tag:blogger.com,1999:blog-305601202024-03-07T10:49:26.853+02:00Blogu`meudoodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.comBlogger601125tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-2961269806163528662012-07-04T23:27:00.002+03:002012-07-04T23:27:52.039+03:00That awkward moment... Când eram puştoaică mi se întamplau zilnic chestii penibile dar mă obişnuisem atât de mult cu ele, încât nu le mai dădeam importanţă. Ridicam din umeri şi sprâncene, zâmbeam şi treceam mai departe. Asta pentru că eram mică şi aveam scuza inocenţei vârstei. Cu cât creşti, cu atât devii mai conştient de situaţiile create şi e din ce în ce mai naşpa să treci peste...<br />
<br />
De câteva zile am suferit fără net. De prisos să spun că i-am sunat pe neneii de acolo şi i-am bârâit la cap de cât de gravă e situaţia şi că eu mor fără net. Pe lângă lipsa internetului m-am gândit să le amintesc şi faptul că la TV se vede destul de naşpa şi că ar fi bine să trimită pe cineva în recunoaştere.<br />
<br />
Toate bune şi frumoase, astăzi după masă s-a întors şi netul în casa noastră primitoare, am confirmat cu bucurie la telefon acest lucru şi ne-am gândit să sărbătorim momentul cu neşte minunăţii de sandvişuri Panino, de la Presto Pizza ( yummy! ). Aveam şi filmul pregătit, totul mergea şnur. În casă era căldura mare, mon cher, cum se obişnuieşte prin apartamentele astea bătute de soare şi fără aer condiţionat. Aşa că în momentul în care a sunat la interfon pentru pizza, eu stăteam în sufragerie doar în maiou şi chiloţi, zapând relaxat. Doar că stupoare, la uşă nu era nenea cu mâncarea, era un nene de la RDS. Nu aveam cum să ies din sufragerie fără să îmi vadă poponeaţa aşa că pur şi simplu am fugit pe balcon, în timp ce băiatul meu, încurcat, se chinuia să il ţină de vorbă şi să il oprească să intre.<br />
<br />
Luckily, pe balcon aveam câteva ţoale la uscat aşa că mi-am tras repede nişte pantaloni scurţi şi un tricou bărbătesc şi am ieşit, bâlbâind un bună ziua, în timp ce nenea de la cablu se tot scuza: - Îmi cer scuze..am venit neanunţat, îmi cer scuze..<br />
<br />
Deci da, a fost awkward şi naşpa şi nici măcar nu a reuşit să rezolve problema. Poate dacă îmi afişam fundul, o făceam pentru o cauză nobilă. Sau nu intră în context? Sper ca la următoarea vizită neaşteptată să fiu totuşi blindată până în dinţi.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWxqAb7DbHhU-u4VJeRQ5UoWGR_6LLZ8GqPOe3RZxPi0xah5vmD_QorCd_j8l5jrJG-U5ccM6qLWLjDutKWrI7Ppj9N_ntissJ5vbgV9Md8bbVFepegLzcInA8MW6rSN6ZzZf6ng/s1600/tumblr_m64ellmuLy1rnahefo1_500.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWxqAb7DbHhU-u4VJeRQ5UoWGR_6LLZ8GqPOe3RZxPi0xah5vmD_QorCd_j8l5jrJG-U5ccM6qLWLjDutKWrI7Ppj9N_ntissJ5vbgV9Md8bbVFepegLzcInA8MW6rSN6ZzZf6ng/s400/tumblr_m64ellmuLy1rnahefo1_500.jpg" width="400" /></a></div>
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-11558311438550091442012-07-01T23:01:00.002+03:002012-07-01T23:01:32.235+03:00Ușidi beculAstăzi a fost o pană de curent de vreo 6 ore în tot blocul. Duminica. În ziua mea de stat în poziția leguminoasă, ronțăit de semințe și uitat la seriale. Am sperat că totuși o să fie bine și nu o să îmi dea toată ziua peste cap. M-am mobilizat și deși era prea cald pentru plimbări, am dat fuga-n piață să cumpăr porumb de fiert. Când am ajuns acasă, ne-am jucat Remi și avionașe. Da, avionașe pe hârtie " de matematică ". Și a fost grozav.<br />
<br />
Nu credeam să mai ajung vreodată să fac lucrurile astea. În lipsa de altceva, căutam în noi idei și resurse pentru a face lucruri de mult uitate. Știam demult că internetul, televizorul distruge mult comunicarea și dezvoltarea relațiilor, însă azi m-am convins mai mult ca niciodată că din când în când o simplă pană de curent ar fi un rău necesar. Cu condiția să știu din timp și să golesc frigiderul înainte :D Ca pe vremea lui Ceașcă...<br />
<br />
De cum a revenit curentul am sărit amândoi ca arși, unul la televizor, altul cu laptopul în brațe, în semn de regăsire disperată. Oh, humans these days...:)<br />
<br />
Aștept cu înfrigurare concediul. Măcar atunci să mă rup de tot. De tot, am zis!<br />
<br />
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/mIMMZQJ1H6E?version=3&hl=ro_RO">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/mIMMZQJ1H6E?version=3&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object><br />
<br />
<br />
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-59326362816616315072012-06-19T23:55:00.001+03:002012-06-20T00:18:15.306+03:00Perfect woman În frageda-mi pruncie, am dezvoltat imaginea femeii ideale. Și ca să vezi, idealul ăla nu mi s-a spulberat nici până acum, dimpotrivă: pe zi ce trece devine mai puternic, mai pregnant. Cum este probabil și cazul multora dintre voi: pentru mine femeia ideală a fost și este mama. Pe lângă faptul că este un om frumos din toate punctele de vedere, este și exemplul clar de tărie și voință. Mama mea, mamele voastre ( în marea lor majoritate ) sunt cele mai tari. Și când vă dați seama de asta? Evident, atunci când crești și ajungi să te întrebi: fratili meu, dar mama oare cum a putut sa facă atâtea? cum a rezistat?<br />
<br />
Trăim vremuri tulburi de când ne știm și nu sunt convinsă dacă sa tinzi spre perfecționism este de bine sau de rău. Mie pâna acum nu mi-a adus decât beneficii, dar am momente când sunt conștientă că latura asta nu va fi mereu la fel de generoasă. A fost ok în școli, facultăți și toate cele, atunci când nevoia de a fi bun te îndemna să fii competitiv, să te autodepășești. E bun și în viața de zi cu zi, dar cu măsură. Altfel există riscul să cazi de partea cealaltă, adicătelea să te epuizezi fizic, psihic.<br />
<br />
Femeia ideală în viziunea populară este aceea care răzbește să le facă pe toate. Imaginați-vă o tipă drăguță, fâșneață, cu un job decent, care după 9 ore de muncă ajunge acasă fresh ca o panseluță ( cu cumpărăturile de-a gata ), afișând un zâmbet larg. Tanti gătește de toate, spală, calcă, locuința îi sclipește de curățenie. Nu vorbește mai mult decât e cazul, nu se ceartă, nu comentează în general. La sfârșitul zilei arată impecabil, iar la pat e distrugător de bună. Dacă mai adaugi în viața ei și un bebe sau doi, pe care să îi crească desăvârșit - realizezi că ea e cireașa lipsă de pe tortul tău imaginar.<br />
<br />
