Blogu`meu

Bumți Bumți - aberații nocturne.

2012-02-03T00:45:00.008+02:00

Paraam pam paaaam! I`m loviiiin` it. Nu, nu m-au apucat pofte dubioase de Mec în miez de noapte. Revin cu tam tam în noul an și vă urez toate cele bune mai cu întârziere. Anul ăsta după cum bine știți ( sau nu ) este anul Dragonului. Se presupune că ar fi unul mai pasional, mai înflăcărat și mai activ din toate punctele de vedere. Până acum cancerul de afară nu a făcut decât să contrazică zodiacul, dar să sperăm pentru niscaiva zile albe, cu termometre înfierbântate. Tot prin popor umblă vorba că cei născuți în acest an ( implicit generația `88, printre care ma număr și eu ) vor fi mai norocoși. Nu am început încă să joc la loto dar sper să îmi iasă planurile, că așa de mult îmi place să visez...

Am primit mai devreme un comment pe care nu aș vrea să îl trec cu vederea. Nu de alta, dar e haios. Și pe bună dreptate, ca blogger, îți asumi un risc atunci când scrii despre ceva. Aparent, spusele mele au fost interpretate greșit într-o postare anterioară. Povesteam cu drag cum că reacționez aiurea atunci când iubitul meu e serios și vrea să îmi spună ceva mai profund. Și ziceam io așa:
" Asta poate e chestie personală, dar eu chiar nu ştiu să primesc complimente . Ori roşesc ca o nătângă şi schimb subiectul, ori devin uşor agresivă şi sarcastică. Momentan încă mă buşeşte râsul când iubitul meu e serios şi încearcă să spună ceva din suflet. Asta e aşa, o ciudăţenie de-a mea, dar cred că în general femeile nu sunt obişnuite să fie complimentate pe cât ar trebui...Revenind la dulcegării, nimeni nu le poate întrece pe femei. Chiar dacă urăsc să recunosc, până şi eu am momente de pisică posedată ce miaună cuvinte suave la ore târzii din noapte. Ne e scris în gene şi picurat în hormonii ăia de sex frumos..."

Commentul unui anonim a fost asta:
" Stii ce? Din ce-am citit imi dau seama ca esti doar o tarfa proasta.Te buseste rasul cand prietenul iti spune ceva profund?Asta demonstreaza cat de superficiale si prefacute sunteti,cam 90% din fete.Niste vipere fara scrupule.Mda.Hai pa."

Mno bine prietene, dacă asta ai înțeles tu din tot ce am zis, nu o sa mă obosesc să îți traduc vorba muierească. Nu de alta, dar știi mai bine decât mine că femeile sunt complicate și problematice. Și ca o viperă fără scrupule ce sunt, te pun și moț, italic, în primul meu post pe 2012.

Referitor la reacțiile ciudate pe care le am atunci când e vorba de iubitul meu, las jos o melodie care să vorbească de la sine.
Vă pup, dragilor!

Old school

2011-12-05T23:25:00.000+02:00

Over and over again...

Sing for the moment

2011-10-29T13:32:00.004+03:00

Lăsând toate rahaturile disfuncționale la o parte, un lucru e clar, băiete:

This shit is awesoooome!

I remember the corner ...

2011-10-17T23:53:00.002+03:00

Pe principiul " Dacă aş fi o pisicuţă, aş iubi un motănel, dar eu sunt fetiţă şi iubesc un băieţel ", e clară treaba: femeile devin mici transformers ce pot îmbolnăvi de diabet şi cea mai înăcrită mutră...atunci când sunt îndrăgostite, bineînţeles.

E drept că şi bărbaţii au aşii lor în mânecă prin câteva dulcegării plasate la momentul potrivit, dar cei mai mulţi îşi infrânează ieşirile postamorezare. Că deh, aşa-i şade bine unui bărbat: misterios şi cât mai rezervat. Eu una prefer de 10 ori un tip ce îşi drămuieşte bine cuvintele şi nu stârneşte o ploaie de complimente doar de la vederea unui minijup.

Asta poate e chestie personală, dar eu chiar nu ştiu să primesc complimente . Ori roşesc ca o nătângă şi schimb subiectul, ori devin uşor agresivă şi sarcastică. Momentan încă mă buşeşte râsul când iubitul meu e serios şi încearcă să spună ceva din suflet. Asta e aşa, o ciudăţenie de-a mea, dar cred că în general femeile nu sunt obişnuite să fie complimentate pe cât ar trebui.
Şi poate e chiar o chestie de cultură. Spun asta pentru că discutam zilele astea cu un coleg de origini străineze, care mi-a atras atenţia asupra acestui fapt: româncele nu sunt în stare să primească nişte complimente sincere. Bărbatii fiind obişnuiţi cu atâtea femei frumoase în jurul lor, uită să dea importanţă unui lucru esenţial. El, ca străinez provenit din Lala Land, unde damele nu dau doi bani pe cum arată, e frapat aici de atâta frumuseţe însuşită şi nepreţuită. Parol dom`le, dacă nu eram prieteni buni aş fi zis că vrea să mă vrăjească, dar aşa...îi cam dau dreptate!

Revenind la dulcegării, nimeni nu le poate întrece pe femei. Chiar dacă urăsc să recunosc, până şi eu am momente de pisică posedată ce miaună cuvinte suave la ore târzii din noapte. Ne e scris în gene şi picurat în hormonii ăia de sex frumos...

Dar ce ne defineşte cel mai bine ca entitate feminină, este capacitatea de a reţine fiecare detaliu ce ne leagă de persoana de lângă noi şi de a contura o adevărată poveste pentru doi. Lucruri minore ce pentru bărbaţi prind valoare de abia după ce îşi pierd " nebuna " de lângă ei...
Iar voi ... voi să vă iubiţi mult, cu fiecare colţisor al fiinţei voastre. Mai jos un clip frumos. Şi dacă te va atinge un pic, atunci: puuuup-o băăă, şi nu-i mai da drumul! :)

Prima oară...

2011-10-01T17:54:00.003+03:00

Nu sunt în stare să spun vorbe mari și nici să fiu cuminte sau mai puțin răsfățată, dar chiar e prima oară când mă simt atât de fain..

Keep it simple!

2011-09-25T22:47:00.005+03:00

Am adunat aici 666 de posturi. Cu ăsta mic voi schimba cifra fatidică. Nu sunt superstițioasă, dar nici bine nu-mi pică.
A venit toamna și cred că e pentru prima dată când chiar mă voi bucura de ea. La modul că vremea nu mă va enerva și va fi ca un pansament pentru starea generală. Cred că de când am părăsit Belgia, chiar îmi e dor de vremea care la început mă scotea din minți. Cine zice că nu poți trăi fără soare, s-a înșelat. Poți foarte bine nu doar să te adaptezi ci să și trăiești clipele vieții tale într-un astfel de peisaj.

Dar nu despre vreme vreau să vă vorbesc. Și nici despre toamnă...
Decisions, decisions... nu mi-a plăcut niciodată să le iau. Nici când a fost vorba de lucruri simple gen: ce vrei să mănânci azi, ce film vrei să vezi? Nu prea am preferințe și de regulă îmi place să las pe altcineva să aleagă în locul meu. Desigur, nu la modul în care nu am nicio opinie, asta e cu totul altceva.