Există cazuri fericite ale unor astfel de femei. Multe, chiar. Eu cunosc câteva, iar asta mă face să nu îmi pierd speranța în omenire. Pe mine însă mă termina timpul. Timpul care zboară al dracului de repede ( și nu îmi pun problema îmbătrânirii ) ci frustrarea că niciodată nu am timp de ajuns pentru a face totul ca la carte, așa cum îmi doresc. Voi reușiți să faceți de toate? Dacă da, cum izbutiți să nu ajungeți Palalila? :))<br />
<br />
Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng. Personal am un sistem de prioritizări atât de bine pus la punct încât aș putea deja să îl numesc rutină. E bine să înveți să guști din toate. Dar cel mai important să nu uiți de tine, în vârtejul vieții. Ș-apoi să vezi ce frumos tai tarta proaspăt scoasă din cuptor cu un cuțit roz ca unghiuțele tale. Oricât de obosită ai fi și indiferent cât de multe ai avea de făcut, învață să îți dedici timp, pe cât posibil. Numai așa reușești să te menajezi și să fii mulțumită, în universul tău ce tinde spre perfecțiune. Bam!<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgGKe5agFmR5xP6sSss_S4bMnc60b5ILSoVQWgScXKstu15LOWNuvcyQC3FHOpkrTvQb-eCvo0WfK7RJSDZpQQdEIIlBOSd1IwOnxsz71VlbX-lQUuPgDhWPFirSOX8shoZ46vPw/s1600/The-Moment-When-Youve-Found-The-Perfect-Woman.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgGKe5agFmR5xP6sSss_S4bMnc60b5ILSoVQWgScXKstu15LOWNuvcyQC3FHOpkrTvQb-eCvo0WfK7RJSDZpQQdEIIlBOSd1IwOnxsz71VlbX-lQUuPgDhWPFirSOX8shoZ46vPw/s320/The-Moment-When-Youve-Found-The-Perfect-Woman.jpg" width="320" /></a></div>
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-23676138474131730252012-06-10T23:29:00.000+03:002012-06-10T23:29:23.560+03:00Got soft.Never say never, nu mi s-a potrivit nicicând mai bine decât acum. Par exemple, io nu am suferit niciodată cuplurile alea leșinant de siropoase, de se pupă zemos ( trademark Liz ) în public. Sau orice gest exagerat de dulce și de evident, parcă făcut pentru a demonstra celorlați câți hormoni îi leagă.<br />
Ei bine, nici acum nu fac chestii de genul, poate cel mult mâncat din priviri, dar asta nu se pune. Mai puțin dacă o dai în muian bleg și tâmp. Ew, ew, ew.<br />
<br />
Cum îmi place să mă consider independentă și cu oarecare cojones pe sub pantaloni sau rochițe vaporoase, îmi e greu să admit că am devenit oh, Doamne, atât de moale. Dar ăsta e adevărul, nu mai am putere să o dau la întors, and I go with the flow. Cred că și ăl' mai șmecher se transformă la modul ăsta atunci când simte că și-a găsit dragostea vieții. Și uneori e chiar o plăcere să lași garda jos, cu toții ar trebui să practicăm jocul ăsta din când în când.<br />
<br />
Așa că trebuie să recunosc că nu e atât de nașpa să gătești pentru el, să mai arunci și câte un tricou bărbătesc în plăsuțele de shopping, să bei o bere la un meci, să calci cămăși gigantice sau să îi speli boxerii preferați cu dragoni. Suporți mult mai ușor miștourile mai mult sau mai puțin serioase ale apropiaților care constată schimbarea de ambele părți și nu pierd nicio ocazie să te tachineze.<br />
<br />
Devine nașpa de abia atunci când nu mai poți sta departe de celălalt. O seară, când e de gardă, pentru ca deh, traiul cu Mr. Officer mai prespune și d-astea. Și uite așa, ajungi să te deprimi la Grey`s Anatomy, să înroșești telefonul pentru că nici el nu are nimic mai bun de făcut, să nu îți găsești locul în casă și să scrii pe blog.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA1COnAod3Ap9Oy09BYpmQ_M9wOGNDliOOOIomuMqCxGl3qxloqrL1FSKMUfqvLQEox-cMGgk53AskkQKgDuF8QXxvgcE5kqxTYpoHqtxw52M15hDGpTcH7SNfyTBkYnoNJ8TpCg/s1600/1339176025509_2141090.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgA1COnAod3Ap9Oy09BYpmQ_M9wOGNDliOOOIomuMqCxGl3qxloqrL1FSKMUfqvLQEox-cMGgk53AskkQKgDuF8QXxvgcE5kqxTYpoHqtxw52M15hDGpTcH7SNfyTBkYnoNJ8TpCg/s400/1339176025509_2141090.png" width="400" /></a></div>
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-16390418727831805982012-05-30T00:19:00.001+03:002012-05-30T00:19:31.250+03:00Jackpot?Niciodată nu m-am întrebat care o fi secretul fericirii. Pentru că nu cred că e o regulă universal valabilă pe baza căreia să ne clădim viaţa, năzuinţele. Nici idealurie şi visurile utopice nu ne ajută prea mult în dezlegarea acestui puzzle încâlcit. Cui o mai crede în zilele noastre în Făt-Frumos şi Ilene Cosânzene trebuie să îi plângem de milă. Şi asta o zic eu, care am crezut în Moş Crăciun până în clasa şasea. ( yeah, I was smart like that ).<br />
<br />
După cum am spus-o de mai multe ori pe aici, la mine principiul " Keep it simple " e cel mai sănătos. Dacă ajungi în punctul în care să te poţi bucura de cele mai mărunte lucruri în viaţă şi să nu vezi doar părţile negative atunci e ok. E drept că am avut şi norocul de a nu mă confrunta cu mari probleme existenţiale şi să continui să spun că nu e dracul aşa de negru, sub nicio formă.<br />
<br />
Toţi ajungem în punctul în care ne uităm în urmă şi ne gândim la ce ne-am dorit de-a lungul timpului să devenim atunci când " vom fi mari ". Şi poate că prezentul nu e nici măcar o părticică din speranţele trecute. Eu la 4 ani voiam să fiu balerină, la 6 doctoriţă, la 10 ani scriitoare, la 14 ani- profesoară de română sau de franceză, la 20 traducătoare, la 22 mare meşteră în ale IT-ului, acum la 24 învârt calcule şi cifre la o firmă străineză ( eu, care m-am ferit toată viaţa de calcule, matematici, contabilităţi, economie, chestii care să îmi complice existenţa ). Dar e ok şi e surprinzator cum cu puţină ambiţie, te poti plia pe orice, as long as you really want it.<br />
În visele mele cele mai nebuneşti încă mă văd la o terasă din Paris, cu laptopul în braţe, savurând un latte spumos şi născocind întâmplări haioase, pe care nişte copilaşi să le aştepte cu sufletul la gură. Sunt însă destul de conştientă că e frumos să visezi cu ochii deschişi, dar în limitele decenţei.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuHyTn-681iPvgl-8-Vb9x8oOObIbWhyphenhyphen14l7B8gTyJj-RSqnO41K2hfLPGzuZFGaceYAX88x7vez8fqmaKbi2GgHaiKAf1rRvhDxEwXnmJ3EZS61Rkl7DF_MDXBWmUvwMPQ-H2gg/s1600/pink_thoughts_by_gild_a_lily-d2z8ygl.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuHyTn-681iPvgl-8-Vb9x8oOObIbWhyphenhyphen14l7B8gTyJj-RSqnO41K2hfLPGzuZFGaceYAX88x7vez8fqmaKbi2GgHaiKAf1rRvhDxEwXnmJ3EZS61Rkl7DF_MDXBWmUvwMPQ-H2gg/s640/pink_thoughts_by_gild_a_lily-d2z8ygl.png" width="516" /></a></div>
<br />
Cel mai important e ca în prezent, atunci când te decizi să tragi o mică linie existenţială, să fii mulţumit şi împăcat cu tine şi să nu îţi pierzi speranţa în viitor. Iar dacă nu eşti, să nu disperi.<br />
Lozul cel mare poate fi orice: familia, prietenii, colegii, o excursie, persoana iubită.<br />
Eu nu pot spune decât: <i>jackpot!</i><br />
<br />
Un gând bun si îmbrătişări calde pentru fiecare în parte.<br />
Azi cât încă-s Zen. :)<br />
<br />
<br />
<i><br /></i>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-38667144260491134542012-05-20T23:12:00.000+03:002012-05-20T23:19:49.754+03:00Pet mania - recompensă.Întotdeauna am fost înnebunită dupa animale. Am făcut în așa fel încât să îi conving pe ai mei de fiecare dată să avem cel puțin un animăluț în preajmă. E drept că am avut noroc că și ei au fost mereu îngăduitori și dispuși să ne facă pe plac nouă, celor trei copii ai lor. Ar fi fost poate mai ușor dacă aveam o casă la curte ( atunci cu siguranță am fi dezvoltat o menajerie ), dar pentru un apartament de 4 camere, consider că ne-am descurcat onorabil.<br />
<br />
Prima aventură a început când l-am primit cadou pe Nero, primul nostru cățeluș. Nero era super deștept, se învățase să iasă singur afară să se joace și să "râcâie" la ușă atunci când voia în casă. Doi ani mai târziu, s-au găsit ceva binevoitori să îl fure și Nero nu s-a mai întors acasă. Pentru că nu puteam să îmi revin, tata s-a gândit să îl aducă pe Buddy, cel mai potrivit înlocuitor, un pui de ciobănesc german. Frumos exemplar, dar cam agresiv. Cu timpul a crescut și nu mai asculta de nimeni, așa că a trebuit din nou, ca peste 2 ani, să ne luăm la revedere de la el și să îl ducem la țară, unde se putea desfășura în voie.<br />
<br />
După experiența cu cățelușii, ai mei s-au gândit că e mai bine fără animale, mai puțină durere după pierdere și evident, o grijă în minus. Dar asta nu a durat prea mult. Când am implinit 12 ani, am primit o frumoasă pereche de peruși: pe Bobby și Coco. Coco a zburat la scurt timp pe geam ( s-a strecurat mișelește ), Bobby a fost un companion minunat timp de 12 ani. Sociabil, pupăcios și vorbitor, un deliciu. A murit în februarie, anul ăsta.<br />
<br />
În timp ce îl aveam pe Bobby am mai ținut și o pisică, Kathy, care a sfârșit tot la țară pentru că era destul de sălbatică și îl vedea <i>copănele</i> pe ăla micu. Am avut și un acvariu cu tot felul de varietăți de pești, precum și o broască țestoasă, Matilda. Și un porumbel Mitică, salvat de la moarte de tata :) Ultima achiziție a fost Happy, pe care o avem de 10 ani. Acum lucrurile s-au schimbat, îmbătrânește frumos la munte, alături de ai mei și de nepoțele.<br />
<br />
Timp de câțiva ani m-am gândit la toate variantele de pet-uri pe care aș putea să le cresc în București, prin apartamente închiriate și cu foarte puțin timp disponibil pentru ele. De câine nu se pune problema, chiar și pisica e destul de problematică ( mai ales dacă proprietarii nu sunt de acord ).<br />
<br />
Acum 3 săptămâni am zis să opresc toate procesele de conștiință și să găsesc ceva care să îmi hrănească și nevoia de animăluțe și posibilitatea de a avea grijă de ele, așadar m-am procopsit cu doi hamsteri pitici de-a dreptul adorabili. Sunt atât de atașată de ei că îmi vine să îi mănânc. Inițial mă gândeam că niște șoareci pitici nu vor trezi în mine mare lucru și că o să îi ținem mai mult de bibelouri prin casă, dar m-am înșelat. Tânjesc să stau cu ei și să îi văd jucându-se împreună, sunt absolut minunați.<br />
<br />
Ne prind bine evident ca și lecție de cuplu. Se spune că orice animăluț, cât de mic, îți poate oferi o mică viziune din ceea ce vei fi ca părinte. Eu sincer sunt îngrozită de ce descopăr. Sunt sufocantă, îngrijorată și paranoiacă. O să fiu o mamă dementă și depresivă, most likely :)) Dar haaai să nu ne gândim atât de departe.<br />
<br />
Momentan suntem în proces de îmblânzire. Suntem la nivelul în care nu mai fug de noi și ne mănâncă din mână. Dar orice sfat e binevenit, dacă sunteți cunoscători în domeniu :)<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg15xHwyi5nndooWUAH4Rz4V88gY8rPCD9c2yRg8CfniVg3mmhFmCCN9kCvYWiiTD6-fa5Jp4cPN0PLqEJPVmUGD_pUPQdcZGgTY_iRs2Up0xUSuTJcpEUWyzMx9rXI54Ps4oDf_w/s1600/DSCN2452.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg15xHwyi5nndooWUAH4Rz4V88gY8rPCD9c2yRg8CfniVg3mmhFmCCN9kCvYWiiTD6-fa5Jp4cPN0PLqEJPVmUGD_pUPQdcZGgTY_iRs2Up0xUSuTJcpEUWyzMx9rXI54Ps4oDf_w/s320/DSCN2452.JPG" width="320" /></a></div>
Si pentru că încurajez conviețuirea cu animăluțe de companie și niciodată nu am organizat vreun concurs pe blog ( nu o voi face nici de data asta, no worries ), sunt dispusă să merg cu unul dintre voi într-un pet shop și să vă fac cadou un hamster, sau o pereche de hamsteri. Toată chestia e să vi-l doriți cu adevărat.<br />
În sunet de chiț-chiț vă pup, noapte bună!<br />
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-59539451251500569422012-05-12T13:59:00.000+03:002012-05-12T13:59:26.768+03:00Summer in the veins..<br />
Melodia care ma obsedează în prezent ...<br />
<br />
<object height="315" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/1Upj_Ib30K4?version=3&hl=en_US">
</param>
<param name="allowFullScreen" value="true">
</param>
<param name="allowscriptaccess" value="always">
</param>
<embed src="http://www.youtube.com/v/1Upj_Ib30K4?version=3&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-41091216897871616982012-04-20T21:44:00.001+03:002012-04-20T21:51:47.145+03:00Brick game. Blogger și-a schimbat look-ul. Și tare-i bine șade, îmbrățișez schimbarea deși poate altădată nu ar fi picat așa la fix. Schimbările sunt întodeauna binevenite.. sau nu?<br />
<br />
Nu știu cât de mult îmi plac schimbările, în general. Chiar nu știu. Indiferent că e vorba de timeline-ul de la facebook, schimbarea culorii părului sau apartamentului în care locuiesc, la început mereu găsesc ceva ce nu mă multumește. Însă odată făcând pasul respectiv, mă adaptez foarte repede și n-am niciun regret. Evident, am și momente când nu stau prea mult pe gânduri și mă arunc cu capul înainte ( doar nu degeaba mi-s berbeacă ). Oh, decisions, decisions și liber arbitru...poate pentru voi e mai ușor.<br />
<br />
Nu tocmai demult am schimbat culoarea părului (am redevenit brunetă), am schimbat și jobul ( doar am crescut de acum ) implicit apartamentul și sexul colegului de cameră. Adică mi-am pupat-o pe Lully și am încheiat o perioada frumoasă de 2 ani ca să încep un concubinaj frumos cu <b>celmaidetreaba</b> băiat din lume.<br />
<br />
Privind în urmă, am avut o perioadă destul de productivă căreia nu i-aș fi rezistat dacă mă plafonam într-un cerculeț al inadaptabilității.