Mai trist e când lucrurile se complică și ești nevoit să iei decizii care îți pot schimba viața complet. Se merită riscul? E momentul potrivit? În momentele astea aș vrea să scot la iveală un glob de cristal și să am un al `nșpelea simț de oracol: să iau decizia corectă.
Partea amuzantă a vieții este că e imprevizibilă: altfel am fi cu toți niște plictisiți obosiți. Deci nu putem întotdeauna lua decizia corectă. Sau poate că o luăm, dar nu ne dăm seama că e cea care trebuie decât mai târziu, când tot viața te poate conduce pe un drum sinuos dar sigur către fericire..

Dar până ajungi să afli răspunsurile de care ai nevoie, trebuie să îți asumi riscuri și să înveți din greșeli. Maturizarea nu mai pare ceva atât de interesant când devii conștient de ea, right?
Și știu că nu vorbesc numai în numele meu când spun că am un talent deosebit în a-mi complica viața și trăirile. Sare și piper, asta-mi trebuie. Și câte o gură amețitoare de aer, ca să mă adun.
Poezia e totuși doar în suflet și nu prea te ajută la nimic în realitate. Îți lasă poate doar falsa impresie că ești ceva rătăcit în amalgamul celor neînțeleși. Bullshit. Keep it simple!
Dupa zeci și zeci de incursiuni, tot lucrurile simple te liniștesc: un zâmbet, o vorbă frumoasă, un pământean...

Oh, Brussels..

2011-08-17T22:29:00.003+03:00

" Bad? You ?
Yes, I am!
Oh you, you`re not bad at all "

So close, no matter how far?

2011-08-15T21:49:00.006+03:00

Personal nu cred în relațiile la distanță. Din cauza asta m-am ferit tot timpul de ele. Poate că unii sunt special concepuți pentru așa ceva, să trăiască din dorul ăla mocnit și să își ducă suflul de pe o zi pe alta până la momentul revederii.. revederea să încarce bateriile pentru o perioadă nedeterminată și tot așa. Punct și de la capăt, de fiecare dată. Admir astfel de persoane pentru tăria de care dau dovadă ( până la urmă, relația de la distanță ține doar de o conjunctură nu e ca și cum ai opta pentru ea ).

Relațiile la distanță ( ca de altfel toate relațiile ) pot avea două finalități firești: persoanele respective să rămână împreună, una din ele ajungând să facă un compromis pentru iubire.. cealaltă variantă implică despărțirea, care poate fi generată de foooarte mulți factori. Probabil cel mai des întâlnit e gelozia, sau că unul din cei doi ajunge să se îndrăgostească de cineva mult mai aproape de el etc. Nimic de judecat aici. E o responsabilitate pe care ți-o asumi din start, chiar dacă la început nu ești perfect conștient de consecințe.

Revenind, eu clar nu sunt făcută pentru asta. Pe mine dorul mă consumă, ma enervează, mă transformă în ceva nașpa, poate chiar ajunge sa ma înstrăineze. Iar revederile sunt pe cât de dulci, pe atât de răscolitoare.. un amalgam de emoții pe care nu îl pot digera natural într-un timp atât de scurt. E cumplit să adormi în brațele lui iar câteva ore mai târziu să te trezești separat de mii de kilometri, într-un pat nemototolit și gol.
Până una alta, o ard cu AMR-ul că nu mai e dracul așa de negru. Iar voi.. țineți aproape și iubiți-vă mult! :)

Eh...

2011-08-09T00:38:00.002+03:00

Străzi albastre şi cer fără nori...

I`ll be back

2011-07-16T21:59:00.003+03:00

Off to Bruxelles for a few months. Professionally challenged, guilty pleasures not included.
So like, take good care of you guys, and have a very nice summer, mkay?

Meantime, you should know that:

I thank you for the morning walks on the sweet sunset
And for the hot night moments
For the fantasy in my bed
I take a part of you with me now and you won't get it back
And a part of me will stay here, you can keep it forever, dear...

Meant to be.

2011-06-25T14:58:00.003+03:00

Suflete pereche. Mitul androginului. Jumătăți incomplete. Tot unitar... iubirea presupune muncă de echipă, în mod clar. Oricât de grozav ai fi, nu va fi niciodată de ajuns să te iubești doar pe tine.
În copilărie toți visam la prinți și zâne din povești. Și eram convinși că există suflete pereche. Acum, vorba cântecului: soulmates - well, that`s a big word. Ajungi să încetezi să te gândești la cai verzi pe pereți și să realizezi că nu există perfecțiune ci doar omul potrivit, în locul și momentul potrivit.

O singură mare iubire toată viața? Greu de spus. Cred că ține de capacitatea de adaptare a fiecăruia. E normal să fii dărâmat după o despărțire, pentru că simți că se rupe fizic ceva din tine. Însă cheia e să te recompui.. devii din nou o jumătate care are nevoie de o alta pentru a reveni la " normal ". Cu puțină tărie și noroc, reușești să zâmbești după un șut aplicat în partea dorsală și o iei de la capăt.

Plus că nu mai trăim vremurile în care să avem timp sa ne plângem prea mult de milă. Nu e corect dar a devenit ceva normal să îți iei țepe constant, să te dai cu capul de pereți, să simți că ți s-a luat de tot. Secretul fericirii e să fii tu împăcat cu tine în primul rând , pentru a-i insufla și celuilalt siguranță și încredere. Nu de alta, dar nu cred că spune nimeni: " Doamne, îl iubesc pentru că e atât de frustrat și nesigur..". Nu degeaba a spus G. Marquez că e bine să zâmbești în fiecare zi pentru că nu se știe cine s-ar putea îndrăgosti de zâmbetul tau. Perfect de acord, să rânjești e vital.

Așadar, în sunet de marș al inimilor, haideți să ne bucuram de vară, de tinerețe, de fluturașii din stomac și de noile începuturi. O să zâmbesc pentru voi, promit :)

:)

2011-06-19T23:23:00.000+03:00

O melodie superba..

Pe scurt

2011-06-12T13:06:00.003+03:00

Cred că sunt mai fericita ca niciodată că a venit vara. Vorba lu` Topârceanu: " după atâta frig şi ceaţă iar se arată soarele ". Deocamdată sunt la stadiul în care pierd serile prin parcuri şi mă bucur din plin de mirosul de tei.

Sunt un pic dată peste cap pentru că aveam planuri serioase pentru concediul din vara asta. Mi-aş fi dorit o escapadă la mare, apoi câteva zile în Paris, cu Cintiuţa mea. A cam picat totul, dar cred că am luat decizia înţeleaptă când am decis să mă implic într-un nou proiect cu jobul. Aşa că peste o lună o să plec în training în afară pentru o perioadă şi sper să fie ok.

Nu am să insist pe tema asta pentru că deşi am toată susţinerea din partea celor dragi, am un mare gol în stomac la gândul asta. Deja mi-e dor..
În curând va veni pe lume Maia, cea de-a doua nepoţică a mea, surioara Sarei. De abia aştept să îmi strâng în braţele bebele ştrumf şi apoi să plimb fetiţele în parc. :)

Aşadar, eu întâmpin vara cu braţele deschise şi cu o nouă melodie de suflet. Vă pup!