Dar cum rădăcinile nu se uită ci rămân adanc îngropate în suflețel, din timp în timp e bine să privești înapoi și să îți amintești cu drag de ce a fost odată. Așa cum am ales eu în seara asta: să achiziționez niște gadgeturi mi-nu-na-te.
O seara frumoasă, dragilor!<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRghDtwsDbJGoPJrEVxs1Dl9vbKW4zMBdCXq-6ZzIUEDUdjGuDT1Sjogy6BOTjPZ6o6wMTUcxtBZyBKjFCeQWEESEwqSaXB4Q0zHF5OgBJqr5WVRM2q0-TFSdN7AJzUV9yexff6g/s1600/DSCN2286.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRghDtwsDbJGoPJrEVxs1Dl9vbKW4zMBdCXq-6ZzIUEDUdjGuDT1Sjogy6BOTjPZ6o6wMTUcxtBZyBKjFCeQWEESEwqSaXB4Q0zHF5OgBJqr5WVRM2q0-TFSdN7AJzUV9yexff6g/s320/DSCN2286.JPG" width="320" /></a></div>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-67319150294975420862012-02-03T00:45:00.008+02:002012-02-03T01:19:26.515+02:00Bumți Bumți - aberații nocturne.Paraam pam paaaam! I`m loviiiin` it. Nu, nu m-au apucat pofte dubioase de Mec în miez de noapte. Revin cu tam tam în noul an și vă urez toate cele bune mai cu întârziere. Anul ăsta după cum bine știți ( sau nu ) este anul Dragonului. Se presupune că ar fi unul mai pasional, mai înflăcărat și mai activ din toate punctele de vedere. Până acum cancerul de afară nu a făcut decât să contrazică zodiacul, dar să sperăm pentru niscaiva zile albe, cu termometre înfierbântate. Tot prin popor umblă vorba că cei născuți în acest an ( implicit generația `88, printre care ma număr și eu ) vor fi mai norocoși. Nu am început încă să joc la loto dar sper să îmi iasă planurile, că așa de mult îmi place să visez...<br /><br /> Am primit mai devreme un comment pe care nu aș vrea să îl trec cu vederea. Nu de alta, dar e haios. Și pe bună dreptate, ca blogger, îți asumi un risc atunci când scrii despre ceva. Aparent, spusele mele au fost interpretate greșit într-o postare anterioară. Povesteam cu drag cum că reacționez aiurea atunci când iubitul meu e serios și vrea să îmi spună ceva mai profund. Și ziceam io așa:<br /> " <span style="font-style: italic;">Asta poate e chestie personală, dar eu chiar nu ştiu să primesc complimente . Ori roşesc ca o nătângă şi schimb subiectul, ori devin uşor agresivă şi sarcastică. Momentan încă mă buşeşte râsul când iubitul meu e serios şi încearcă să spună ceva din suflet. Asta e aşa, o ciudăţenie de-a mea, dar cred că în general femeile nu sunt obişnuite să fie complimentate pe cât ar trebui...Revenind la dulcegării, nimeni nu le poate întrece pe femei. Chiar dacă urăsc să recunosc, până şi eu am momente de pisică posedată ce miaună cuvinte suave la ore târzii din noapte. Ne e scris în gene şi picurat în hormonii ăia de sex frumos.</span>.."<br /> <br />Commentul unui <span style="font-weight: bold;">anonim</span> a fost asta:<br /><span style="font-style: italic;">" Stii ce? Din ce-am citit imi dau seama ca esti doar o tarfa proasta.Te buseste rasul cand prietenul iti spune ceva profund?Asta demonstreaza cat de superficiale si prefacute sunteti,cam 90% din fete.Niste vipere fara scrupule.Mda.Hai pa." </span><br /> <br /> Mno bine prietene, dacă asta ai înțeles tu din tot ce am zis, nu o sa mă obosesc să îți traduc vorba muierească. Nu de alta, dar știi mai bine decât mine că femeile sunt complicate și problematice. Și ca o viperă fără scrupule ce sunt, te pun și moț, italic, în primul meu post pe 2012. <br /><br /> Referitor la reacțiile ciudate pe care le am atunci când e vorba de iubitul meu, las jos o melodie care să vorbească de la sine.<br /> Vă pup, dragilor!<br /><br /> <iframe src="http://www.youtube.com/embed/-1qWqSlUUUk" allowfullscreen="" width="560" frameborder="0" height="315"></iframe><br /><span style="font-style: italic;"><br /><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"><span style="font-style: italic;"></span></span></span><br /></span>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-61911415465138644832011-12-05T23:25:00.000+02:002011-12-05T23:27:21.760+02:00Old school<object height="360" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/2HDAw5paXkY?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/2HDAw5paXkY?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="480"></embed></object><br /><br />Over and over again...doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-82258266240399127802011-10-29T13:32:00.004+03:002011-10-29T13:38:24.009+03:00Sing for the momentLăsând toate rahaturile disfuncționale la o parte, un lucru e clar, băiete:<br /><br /> <object height="360" width="640"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/ZhudBYC9YWU?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/ZhudBYC9YWU?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="640"></embed></object><br /><br /> This shit is awesoooome!doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-8487482053962079782011-10-17T23:53:00.002+03:002011-10-18T00:42:44.269+03:00I remember the corner ...Pe principiul " Dacă aş fi o pisicuţă, aş iubi un motănel, dar eu sunt fetiţă şi iubesc un băieţel ", e clară treaba: femeile devin mici transformers ce pot îmbolnăvi de diabet şi cea mai înăcrită mutră...atunci când sunt îndrăgostite, bineînţeles.<br /><br /> E drept că şi bărbaţii au aşii lor în mânecă prin câteva dulcegării plasate la momentul potrivit, dar cei mai mulţi îşi infrânează ieşirile postamorezare. Că deh, aşa-i şade bine unui bărbat: misterios şi cât mai rezervat. Eu una prefer de 10 ori un tip ce îşi drămuieşte bine cuvintele şi nu stârneşte o ploaie de complimente doar de la vederea unui minijup.<br /><br /> Asta poate e chestie personală, dar eu chiar nu ştiu să primesc complimente . Ori roşesc ca o nătângă şi schimb subiectul, ori devin uşor agresivă şi sarcastică. Momentan încă mă buşeşte râsul când iubitul meu e serios şi încearcă să spună ceva din suflet. Asta e aşa, o ciudăţenie de-a mea, dar cred că în general femeile nu sunt obişnuite să fie complimentate pe cât ar trebui.<br /> Şi poate e chiar o chestie de cultură. Spun asta pentru că discutam zilele astea cu un coleg de origini străineze, care mi-a atras atenţia asupra acestui fapt: româncele nu sunt în stare să primească nişte complimente sincere. Bărbatii fiind obişnuiţi cu atâtea femei frumoase în jurul lor, uită să dea importanţă unui lucru esenţial. El, ca străinez provenit din Lala Land, unde damele nu dau doi bani pe cum arată, e frapat aici de atâta frumuseţe însuşită şi nepreţuită. Parol dom`le, dacă nu eram prieteni buni aş fi zis că vrea să mă vrăjească, dar aşa...îi cam dau dreptate!<br /><br /> Revenind la dulcegării, nimeni nu le poate întrece pe femei. Chiar dacă urăsc să recunosc, până şi eu am momente de pisică posedată ce miaună cuvinte suave la ore târzii din noapte. Ne e scris în gene şi picurat în hormonii ăia de sex frumos...<br /><br /> Dar ce ne defineşte cel mai bine ca entitate feminină, este capacitatea de a reţine fiecare detaliu ce ne leagă de persoana de lângă noi şi de a contura o adevărată poveste pentru doi. Lucruri minore ce pentru bărbaţi prind valoare de abia după ce îşi pierd " <span style="font-style:italic;">nebuna</span> " de lângă ei...<br /> Iar voi ... voi să vă iubiţi mult, cu fiecare colţisor al fiinţei voastre. Mai jos un clip frumos. Şi dacă te va atinge un pic, atunci: puuuup-o băăă, şi nu-i mai da drumul! :)<br /><br /> <object height="360" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/q-LTCpc86fw?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/q-LTCpc86fw?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="360" width="480"></embed></object>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-45465813921842685952011-10-01T17:54:00.003+03:002011-10-01T18:01:23.279+03:00Prima oară...Nu sunt în stare să spun vorbe mari și nici să fiu cuminte sau mai puțin răsfățată, dar chiar e <span style="font-style:italic;">prima oară când mă simt atât de fain..</span><br /><br /> <object width="640" height="360"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/rxQ075IPU80?version=3&hl=ro_RO&rel=0"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/rxQ075IPU80?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" width="640" height="360" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-62669861042655851722011-09-25T22:47:00.005+03:002011-09-25T23:58:19.265+03:00Keep it simple!Am adunat aici 666 de posturi. Cu ăsta mic voi schimba cifra fatidică. Nu sunt superstițioasă, dar nici bine nu-mi pică.<br />A venit toamna și cred că e pentru prima dată când chiar mă voi bucura de ea. La modul că vremea nu mă va enerva și va fi ca un pansament pentru starea generală. Cred că de când am părăsit Belgia, chiar îmi e dor de vremea care la început mă scotea din minți. Cine zice că nu poți trăi fără soare, s-a înșelat. Poți foarte bine nu doar să te adaptezi ci să și trăiești clipele vieții tale într-un astfel de peisaj.<br /><br />Dar nu despre vreme vreau să vă vorbesc. Și nici despre toamnă...<br />Decisions, decisions... nu mi-a plăcut niciodată să le iau. Nici când a fost vorba de lucruri simple gen: ce vrei să mănânci azi, ce film vrei să vezi? Nu prea am preferințe și de regulă îmi place să las pe altcineva să aleagă în locul meu. Desigur, nu la modul în care nu am nicio opinie, asta e cu totul altceva.<br /><br />Mai trist e când lucrurile se complică și ești nevoit să iei decizii care îți pot schimba viața complet. Se merită riscul? E momentul potrivit? În momentele astea aș vrea să scot la iveală un glob de cristal și să am un al `nșpelea simț de oracol: să iau decizia corectă.<br />Partea amuzantă a vieții este că e imprevizibilă: altfel am fi cu toți niște plictisiți obosiți. Deci nu putem întotdeauna lua decizia corectă. Sau poate că o luăm, dar nu ne dăm seama că e cea care trebuie decât mai târziu, când tot viața te poate conduce pe un drum sinuos dar sigur către fericire..<br /><br />Dar până ajungi să afli răspunsurile de care ai nevoie, trebuie să îți asumi riscuri și să înveți din greșeli. Maturizarea nu mai pare ceva atât de interesant când devii conștient de ea, right?<br />Și știu că nu vorbesc numai în numele meu când spun că am un talent deosebit în a-mi complica viața și trăirile. Sare și piper, asta-mi trebuie. Și câte o gură amețitoare de aer, ca să mă adun.<br />Poezia e totuși doar în suflet și nu prea te ajută la nimic în realitate. Îți lasă poate doar falsa impresie că ești ceva rătăcit în amalgamul celor neînțeleși. Bullshit. Keep it simple!<br />Dupa zeci și zeci de incursiuni, tot lucrurile simple te liniștesc: un zâmbet, o vorbă frumoasă, un pământean...<br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgagW9Dr265ICK9UA2ivydsD7qCYM4jfjXec-H83BXvb_GH2HVzgLSMNhbSkTa19giusL-PNWhw3kK6sdT9WeXOXNrZPvfa-pZbsoeb9ohacN0AEHNQOAPLZ1WGYqY1E1X4-8-YaQ/s1600/simple-is-beautiful.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 369px; height: 330px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgagW9Dr265ICK9UA2ivydsD7qCYM4jfjXec-H83BXvb_GH2HVzgLSMNhbSkTa19giusL-PNWhw3kK6sdT9WeXOXNrZPvfa-pZbsoeb9ohacN0AEHNQOAPLZ1WGYqY1E1X4-8-YaQ/s400/simple-is-beautiful.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5656403040094970546" border="0" /></a>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-13415788075164591902011-08-17T22:29:00.003+03:002011-08-17T22:33:37.656+03:00Oh, Brussels..<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHnxaDEmtAf_-eYCV_51ff9Br9OFakk_83I8_roCojpxVU13Z0hpn2rrR4BBGT6_7xZIrJvz16D8t6La2iAwjbS0moOlGOFEzzzs-lq_CjW0jq72KWXKpcunVLwyIQ4yiXcrGnWg/s1600/5675465673_a9f3d45fb9_o.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 266px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHnxaDEmtAf_-eYCV_51ff9Br9OFakk_83I8_roCojpxVU13Z0hpn2rrR4BBGT6_7xZIrJvz16D8t6La2iAwjbS0moOlGOFEzzzs-lq_CjW0jq72KWXKpcunVLwyIQ4yiXcrGnWg/s400/5675465673_a9f3d45fb9_o.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5641909665166300146" border="0" /></a>
<br /> " <span style="font-weight: bold; font-style: italic;">Bad? You ?</span>
<br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> Yes, I am!</span>
<br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> Oh you, you`re not bad at all "</span>
<br />
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-74090555718913799532011-08-15T21:49:00.006+03:002011-08-15T22:48:36.466+03:00So close, no matter how far?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZoFS32QgGpg5McRcxywLRLcenElKhQwH_SJws7-Zw5bWWsGGO032TuwxcEOYIURT3FY_o8QOHvoxiSpty2BKXgV9IBwpnYUySWGxXaF4xCb2a7-mvEQu3JjFq5L-G3iXqzz8TRQ/s1600/heart%252Cdistance%252Clove%252Cmap%252Cvalentine%252Cscrapbooking-6e84c0c1c8c80d47e05340514d284575_h.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 228px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZoFS32QgGpg5McRcxywLRLcenElKhQwH_SJws7-Zw5bWWsGGO032TuwxcEOYIURT3FY_o8QOHvoxiSpty2BKXgV9IBwpnYUySWGxXaF4xCb2a7-mvEQu3JjFq5L-G3iXqzz8TRQ/s400/heart%252Cdistance%252Clove%252Cmap%252Cvalentine%252Cscrapbooking-6e84c0c1c8c80d47e05340514d284575_h.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5641169783989000066" border="0" /></a>
<br /> Personal nu cred în relațiile la distanță. Din cauza asta m-am ferit tot timpul de ele. Poate că unii sunt special concepuți pentru așa ceva, să trăiască din dorul ăla mocnit și să își ducă suflul de pe o zi pe alta până la momentul revederii.. revederea să încarce bateriile pentru o perioadă nedeterminată și tot așa. Punct și de la capăt, de fiecare dată. Admir astfel de persoane pentru tăria de care dau dovadă ( până la urmă, relația de la distanță ține doar de o conjunctură nu e ca și cum ai opta pentru ea ).