Sara knows best

2011-06-02T16:59:00.006+03:00

Că tot a fost ziua copilului m-am gândit să postez câteva poze cu păpușa mea. Dacă înainte doar se uita fascinată atunci când cineva se machia și aranja, acum are glas și tărie și își cere drepturile. :)
La mulți ani, copil frumos!

July 99

2011-05-09T21:35:00.002+03:00

Ultima dată când am fost pe meleagurile părintești m-am oprit și am analizat pereții zgâriați de vremuri și de mânuțe neîndemânatice. Zidurile blocului s-au mai schimbat, pereții s-au mai gletuit, dar nici timpul și nici meșterii nu au reușit să șteargă întru totul amintirea unei perioade minunate din copilăria mea. Am văzut scrijelit lânga ușa de la intrarea casei mele: July 99.

În iulie 99 aveam fix 11 ani și eram deja perfect conștientă de fobia pentru clovni. Tot în perioada aia s-a nimerit să vad împreună cu câțiva prieteni de la bloc filmul: " Orașul bântuit " - filmul cu clovnul Pennywise, care devora copiii și care putea să ia orice înfățișare. Treaba asta nu doar că mi-a provocat multe nopți de insomnie dar m-a și tulburat maxim. Așadar m-am gândit că ar fi timpul, ca , împreună cu prietenii mei sa creez un grup de combatere al clovnilor mâncători de copii.

Chestia asta nu băgase frica doar în mine, iar dacă s-o fi nimerit unul mai răsărit cu siguranță am fost convingătoare și am reușit să îi insuflu teama-n vene. Așa că am convocat echipa de șoc la o reuniune creepy în subsol. Acolo, în amestec de țevi înfundate, șobolani mergători și pâlpâiri de lumânări, am dat naștere grupului: July 99. Scopul era firește de a fi unul pentru celălalt până la capăt, să ne ajutăm reciproc în cazul unui atac al clovnilor și desigur, încercarea de a găsi metode de combatere în cazul oricărui risc.

Ne-am facut jurăminte și promisiuni și încercam să ne însemnam pe unde puteam. Teama ne intrase în oase încat nu îndrăzneam nici să urcam pâna în casă de unul singur. O experiență interesantă, zic, care a fost uitată mai tarziu, cînd începuseră deja să ne intereseze alte aspecte vieții: bilețele de dragoste, laser în ferestre, pupic cu gust de castraveți, etc.

Așadar: Gusti, Liviu, Andreea, Paula... do you remember July 99? :)

Tattoo..

2011-05-07T20:12:00.006+03:00

Once upon time, am dezbătut îndârjit ici pe blog, păreri pro și contra tatuaj. Eu voiam, dar nu prea. În cele din urmă m-am decis și mi-am pus fundă.
Probabil sunt cel mai ciudat om din univers pentru că pe mine nu m-a durut o secundă ( și nu exagerez ) din cauza că..era mult mai puternică senzația de gâdilat.
Multumesc Andra, Lully și www.piotattoo.com

Aparențe

2011-04-10T15:53:00.006+03:00

Chiar dacă la munte ninge de rupe, la capitală încă ne amăgim cu miros de primăvară și speranțe de raze de soare cât mai călduroase. Iar pentru un sezon nou se cer desigur și ținute noi. Așadar, astăzi am decis să mă răsfăț un pic, să mă plimb de nebună pe " bulivar " și să-mi clătesc ochii prin vitrine.

M-am oprit un pic pe la salon, după mi-am văzut de drum. Nu am nicio problemă în a merge singură la cumpărături, ba chiar mă relaxează pentru că am timp să îmi fac damblaua fix cât am chef. Desigur, niciodată nu strică un umăr alături căruia să îi ceri păreri critice. Maybe next time :)

Într-un magazin de încălțăminte , o domnișoară se plimba de colo colo pufăind nemulțumită la fiecare pas. La braț, avea un tânăr june pregătit să iși golească portofelul pentru mica lui pampufă. Nu le-aș fi dat prea multă atenție, dacă nu m-ar fi călcat pe coadă. Probabil sătul de fițele ei, el o atenționează: " Uite la domnișoara cât de bine se descurcă și singură! Tu de ce nu faci așa? ". Sincer aș fi preferat să nu fiu servită drept exemplu, până la urmă nu făceam nimic mai mult decât să probez liniștită niște pantofi.
Atunci, demoazela a luat foc: Adică ce crezi? Că nu pot să îmi aleg singură pantofii? El: " Ba poți să iți alegi, dar te-ai descurca să ți-i plătești singură? " . Ea: " Lasă-mă dragă, că asta sigur are sponsorul acasă ".

Nu știu ce m-a enervat mai mult, faptul că vorbeau nestingherit de față cu mine, modul în care au vorbit, sau că în ochii lor am lăsat impresia unei întreținute. Și nu e prima dată cand mi se întâmplă o chestie de genul. Chiar de persoanele de tipul ăsta am oroare și e dureros dacă par una de-a lor. De ce e greu de crezut că o femeie poate pur și simplu să se descurce singură, fără a fi nevoie ca un fraier să împrăștie valută în spatele ei? E normal să primești mici atenții, dar e mult mai sănătos să nu depinzi de nimeni!

Până una alta, am pantofi noi , treabă de făcut și o ciocolată de terminat. Restul e istorie. Să aveți o săptămână frumoasă!

.

Dual

2011-04-09T05:25:00.004+03:00

Mă întreb uneori cum unele persoane reușesc să fie duale. Să dezvolte două personalități, două fețe, două vieți paralele ... Dacă ne luăm după stele și alte minunății, se pare că cel mai ușor se pot transpune în două părți distincte cele născute în zodii cu pereche: gemeni sau pești. Dar nu cred că trebuie pus totul pe seama datei de naștere.

Mica introspecție s-a datorat faptului că de ceva timp începusem să scriu într-un al doilea blog. L-am pregătit cu grijă, am ales un template frumos și aveam deja câteva postări. Inițial credeam că blogul meu secret ( la fel de bine aș fi putut scrie într-un jurnal ) mă va face să mă simt mai bine, să scriu mai detașat dar nu doar că nu mi-a adus nicio satisfacție de genul asta , ba dimpotrivă, am avut sentimentul ăla că înșel, că mă înșel pe mine și toți anii în care am împărtășit cu lumea ce mi-a zburat prin minte. O să rămân aici, păstrând cu drag tot ce am strâns. Și promit că nu o să mă mai gândesc vreodată să abandonez pagina asta.

Mă dezvolt dual. Ușor prinsă între trecut și prezent. Dar rezolvările vin de la sine, pe parcurs. Până acum știu că de fapt nu aveam nevoie de ceva nou ca să mă regăsesc. Cineva nou ar putea fi răspunsul.

D-ale noastre

2011-03-13T19:50:00.006+02:00

Happy happity hap !!! Doar a venit primăvara! Cum nu puteam rata o zi atât de frumoasă am ieșit cu Lully în parc. Mi-am învins fobiile clovnofone și ne-am făcut veacul în Parcul Circului. Îmi era atât de dor să văd copiii pe role sau jucându-se badmington, câinii alergând de nebuni , cuplurile pupăcioase și bătrânii la șah.