<br />
<br /> Relațiile la distanță ( ca de altfel toate relațiile ) pot avea două finalități firești: persoanele respective să rămână împreună, una din ele ajungând să facă un compromis pentru iubire.. cealaltă variantă implică despărțirea, care poate fi generată de foooarte mulți factori. Probabil cel mai des întâlnit e gelozia, sau că unul din cei doi ajunge să se îndrăgostească de cineva mult mai aproape de el etc. Nimic de judecat aici. E o responsabilitate pe care ți-o asumi din start, chiar dacă la început nu ești perfect conștient de consecințe.
<br />
<br /> Revenind, eu clar nu sunt făcută pentru asta. Pe mine dorul mă consumă, ma enervează, mă transformă în ceva nașpa, poate chiar ajunge sa ma înstrăineze. Iar revederile sunt pe cât de dulci, pe atât de răscolitoare.. un amalgam de emoții pe care nu îl pot digera natural într-un timp atât de scurt. E cumplit să adormi în brațele lui iar câteva ore mai târziu să te trezești separat de mii de kilometri, într-un pat nemototolit și gol.
<br /> Până una alta, o ard cu AMR-ul că nu mai e dracul așa de negru. Iar voi.. țineți <span style="font-weight: bold;">aproape</span> și iubiți-vă <span style="font-weight: bold;">mult</span>! :)
<br />
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-69861499694052250822011-08-09T00:38:00.002+03:002011-08-09T00:50:40.777+03:00Eh... <object height="390" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/wQiOiytjWHE?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/wQiOiytjWHE?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="390" width="480"></embed></object>
<br />
<br />Străzi albastre şi cer fără nori...
<br />doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-61040234739310207252011-07-16T21:59:00.003+03:002011-07-16T22:12:58.069+03:00I`ll be back<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAjPPaJ3fZNnFRifXzkfqrVLM55fHXeeQAW0zIwjWYJXULb4GPtNhbUM2_yMPNW5jRQEf4AICl2rGEYXQ1orNG_tdyCjFGqlVMZ82E4M9uY7ZAcnohjalFfbxA6bdBqAwcSYDnuw/s1600/DSCN0705.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAjPPaJ3fZNnFRifXzkfqrVLM55fHXeeQAW0zIwjWYJXULb4GPtNhbUM2_yMPNW5jRQEf4AICl2rGEYXQ1orNG_tdyCjFGqlVMZ82E4M9uY7ZAcnohjalFfbxA6bdBqAwcSYDnuw/s400/DSCN0705.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5630029285948953170" border="0" /></a><br /> Off to Bruxelles for a few months. Professionally challenged, guilty pleasures not included.<br />So like, take good care of you guys, and have a very nice summer, mkay?<br /><br />Meantime, <span style="font-style: italic;">you</span> should know that:<br /><br /> <span style="font-weight: bold; font-style: italic;">I thank you for the morning walks on the sweet sunset</span><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> And for the hot night moments</span><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> For the fantasy in my bed</span><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> I take a part of you with me now and you won't get it back</span><br /><span style="font-weight: bold; font-style: italic;"> And a part of me will stay here, you can keep it forever, dear...</span><br /><br /><object height="390" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/LBjicfLukSY?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/LBjicfLukSY?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="390" width="480"></embed></object>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-79705933085447912152011-06-25T14:58:00.003+03:002011-06-25T15:40:29.421+03:00Meant to be.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUqAu1HFoLqsnXwFH9HPBaqJ7iU1Rf0swMknkX8lzeqSnml8pbslg7a3dzroMavisnN5F_y8w8MpihyC73nQsT7tv8hT_papQSD90Fvjyiouc1rmWQCo0nqYY1U_802-5o9r9mng/s1600/romantic_3_.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 272px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUqAu1HFoLqsnXwFH9HPBaqJ7iU1Rf0swMknkX8lzeqSnml8pbslg7a3dzroMavisnN5F_y8w8MpihyC73nQsT7tv8hT_papQSD90Fvjyiouc1rmWQCo0nqYY1U_802-5o9r9mng/s400/romantic_3_.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5622136288666076354" border="0" /></a><br /> Suflete pereche. Mitul androginului. Jumătăți incomplete. Tot unitar... iubirea presupune muncă de echipă, în mod clar. Oricât de grozav ai fi, nu va fi niciodată de ajuns să te iubești doar pe tine.<br /> În copilărie toți visam la prinți și zâne din povești. Și eram convinși că există suflete pereche. Acum, vorba cântecului: <span style="font-style: italic;">soulmates - well, that`s a big word</span>. Ajungi să încetezi să te gândești la cai verzi pe pereți și să realizezi că nu există perfecțiune ci doar omul potrivit, în locul și momentul potrivit.<br /><br /> O singură mare iubire toată viața? Greu de spus. Cred că ține de capacitatea de adaptare a fiecăruia. E normal să fii dărâmat după o despărțire, pentru că simți că se rupe fizic ceva din tine. Însă cheia e să te recompui.. devii din nou o jumătate care are nevoie de o alta pentru a reveni la " normal ". Cu puțină tărie și noroc, reușești să zâmbești după un șut aplicat în partea dorsală și o iei de la capăt.<br /><br /> Plus că nu mai trăim vremurile în care să avem timp sa ne plângem prea mult de milă. Nu e corect dar a devenit ceva normal să îți iei țepe constant, să te dai cu capul de pereți, să simți că ți s-a luat de tot. Secretul fericirii e să fii tu împăcat cu tine în primul rând , pentru a-i insufla și celuilalt siguranță și încredere. Nu de alta, dar nu cred că spune nimeni: " Doamne, îl iubesc pentru că e atât de frustrat și nesigur..". Nu degeaba a spus G. Marquez că e bine să zâmbești în fiecare zi pentru că nu se știe cine s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tau. Perfect de acord, să rânjești e vital.