Inițial am vrut să ieșim cu rolele, dar curățenia generală din timpul zilei ne amorțise simțurile și trupușoarele nu tocmai de gazelă așa că am preferat o plimbare prelungită. Am și agățat desigur: mie mi-a cerut numărul de telefon un puști de 13 ani iar Lully s-a drăgălit cu un bebe adorabil.

Ajunse acasă , ne-am decis să încercăm renumita masca naturistă pentru față: mălai cu albuș de ou. ( de efect, aplicată de 2-3 ori pe săptămână ). Pentru Lully a fost prima oară, am râs de am întrecut în decibeli pe vecina mea cu talent în a vocaliza. A fost un adevărat chin să stăm cu mâzgăleala aia 20 de min pe față, pentru că ne bușea constant râsul și deja ne simțeam chipurile paralizate. Și tocmai când credeam că o să ieșim victorioase din experiența asta, la radio a început să cânte " Eric Clapton - Wonderful tonight ". Simțindu-ne cu musca pe căciulă am stricat prin râs bunătate de mască și am fugit repede la baie să ne scuturam mălaiul :))

Se anunță vremuri plăcute, chicoteli la greu și clipe incendiare. Căldurică, bine ai venit!
Să aveți o primăvară minunată!!!

Șezând

Lulu și bebe

Issue

2011-03-07T01:08:00.002+02:00

Se numeste ca am o problema daca ascult numai asta de 48 de ore?

Pisicuțe mărțișor

2011-02-18T20:13:00.004+02:00

Pentru că se apropie 1 martie și pentru că apreciez arta handmade, vă prezint o idee de mărțișor drăguț și cochet, pentru pisicuțele din noi.
Cine vrea una bucată exemplar de pisoi ( fie el pe alb sau maro ) își poate comanda la adresa: philip.georgescu@yahoo.com
Preț: 3 lei

Miau :)

Culoare

2011-02-15T21:42:00.003+02:00

Cu o floare nu se face primăvară. Sunt -4 grade afară.
Dar ce frumos colorează încăperea!

Mulțumesc! :)

Love, love...

2011-02-14T23:03:00.005+02:00

Reciteam postările din anii trecuți referitoare la Valentines Day și am realizat că deși am fost mereu sceptică în privința asta, nu mi-a displăcut niciodată cu adevărat. Mi-a plăcut să iau cadouri, să mă bucur de micile atenții și să văd cum se împrăștie dragoste în jur.

Astăzi nu am făcut nimic deosebit. Ar fi trebuit de fapt fie să mă văd cu Dannique ( căreia îi promisesem de o mie de ani o ieșeală ), fie să mă duc la concert VH1 cu Lully. Dar fiindcă pentru a mia oară mi s-a dovedit că nu e bine să îți faci planuri dinainte, o durere de gât m-a imobilizat la pat. Deci am " ars-o " bătrânește. Cu căni fierbinți de Theraflu și seriale mai mult sau mai puțin siropoase. Și un mic secret: I am actually enjoyin` it.

Referitor la miștourile făcute cu niște prieteni despre combinarea acestei zile cu the " Thanksgiving " day, vreau mai jos să fiu recunoscătoare fetelor de care m-am îndrăgostit iremediabil.
- văcuțelor ( y compris - Cintia, Greta, Did, Den, Brebe ): pentru că pot fi atât de aproape, indiferent de hotare, orașe, timp trecut peste noi;
- Cutie&Dannique&Den: pentru că simt că le aparțin, chiar dacă nu ne vedem cu secolele;
- Lully: pentru că ne vărsăm amarul și bucuriile împreună și ne dăm putere reciproc;
- Elena: pentru că e și va rămâne ceva special pentru mine;
- Adri&Andreea: pentru că pur și simplu sunt niște vrăjitoare date naibii;
- Paula: pentru că merită îmbrățișări cosmice pentru sufletul mare pe care îl are;

Bineînțeles că și restul contează, dar azi îmi laud fetele. Cele cu care pot fi eu, cu care pot vorbi despre orice ( de la încălzirea globală, misterele masculine , pantofii in trend până la constipația la canguri -fapt probat -), cele care nu te judecă chiar dacă nu îți dau dreptate, dar mai ales cele care îți tuflesc una după ceafă atunci când ai cea mai mare nevoie.
Așadar dragelor, primiți acest umil clișeu de single girl, ca omagiu al sentimentelor pure pe care le nutresc! :)

Sunday spleen

2011-02-12T17:44:00.002+02:00

Învaț-o să vadă ce se întâmplă-n ea.. :)

Bye, bye, winter!

2011-02-06T21:34:00.005+02:00

Odată cu gradele celsius, crește și pofta de viață. Îmi era dor să nu mai pot dormi din cauza razelor de soare care-mi dau buzna în cearșafuri. Și pentru că oricum stătusem toată săptămâna în casă din cauza unui virusache neprietenos, am profitat de frumoasa zi de duminică și am ieșit în Tei, ca să îmi iau la revedere de la iarnă așa cum se cuvine.
Așadar, la revedere Iarnă dragă! Fă-ne să ne fie dor de tine!

Who`s your daddy?

2011-02-03T21:28:00.004+02:00

Image source: http://www.scotimages.com/Portraits/Baby/index.html

În zilele noastre, știința atinge culmi uimitoare. Cam așa ar suna un început de eșeu clișeistic de care probabil cu toții ne-am săturat. Nu mai bat apa-n piuă și spun derect că în domeniul medicinei s-a descoperit ceva foarte practic și drăguț, demn de menționat: noul test de paternitate.
Nu știu încă dacă au apărut și la noi, dar în Marea Britanie deja sunt în vânzare în farmacii. Cu un simplu kit, poți verifica rapid dacă ești fericitul ( sau împovăratul ) tătic al unui bebeluș superb.
Gata cu grijile, nopțile nedormite, cârca de bani aruncată aiurea și timpul pierdut pentru cei nesiguri pe sinceritatea madamelor. Sau reversul pentru cei care nu vor să își asume responsabilitățile. Happy fucking, guys! :)

Mai multe detalii aici.

Larmes

2011-02-02T23:26:00.004+02:00

L: " Plângi! "
D: " Nu pot! Ți-am zis, chiar nu pot! "
L: " Dacă plângi, te descarci și o să te simți mai bine "
D: " Știu, așa făceam și eu demult. Acum nici să mă forțez nu pot "
L: " Ia uite piesa asta.. n-are cum să nu te înmoaie (Mandalay - Beautiful)
D: " E frumoasă, așa e... "
L: " Ok, asta nu te-a dat pe spate. Ia ascultă aici !!! (Hess is more - Yes, boss)
D: " :) "
Și totuși, nicio lacrimă.

Consider în continuare că plânsul e o parte importantă din viața unei femei. Fie că sunt lacrimi de fericire sau de durere, fizic îți prinde de minune o descărcare de felul asta. Vorbesc din punctul meu de vedere. Nu puține au fost nopțile când am înfundat botul în perna pe care am umplut-o de lacrimi ( mai mult sau mai puțin motivate ) și a doua zi m-am trezit fresh, renăscută.
Ce vreau să spun e că e sănătos să îți exprimi fățis emoțiile. Altfel se pot întoarce împotriva ta. Să râzi cu gura până la urechi, să verși lacrimi, să fii tu. Evident, trebuie mare grijă să nu se cadă pe extrema cealaltă, să plângi pentru cel mai mic flecușteț și să pierzi controlul cu realitatea. Dar suntem fetițe și avem voie să fim cry babiezzz.
De ceva timp eu nu mai pot să plâng. Și prin ceva timp înțeleg câteva luni bune. Nu îmi reprim voluntar stările , pur și simplu nu pot, e ceva înăuntrul meu care se oprește ca un nod în gât tocmai când ar trebui să las să curgă picăturile sărate. Să fie adevărata faza aia cu : " I have an ice box where my heart used to be? "
Lully și-a propus să mă facă să plâng cu orice preț. Sper să reușească. :) Mulțumesc, darlinga mea! :* Ce mă fac însă dacă începe ea prima?

D`ale mele

2011-01-23T15:08:00.005+02:00

Din nou duminică. A început să îmi placă ziua asta, pentru că mi-am creat o regulă : leneveală crasă, toată ziua. E ziua mea " azi nu ". Dacă e nevoie de mine, vinerea și sâmbăta sunt cel mai energic și fericit om. Duminica, îmi fac plinul, mă liniștesc. Prin leneveală înțeleg somn, film , lectură, somn, lectură, somn. Printre rânduri, fac loc și pentru ceva mâncare.

Astăzi a trebuit să îmi calc puțin pe lene și să ies să fac cumpărături, frigiderul meu se simțea singur și gol. Stomacul, la fel. M-am dat jos din pat ( în reluare, cu plapuma pe umeri ), și am deschis ușa de la balcon, ca să inspectez starea vremii. Nasul mi s-a înroșit instant și când am văzut marea de zăpadă și atmosfera liniștită de Crăciun ( nu știu de ce i se mai spune de Crăciun, de câțiva ani buni nu am mai avut zăpada frumoasă fix în ziua sfântă ), am dat artistic ochii peste cap. Fleoșcăială, bine ai revenit!

Deși contrariată, am luat aparatul să fac o poză peisajului plăcut privirii. Battery low, elanul la fel. M-am îmbrăcat și am cutreierat nămeții până la primul supermarket. Acolo, îmbulzeala tipică de weekend și dovada că suntem un popor de curajoși: nimeni și nimic nu ne stă în cale atunci când e nevoie de cumpărături! Ca tot omul, mi-am văzut liniștită de treabă și tocmai când analizam cu atenție o cutie de ceai Roiboos cu vanilie ( gotta try it , e super bun! ),auz că cineva trântește sictirit un pachet de brânză Feta, peste al meu. Îmi urc privirile și văd un nene mare care privea foarte nervos în coșul meu. Înainte să apuc să zic ceva, nenea-ncepe a zbiera:
" Fă, n-am zis că iau eu brânza și tu te duci la mezeluri? Și la ce căcat îti trebe ție pâine feliată? "
După ce și-a înălțat privirile și m-a văzut, mică și înghețată, ma gândeam că o să înceapă să îmi spurce și pachețelul de ceai, iar asta chiar nu aș fi suportat. :)) Așadar, i-am zâmbit nervos și atunci dumnealui a luat măsuri:
" Vai de mine, domnișoară.. mă scuzați! ( pot să jur că a și roșit, mititelul )Am crezut că sunteți nevastă-mea. Îmi cer scuze, mii de scuze, sărut mâinile! " Și țuști, a zbughit-o. Ce pot să zic, sunt o norocoasă, am parte de scene casnice , chiar dacă nu vreau să mă leg la cap sub nicio formă.

La coada de la casă era un băiețel foarte drăguț de vreo 3-4 ani. I-am zâmbit înduioșată și atât mi-a trebuit. În secunda doi era deja urcat în coșul meu, aruncând pe jos tot ce găsea. L-am luat de mânuță și atunci tatăl s-a întors:
" Dragoșeee, iar te porți ca un sălbatic? Ce dracu` mă tată, zici că ești prima dată în magazin!! Domnișoară, aveați ouă cumva? Le-a spart? " Hmm, bună întrebare, zic, aveam și slavă Domnului consider că sunt destul de puternică încât să mă descurc în continuare cu ele. Dar nu, ouăle propriu-zise nu au fost lezate în urma acestui episod. Totuși, cred că ar fi fost destul de interesant dacă Dragoș ar fi sărit în coșul unui bărbat. It would have been quite a manly chit chat.

De prisos să menționez că una dintre sacoșe mi s-a rupt fix la ușa de la intrarea în bloc. Culesul de produse din zăpadă a fost ca un joc pentru mine, căci, nu-i așa, deja mă simțeam ca la circ. Daaar, acum nu mai contează nimic, mi-am facut de mâncare și am de gând să profit de ziua asta așa cum ar fi trebuit de la început: lenevind!

În încheiere, un clipuleț în care vedem ce și cum să facem la supermarket. Educativ, chiar! :))

MASH 4077 tribute

2011-01-22T23:44:00.005+02:00

Dulce mai e sentimentul regăsirii.
Când eram mică, mă uitam cu drag împreună cu fratele și sora mea la Mash. Erau câte 2 episoade în fiecare seară și le așteptam cu sufletul la gură. Deși nu înțelegeam chiar tot ce se petrecea acolo, atmosfera m-a captivat și m-a făcut să îndrăgesc din toată inima serialul.
După mai bine de 10 ani, mi-am amintit de el și am început să îl văd din nou. Mă uit de regulă la 2 episoade înainte de culcare și mă linișteste total.
De ce îmi place atât de mult? În primul rând pentru că tratează un subiect realist și crud: războiul. Apoi oamenii în uniformă, armata și sacrificiile ridicate la rang de artă. Umorul de bun gust și actorii de calitate. Și probabil ce e mai important: optimismul și voia bună, păstrate chiar și în cele mai negre momente. Totul a pus amprenta peste ani, astfel încât chiar și acum în epoca Facebookului ( si a Vplay-ului de unde urmăresc serialul), încă zâmbesc înduioșător când aud de Hawkeye, Radar and Hot Lips.
Dacă până acum nu ați văzut , vă recomand sincer M.A.S.H!

P.S: Pe loc repaus, pentru clipul de mai jos ..

You can do it..

2011-01-17T20:58:00.003+02:00

Cu o rază de soare, nu se face primăvară. Dar cu siguranță îți poate crea senzația. Astăzi, într-o pauză de afumat plămânașu`, am simțit aer proaspăt și călduț. Și m-a lovit nostalgia primăverii pentru câteva clipe. Mai e ceva până să mă lovesc de cupluri îndrăgostite la fiecare pas, să respir verde proaspăt și să ma îmbrac lejer. Dar de abia aștept.
Am început cu planuri mărețe. Dacă primăvara e atât de aproape, e timpul să mă pun la treabă. În seara asta m-am apucat cu Lully de exerciții de întreținere. A durat ceva timp până să ne îndurăm: trebuia neapărat să sacrificam o țigară și un gât de Pepsi înainte. După asta, totul a venit de la sine: am aruncat una bucată pătură pe jos, am pregătit un playlist agresiv ( you can do it, put your ass into it ) și am pus trupușoarele la muncă. Idilic.
Fu greu, maică :)) Nu am luat-o prea tare de la început ( sper ca mâine să mai fiu în stare să mă ridic din pat și să nu merg toata ziua ca un rățoi ) dar ultimele 25 de genoflexiuni mi-au pus capac. Așadar, lăsăm tutunul, dăm porcu` jos și o ardem pe salate.
Între timp, mă duc sa torn niscaiva apă fierbinte pe mine
V-am pupat!