<br /><br /> Așadar, în sunet de marș al inimilor, haideți să ne bucuram de vară, de tinerețe, de fluturașii din stomac și de noile începuturi. O să zâmbesc pentru voi, promit :)doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-75611048642143371502011-06-19T23:23:00.000+03:002011-06-19T23:24:38.467+03:00:)<object height="390" width="640"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/SoUxRwkg9b4?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/SoUxRwkg9b4?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="390" width="640"></embed></object><br /><br />O melodie superba..doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-75122216145610281152011-06-12T13:06:00.003+03:002011-06-12T13:34:49.375+03:00Pe scurtCred că sunt mai fericita ca niciodată că a venit vara. Vorba lu` Topârceanu: " după atâta frig şi ceaţă iar se arată soarele ". Deocamdată sunt la stadiul în care pierd serile prin parcuri şi mă bucur din plin de mirosul de tei.<br /><br /> Sunt un pic dată peste cap pentru că aveam planuri serioase pentru concediul din vara asta. Mi-aş fi dorit o escapadă la mare, apoi câteva zile în Paris, cu Cintiuţa mea. A cam picat totul, dar cred că am luat decizia înţeleaptă când am decis să mă implic într-un nou proiect cu jobul. Aşa că peste o lună o să plec în training în afară pentru o perioadă şi sper să fie ok.<br /><br /> Nu am să insist pe tema asta pentru că deşi am toată susţinerea din partea celor dragi, am un mare gol în stomac la gândul asta. Deja mi-e dor..<br /> În curând va veni pe lume Maia, cea de-a doua nepoţică a mea, surioara Sarei. De abia aştept să îmi strâng în braţele bebele ştrumf şi apoi să plimb fetiţele în parc. :)<br /> <br /> Aşadar, eu întâmpin vara cu braţele deschise şi cu o nouă melodie de suflet. Vă pup!<br /><br /><object height="390" width="640"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/S8s5fs6jjTY?version=3&hl=ro_RO&rel=0"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><embed src="http://www.youtube.com/v/S8s5fs6jjTY?version=3&hl=ro_RO&rel=0" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="390" width="640"></embed></object>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-72821004114534807662011-06-02T16:59:00.006+03:002011-06-02T17:14:45.802+03:00Sara knows best<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSDBE-G6051me9BrBnNZZzHXU25T48KcINl0_rx2068gV0_kpeAN1xXvfbuc3v_AY67NQlq0IH9DgQJlDCHFqyiVNiU69anC49b7zIeSwX0JWTWoNF6wK_5h5KI8OO4rBY7YBCUw/s1600/DSCN4040.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjSDBE-G6051me9BrBnNZZzHXU25T48KcINl0_rx2068gV0_kpeAN1xXvfbuc3v_AY67NQlq0IH9DgQJlDCHFqyiVNiU69anC49b7zIeSwX0JWTWoNF6wK_5h5KI8OO4rBY7YBCUw/s400/DSCN4040.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5613624467530121650" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP58_kVBwLRbS7xquXQF9U6SaUqF8fqVTCs_x8ffvqXKiOi7ABHJusVaoh9A8ogfYcQwxW_XfRM8-Tm2dr8CJAgF0Lf4Rj7OQLOVWBX7NDnCbOYtX8B-mKoXwWXyHLx5kGNmb4uQ/s1600/DSCN4038.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgP58_kVBwLRbS7xquXQF9U6SaUqF8fqVTCs_x8ffvqXKiOi7ABHJusVaoh9A8ogfYcQwxW_XfRM8-Tm2dr8CJAgF0Lf4Rj7OQLOVWBX7NDnCbOYtX8B-mKoXwWXyHLx5kGNmb4uQ/s400/DSCN4038.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5613624236190286882" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigjdCawOU0q_mfVbDzUeEWNDmFCqbLlu8mxpykOOA0n18zATNEx4SdDGbFwqTYBvBCS8t56eGZ6U-OPilywwDQyU5MyEtQTv73z33P9SenqQcMLz6Oy4eL4-CG3s_t7CIEbLB6yw/s1600/DSCN4037.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEigjdCawOU0q_mfVbDzUeEWNDmFCqbLlu8mxpykOOA0n18zATNEx4SdDGbFwqTYBvBCS8t56eGZ6U-OPilywwDQyU5MyEtQTv73z33P9SenqQcMLz6Oy4eL4-CG3s_t7CIEbLB6yw/s400/DSCN4037.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5613624042394683314" border="0" /></a><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyeNjBmE3oo8fuO0_6UdKrWWB26uTNzZfF0ibmdkbO0qditP7sM85IEhuvMWySezF0xFEWpPj5Dk3hoybzlMF5AGSp8NNQnwls8hIqlrkfYLLqf-7gtq7WKJVFsRVhQaNBOVJPXA/s1600/DSCN4035.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyeNjBmE3oo8fuO0_6UdKrWWB26uTNzZfF0ibmdkbO0qditP7sM85IEhuvMWySezF0xFEWpPj5Dk3hoybzlMF5AGSp8NNQnwls8hIqlrkfYLLqf-7gtq7WKJVFsRVhQaNBOVJPXA/s400/DSCN4035.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5613623836134625010" border="0" /></a><br /> Că tot a fost ziua copilului m-am gândit să postez câteva poze cu păpușa mea. Dacă înainte doar se uita fascinată atunci când cineva se machia și aranja, acum are glas și tărie și își cere drepturile. :)<br /> La mulți ani, copil frumos!doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-51386607044432050592011-05-09T21:35:00.002+03:002011-05-09T23:05:33.385+03:00July 99<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6WNv3R6GkbGQESVP-Xnc0yHRLkdQnw2MGrP9_K7yEqiftpE0yTiySmS564rZY4o3HrJgH75P9GC9SgnJ-NQuVNACerxnI_mwWouIRFB3qfBQ5oba6lYxrtLtFNJZm0uoo-wV5ZA/s1600/kids_playing2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 265px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6WNv3R6GkbGQESVP-Xnc0yHRLkdQnw2MGrP9_K7yEqiftpE0yTiySmS564rZY4o3HrJgH75P9GC9SgnJ-NQuVNACerxnI_mwWouIRFB3qfBQ5oba6lYxrtLtFNJZm0uoo-wV5ZA/s400/kids_playing2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5604809930887657554" border="0" /></a><br /> Ultima dată când am fost pe meleagurile părintești m-am oprit și am analizat pereții zgâriați de vremuri și de mânuțe neîndemânatice. Zidurile blocului s-au mai schimbat, pereții s-au mai gletuit, dar nici timpul și nici meșterii nu au reușit să șteargă întru totul amintirea unei perioade minunate din copilăria mea. Am văzut scrijelit lânga ușa de la intrarea casei mele: <span style="font-style: italic;">July 99</span>.