Usturoiul, bată-l vina!

2011-01-13T19:49:00.003+02:00

O vorbă din bătrâni zice că usturoiul te ferește de strigoi. Dacă aș fi fost puțin mai paranoică, probabil că aș fi păstrat o legătură prin casă, just in case. Acum nu știu dacă vecinii mei sunt doar foarte mari fani ai aceste.. legume? daaaar problema e că ..miroase în tot blocul de te trăznește, fraților! :))
Încă de când am intrat în bloc, m-a izbit mireasma atât de cunoscută și nu tocmai îndrăgită. După, în lift, mirosul a persistat cele 10 etaje pe care le-am urcat. Când am descuiat ușa și am pătruns în casă, am zis că nu e adevărat. Pentru o minisecundă m-am simțit responsabilă pentru toată tevatura ( deși în apartament nu exista nici urmă de așa ceva ) și am început să cotrobăi prin frigider să văd de unde vine mirosul. Acolo, nimic nelalocul lui. Am verificat baia, bucătăria, balconul, geamurile fuseseră închise. Și totuși, persistă!
Nu știu cum sunt gândite conductele și țevile de aerisire de la baie, dar cred că de acolo se trage totul. Baia, acest generator de plăceri olfactive. Pe unde am mai stat înainte, am trecut prin toate experiențele: miros de ghenă, de subsol, etc.. dar de usturoi niciodată :)) Weekendul ăsta am fost la frate-miu și el se confrunta cu aceeași problemă: de fiecare dată când un vecin gătește, tot mirosul de mâncare vine-n baie. Cum? Mister total: nicio spărtură nicăieri, țevile de aerisire perfect sudate...iar de la bucătăria vecinului până la baia celuilalt, e cale lungă!
În seara asta am aerisit ca lumea în cameră, în casă, am parfumat, a fost totul ok 25 de minute, după care teroarea a revenit. Simt că sunt toata impregnată, chiar daca aș face 5 dușuri și ce ma disperă și mai tare e că nu găsesc soluție la treaba asta. Să sperăm că e o chestie ce va rămâne în istorie doar acum, daca nu .. tre` să prestez despre niște vizite supărătoare la adminstrație.
Sper să trec cu bine peste noaptea asta. Sniff. :))

Ram bum bum bum!

2011-01-04T00:22:00.002+02:00

În seara asta am primit ( probabil cu dedicație, pentru că sunt cam scorțoasă cu băiețeii în ultima vreme ) o melodie frumoasă pe care în mod ciudat nu o mai auzisem, deși îmi place Rihanna. Piesa e pe feeling rău și simt că mi se potrivește ca o mănușă. De ce? Because oh mama, I just shot a man down !!! ^^

2011

2011-01-02T13:52:00.006+02:00

Cu prieteni dragi.

Știu că mă lăudam că o să fac un revelion la " Cabana Plăpumioara " ( ca să îl citez pe Cioc ), dar până la urmă m-am hotărât să ies în oraș cu niște prieteni. A fost ceva drăguț și liniștit, într-un local deosebit, cu specific indian. ( Ramayana Cafe, o atmosferă inedită, vă asigur! ).
La miezul nopții am ciocnit șampanie și ne-am propus lucruri mărețe pentru 2011. Eu una mi-am pus speranțe mari, dat fiind 2010 care m-a pus la grele încercări. În prima zi din an m-am odihnit și am gătit. Cine știe, poate mă ține tot anul așa. Meniu complet, plus desert.
Încep și al 5-lea an de blogging, sper să am mai multă dispoziție și disponibilitate și să vă surprind cu chestii drăguțe, pe blogu`meu :)

În rest, nu pot sa vă urez decat toate cele bune! Și la mulți ani! :)

Sfârșit de an

2010-12-27T23:42:00.006+02:00

O nebunie frumoasă. Azi zic, cu zăpada din belșug care s-a lăsat atât așteptată. Păcat că a ratat Crăciunul și s-a întins învrăjbită la final de an peste nasurile, fesurile și gândurile noastre. Dacă anul trecut mă bucuram de primul strat serios de omăt cu văcuțele mele în Cișmigiu, anul ăsta m-a prins la serviciu. Nu am putut să ies afară și să fac îngerași ( deși mi-aș fi dorit ), dar m-am bucurat de o cafea fierbinte sorbită în plină ninsoare. Și de câțiva bulgări aruncați la întâmplare.
În tramvai am realizat cu stupoare că mai sunt 3 zile și se termină anul. Anul 2010, pe care îl așteptasem atât și care s-a dovedit unul esențial în viața mea, poate cel mai plin de schimbări din toate care au fost. Cum mă prinde sfârșitul de an? Obosită, ușor dezamăgită, dar împăcată. Am sentimentul ăla de liniște că se termină și că odată cu 2011 mă voi trezi din neant cu puteri supraomenești și voi putea face tot ce îmi propun. Până la urmă, de 1 ianuarie toți renaștem, right?

Crăciunul l-am petrecut acasă ( n.r: în București ) în căldura căminului meu, răsfățată de dragostea pisoiului. Am lenevit și a fost fix ce îmi doream. De Revelion încă nu m-am decis ce o să fac, probabil o să aleg tot o activitate mai puțin solicitantă: cocoțată-n pat, uitându-mă la Stela și Arșinel toată noaptea :))

În rest sunt bine, iau lecții de pisiceală de la Thomas ( motanul de care am grijă pentru o perioadă ). Sunt mândră că am reușit să îl cuceresc pe el, cel mai mândru și arogant " felin " din lume. Aristocrații-s mici copii. Dacă înainte mă privea pieziș ( oricum el e tot timpul încruntat ), acum suntem nedezlipiți: păpăm, dormim și lenevim împreună. Din cauza lui mă bate din nou gândul să îmi iau un animăluț, dar mă oprește cruda realitate: mai bine nu, pentru că nu o să am timp de el.

O să revin probabil mai des pe blog și cu niște poze mai drăguțe, mi-am făcut cadou de Moș un Nikon după care suspinam de ceva timp. Nu știu dacă ne mai citim/auzim până la anul, așa că vă urez de pe acum să vă distrați frumos și să dea Dumnezeu ca noul an să ne găsească mai voioși ca niciodată!
Vă pup cu drag,

- Dooda -

Colindam iarna

2010-12-23T19:29:00.009+02:00

Crăciunul a fost dintotdeauna sărbătoarea mea preferată. A mea și probabil a tuturor copiilor din noi. Firește, în fiecare perioadă din motive diferite: în copilărie pentru că primeam cadouri, mai apoi pentru că apreciam momentele petrecute în familie și pentru că primeam cadouri, etc. Acum nu mă mai bucur pentru mine cât pentru Sara, pe care din păcate nu o voi vedea anul acesta hlizindu-se lângă brăduț.

Voi aborda subiectul colindătorilor fiindcă de fiecare dată trec prin stări ciudate când refuz un cârd de copii veniți să (ne) ureze. În copilărie nu am fost genul care să colinde prea mult. 2-3 vecini, prietenii de familie și profesorii, adică sursele sigure, nu mi-a plăcut umblatul din ușă în ușă, pentru simplul motiv că nu îmi plăcea să primesc uși trântite în nas. Acum, din postura de adult care trântește uși în nas ( de fapt eu îi refuz frumos ) îmi pare rău că nu am de fiecare dată zâmbetul și disponibilitatea necesară.

Las episodul de Halloween, în care vreo 3 rânduri de copii au venit deghizați în mici monstruleți. Mă refer strict la colindătorii de Crăciun, de anul nou. De vreo câteva zile și-au început periplul anual. Ca și cum nu era de ajuns să sune la ușă, acum sunt mulți care încearcă și la interfon până se îndură cineva de ei. Mi-am propus ca anul ăsta să procedez ca de obicei, să primesc niște copilași fix în ziua de Crăciun. Și să le dau bani, evident, pentru că dacă aș începe să împart covrigi, mere și nuci, cred că m-ar considera cel puțin nebună.

În seara asta de exemplu soneria a apărut un grup de 8 inși. Adolescenți. Cu " Steaua sus răsare" presupun, pentru că nu aveau chitări sau ceva mai deosebit de adăugat, specific vârstei. După ce m-am uitat pe vizor, m-am îngrozit. Păi la așa grupare ( erau și numai băieți ), mi-ar fi și frică să le deschid. Pentru toate există o limită a vârstei, mai ales pentru colindat. Sau dacă vrei să o faci până mai târziu, fă-o cu stil!

În schimb, mă gândesc la micuții care vin și bat din ușă în ușă. Am văzut și vreo câteva specimene de gâgâlici cu năsucurile înghețate ( ăia mi-s cei mai dragi ) care firește, nu primeau niciun răspuns. Da, e clar că până și ei tot bani vor, că doar d-astea umblă de colo colo, dar parcă mă doare inima să îi văd dezamăgiți.
Deci da, încă nu știu ce să zic de tradiția asta, și implicit de cei care vin să ne ureze. Îmi sunt dragi și mă enervează în egală măsură. Și pe bune acum, voi mai primiți colindători?

Something cute

2010-12-19T02:48:00.003+02:00

Un clipuleț drăguț care mi-a îndulcit în mod considerabil seara. Cum se fac bebelușii și animăluțele, varianta Pixar :)

Vezi mai multe din Desene animate pe 220.ro

Mai citim si noi?

2010-12-05T14:46:00.004+02:00

Dragostea mea pentru cărți și lectura a început cu mulți ani în urmă. A început de fapt, de când am învățat să citesc, la 4 ani. La grădiniță eram mândră pentru că doamna educatoare mă punea să le citesc povești colegilor mei, în timp ce ea pleca să își bea cafeaua cu celelalte doamne. îmi amintesc și acum cartea de povești: mare, galbenă, cu pagini ofilite de timp ( oare câte generații de copii a încântat cu basmele ei? ). În mod curios, fie pentru că eram prietenă cu cei din grupă sau pur și simplu pentru că mă maimuțăream imitând vocile diferitelor personaje, copiii mă ascultau cu interes și ne amuzam copios. Heh, vremurili bune...

De atunci lectura a rămas o plăcere constantă în viața mea, aproape o necesitate. Poate fi menționată și ca hobby, dar nu ca să " dea bine " ci pentru că așa e, mă identific cu asta. Și sunt genul ăla de om care asistă neputincios la devalorizarea cărților, la pierderea valorilor literare, care sunt înlocuite agresiv cu diversele apariții de life&style: cum să fii o divă? de ce bărbații sunt atât de porci? tocuri cui și mintea brici, sau Dumnezeu mai știe ce cărțulii menite să fure mințile femeilor și să le îndoctrineze. Uneori merge și câte o carte din aia, de exemplu am citit un review chiar interesant: " De ce bărbații se însoară cu scorpii? " ( mulssssumim, Adri! ) și m-am amuzat copios. Totuși, merită încadrată la categoria ușoară: relax și fun, nu literatură adevărată.

Pe vremea asta friguroasă, îmi place foarte mult să mă fac mică în pat, cu ceaiu-n bot și o carte-n față. Și sunt oarecum dezamagită pentru că deseori când cineva mă întreabă ce fac și eu răspund că citesc, primesc aceeași reacție: " Pff, ce pierdere de timp! Mai bine vezi un film! ". Lucru care mă enervează, pentru că eu nu încerc să bag nimănui " pasiunea " mea pe gât. ( deși poate titlul postării pare că sugerează asta ) Da, uneori am chef să vad un film, dar de cele mai multe ori prefer să citesc. It`s easy like that.

Din fericire cunosc multă lume care citește și vede lucrurile ca mine, altfel cred că aș fi dezvoltat o mică frustrare din cauza asta. Chiar ieri eram la Diverta cu ai mei, și ma uitam tânjind la standul de beletristică, neștiind ce să aleg mai întâi. Am deschis ochii și l-am văzut și pe frate-miu, la fel de încântat. E bine că din punctul ăsta de vedere, am fost toți 3 ( și sor-mea, adică ) construiți pe același calapod. Și desigur, prin lume care împarte aceeași pasiune, nu mă refer doar la cei din familia mea, ci și la prietenii mei, fetele mele, cu care pot oricând schimba impresii. Cititorii încă se înmulțesc, slavă Domnului.
Și pentru că tot suntem aici, am văzut la Adri, un articol intrigant despre noul trend la Hollywood. Mie mi se pare sacrilegiu de-a dreptul.

Anyway, o zi frumoasă și sper ca moșul să vă umple ghetuțele cu ce vă doriți! Dulciuri sau nuielușe.. dupa preferințe :D

Image source: link.