<br /><br /> În iulie 99 aveam fix 11 ani și eram deja perfect conștientă de fobia pentru clovni. Tot în perioada aia s-a nimerit să vad împreună cu câțiva prieteni de la bloc filmul: " Orașul bântuit " - filmul cu clovnul Pennywise, care devora copiii și care putea să ia orice înfățișare. Treaba asta nu doar că mi-a provocat multe nopți de insomnie dar m-a și tulburat maxim. Așadar m-am gândit că ar fi timpul, ca , împreună cu prietenii mei sa creez un grup de combatere al clovnilor mâncători de copii.<br /><br /> Chestia asta nu băgase frica doar în mine, iar dacă s-o fi nimerit unul mai răsărit cu siguranță am fost convingătoare și am reușit să îi insuflu teama-n vene. Așa că am convocat echipa de șoc la o reuniune creepy în subsol. Acolo, în amestec de țevi înfundate, șobolani mergători și pâlpâiri de lumânări, am dat naștere grupului: <span style="font-style: italic;">July 99</span>. Scopul era firește de a fi unul pentru celălalt până la capăt, să ne ajutăm reciproc în cazul unui atac al clovnilor și desigur, încercarea de a găsi metode de combatere în cazul oricărui risc.<br /><br /> Ne-am facut jurăminte și promisiuni și încercam să ne însemnam pe unde puteam. Teama ne intrase în oase încat nu îndrăzneam nici să urcam pâna în casă de unul singur. O experiență interesantă, zic, care a fost uitată mai tarziu, cînd începuseră deja să ne intereseze alte aspecte vieții: bilețele de dragoste, laser în ferestre, pupic cu gust de castraveți, etc.<br /><br /> Așadar: Gusti, Liviu, Andreea, Paula... do you remember July 99? :)doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-67000974446541322062011-05-07T20:12:00.006+03:002011-05-07T22:07:08.722+03:00Tattoo..<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNfeYr_ymE9L8C2S1C4_ddANX30xpIXwFjmYfCkf5OrkjgNjm7glAM0Tv7IQTYo5h1jZabjwMXRtVa6ntPe-sr5lEGUvmpcm1seIInG5-kQ32WLiXCKp76Wz5bQcWK-zi3Ztu2Iw/s1600/225203_172085156179479_129685520419443_363493_333363_s.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 130px; height: 112px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNfeYr_ymE9L8C2S1C4_ddANX30xpIXwFjmYfCkf5OrkjgNjm7glAM0Tv7IQTYo5h1jZabjwMXRtVa6ntPe-sr5lEGUvmpcm1seIInG5-kQ32WLiXCKp76Wz5bQcWK-zi3Ztu2Iw/s400/225203_172085156179479_129685520419443_363493_333363_s.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5604024839792977714" border="0" /></a><br />Once upon time, am dezbătut îndârjit ici pe blog, păreri pro și contra tatuaj. Eu voiam, dar nu prea. În cele din urmă m-am decis și mi-am pus fundă.<br />Probabil sunt cel mai ciudat om din univers pentru că pe mine nu m-a durut o secundă ( și nu exagerez ) din cauza că..era mult mai puternică senzația de gâdilat.<br />Multumesc Andra, Lully și <a href="http://www.piotattoo.com"><span style="text-decoration: underline;"><span style="font-style: italic;">www.piotattoo.com</span></span></a>doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-30560120.post-333726676419732352011-04-10T15:53:00.006+03:002011-04-10T16:48:37.737+03:00Aparențe<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6L_znyec5i8BWsiCrUe3qA41zJGnX0wDrKacb6nG7NHvaDZDd-TLFheZ1g3Am-5NYKpJF8hO53Mvfcj8rweBJwBohKawz-3-YHbsDJ4r_hgKJ8G66MO1tTiSIHxQtQZ_Q5WB3OA/s1600/stock-vector-extravagant-woman-vector-70182907.jpg"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 383px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6L_znyec5i8BWsiCrUe3qA41zJGnX0wDrKacb6nG7NHvaDZDd-TLFheZ1g3Am-5NYKpJF8hO53Mvfcj8rweBJwBohKawz-3-YHbsDJ4r_hgKJ8G66MO1tTiSIHxQtQZ_Q5WB3OA/s400/stock-vector-extravagant-woman-vector-70182907.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5593950242820103266" border="0" /></a><br /> Chiar dacă la munte ninge de rupe, la capitală încă ne amăgim cu miros de primăvară și speranțe de raze de soare cât mai călduroase. Iar pentru un sezon nou se cer desigur și ținute noi. Așadar, astăzi am decis să mă răsfăț un pic, să mă plimb de nebună pe " bulivar " și să-mi clătesc ochii prin vitrine.<br /><br /> M-am oprit un pic pe la salon, după mi-am văzut de drum. Nu am nicio problemă în a merge singură la cumpărături, ba chiar mă relaxează pentru că am timp să îmi fac damblaua fix cât am chef. Desigur, niciodată nu strică un umăr alături căruia să îi ceri păreri critice. Maybe next time :)<br /><br /> Într-un magazin de încălțăminte , o domnișoară se plimba de colo colo pufăind nemulțumită la fiecare pas. La braț, avea un tânăr june pregătit să iși golească portofelul pentru mica lui pampufă. Nu le-aș fi dat prea multă atenție, dacă nu m-ar fi călcat pe coadă. Probabil sătul de fițele ei, el o atenționează: "<span style="font-style: italic;"> Uite la domnișoara cât de bine se descurcă și singură! Tu de ce nu faci așa?</span> ". Sincer aș fi preferat să nu fiu servită drept exemplu, până la urmă nu făceam nimic mai mult decât să probez liniștită niște pantofi.<br /> Atunci, demoazela a luat foc: <span style="font-style: italic;">Adică ce crezi? Că nu pot să îmi aleg singură pantofii?</span> El: " <span style="font-style: italic;">Ba poți să iți alegi, dar te-ai descurca să ți-i plătești singură?</span> " . Ea: "<span style="font-style: italic;"> Lasă-mă dragă, că <span style="font-weight: bold;">asta</span> sigur are sponsorul acasă ".</span><br /><br /> Nu știu ce m-a enervat mai mult, faptul că vorbeau nestingherit de față cu mine, modul în care au vorbit, sau că în ochii lor am lăsat impresia unei întreținute. Și nu e prima dată cand mi se întâmplă o chestie de genul. Chiar de persoanele de tipul ăsta am oroare și e dureros dacă par una de-a lor. De ce e greu de crezut că o femeie poate pur și simplu să se descurce singură, fără a fi nevoie ca un fraier să împrăștie valută în spatele ei? E normal să primești mici atenții, dar e mult mai sănătos să nu depinzi de nimeni!<br /><br /> Până una alta, am pantofi noi , treabă de făcut și o ciocolată de terminat. Restul e istorie. Să aveți o săptămână frumoasă!<br /><br /> .doodahttp://www.blogger.com/profile/14377009753525426655noreply@blogger.com5