" Infantisme "

2010-12-03T00:09:00.004+02:00

Sunt fericita " posesoare " a unei nepoţici superbe de 2 ani. De fiecare dată când se poate şi am timp, îmi place să îl petrec cu ea. Pentru că o iubesc desigur, dar mai ales pentru că e fascinant să regăseşti lângă un copil, copilul din tine. D'aia consider că nu trebuie să ne plângem de tot copilăria pierdută, pentru că vom avea şansa să o resimţim la un mod mult mai profund în calitate de părinţi: atunci când te străduieşti să îi oferi micuţului o viziune cât mai frumoasă asupra vieţii, prin prisma ta, subiectivă şi personală.
În seara asta ne-am uitat la Tom şi Jerry, ne-am lipit abţipilduri pe faţă şi ne-am maimuţărit cum ştim doar noi. O seară fericită în familie. :) O mănânc din priviri, dar reciproca e valabilă. Un copil înregistrează atât de atent fiecare detaliu aşa că trebuie să ai maaare grijă cam ce faci, zici, respiri sau porţi, pentru că piticu` nu doar că percepe dar lucrurile astea îl pot influenţa pe viitor.
Sara e fascinată de unghii. De bebe se juca cu mâinile şi era încântată de unghiile lungi, eventual pictate cu roşu. Devenise ceva atât de obişnuit încât nu mi-am dat seama că ea e atentă de fiecare dată la culoare, şi că mereu cere mâinile , spre analiză. Mai nou, când o femeie apare prin preajmă, ea e foarte interesată de aspectul ăsta: are sau nu unghiile date cu ojă? Astăzi nu s-a lăsat pâna ce mamaia nu i-a facut şi ei manichiura. Cu roşu, evident :)
Am încercat să privesc în urmă şi să îmi dau seama dacă e ceva care să mă fi frapat de atât de mică. Mie îmi plăcea să o privesc pe mama cum se rujează, înainte de a pleca la serviciu. Eram o fană atât de mare a rujurilor, încât le mai şi mâncam, pe alocuri. Acum sunt bine, sănătoasă, le ţin doar pe buze, aşa cum trebe.
Dar cel mai mult îmi plăcea să merg cu mama în vizită la prietenele ei care locuiau singure. Garsonierele, sau apartamentele mi se păreau cochete şi cu bun gust ( se simţea clar existenţa exclusivă a unei femei în spaţiul ăla ). Analizam fiecare colţişor şi îmi plăcea. Căsuţe simple, dar cu o atmosferă caldă ce conferea totuşi o senzaţie de libertate. Obişnuită să trăiesc " la grămadă ", ideea că o să mă fac mare şi o să am un spaţiu al meu, mă fura cu totul.
Nu multor persoane le place să trăiască singure sau cel puţin nu se simt neapărat confortabil în postura asta. Mie îmi place. Sunt în spaţiul meu mic şi intim, fumez o ţigară de fason şi mă simt împăcată. Mi se trage de pe vremea când eram un ţânc ce analiza cu ochii mari şi gura căscată tot ce se petrecea în jurul lui...

E clar, mare grijă cu copiii! Orice gest mic poate influenţa viitorul lor de om mare!

But I do, do feel and I do, do will...

2010-11-22T00:17:00.001+02:00

Acasă,,,

2010-11-20T23:09:00.004+02:00

Acasă. Locul în care ne întoarcem de fiecare dată cu drag, fie fizic, fie în amintiri. Pentru mine acasă înseamnă un apartament de 4 camere, dintr-un orăşel mic de provincie. Înseamnă desigur mama, tata, sora şi fratele meu, cei care am format şi am umplut de viaţă un cămin. Înseamnă animăluţele care au existat dintotdeauna în jurul nostru. Înseamnă prietenii mei din copilărie, cei cu care am făcut mii de tâmpenii la bloc. Însemn eu, în diferite etape ale existenţei: copil, adolescent. Înseamnă în principiu: linişte, protecţie, voie bună, lipsă de griji.

Paşii către viaţa de adult i-am făcut în alt peisaj, asa că nu îi asociez voluntar cu " acasă ". Chiar dacă uneori se întamplă să mă simt copleşită, îmi place că pot să am grijă de mine şi că am responsabilităţi. E ca un puzzle care se completează zi de zi. Şi când la sfârşit de lună se trage linie şi ies surâzătoare, înseamnă că m-am descurcat. În fine, îmi place.

Acum acasă pentru mine înseamnă locul unde sunt ai mei. Nu mă mai identific cu apartamentul de 4 camere din oraşul mic de provincie. Prietenii din copilărie au dispărut, la fel ca orice alta urmă de copil care să dea puţină culoare cartierului. Simt că nu mai aparţin locului în care oricum ajung destul de rar. Empatizez un pic cu leul din cuşcă... iar drumurile îmi par obositoare.

Mi-ar plăcea să construiesc cu ai mei un alt " acasă ", eventual un alt apartament pe care să îl umplem cu fericire. ( lucru care nu e greu deloc, având în vedere că o avem pe Sara şi un alt bebe e pe vine ). Manevra am început-o cu bro şi sis, e bine că suntem toţi trei în Bucureşti, poate că în scurt timp vom putea să îi aducem şi pe ai noştri lângă noi. Ştiu că poate părea greu să laşi în urmă zeci de ani, un trecut impresionant, dar cred că se merită din plin să construieşti un prezent viu şi un viitor frumos...lângă cei dragi!
Vreau acasă!

P.S: Vai tati, cât mi-ar fi plăcut să-mi citeşti blogul!

New chapter

2010-11-06T23:30:00.004+02:00

Am fost trasă de urechi și " pe viu " și virtual, că nu mai scriu. Scuzele mele, dragii mei, dar întâi trebuie să le găsesc pe undeva. Nu o să încep a înșira lipsa de timp și o viață extrem de ocupată. Mărturisesc doar că mă bate din când în când gândul să închid blogul, dar mă oprește dorul de scris și faptul că am strâns aici multe amintiri frumoase.
Deci deocamdată nu se închide prăvălia. Am fost doar eu mai închisă, atât. Acum, că am luat decizii importante și vreau să îmi schimb viața în bine, încep din nou să îmi deschid sufletul.

What`s cookin`, dud?!

2010-10-11T23:15:00.004+03:00

Ajutor de bucătar: Lully

Bucătar şăf, Duda.

Reţeta serii: Piure de cartofi şi garnitură de pui în sos de roşii. Desert: Colebil.
Pentru că oricum mi-am luat gândul de a mă mărita curând ( sinceră să fiu nu m-a bătut niciodată gândul ăsta cu adevărat), cred că e ok dacă împărtăşesc o nouă experienţă culinară. E clar pentru toţi că fix atunci când te grăbeşti treaba iese naşpa, da? Astăzi m-am întors de la muncă voioasă ca o vrăbiuţă,cu gânduri mari: să gătesc. M-am înfipt în primul Mega Image şi am luat cele trebuincioase. După nişte dereticat în casă şi alte treburi apărute inopinant, am ajuns cu mâncarea pe foc destul de târziu.
Am decis până la urmă să fac una dintre cele mai banale chestii, mâncare pe care o mai pregătisem înainte şi care a avut parte de un succes răsunator. Ei bine, în seara asta nu doar că nu s-a mai repetat povestea, dar a ieşit ceva înrudit cu fiasco.
Problema e că nu ştiu de ce. Carnea nu s-a prăjit ca lumea, sosul a fost greţos, etc. Nici Lully, my roomie, nu s-a lăsat mai prejos şi a zis că prepară ea rapid un piure peste care să trântim sosul. Zis şi făcut. Rezultatul final: înfulecat resemnat şi râs cu lacrimi. Dupa faptă şi răsplată: ni s-a făcut rău :))) Norocul face ca personajul ajutător din această povestire, forever Lully, să aibă niscaiva Colebil prin traistă. Aşa că am luat pastiluţa, am ieşit la o gură de aer şi ne-am revenit.
De prisos să adaug că bucătăria arăta devastator. De acum încolo voi curăţa aragazul doar de praf! Am zis !

Flower Power

2010-09-27T00:21:00.005+03:00

Un lucru aparte la femei este că sunt mari iubitoare de flori. Flori de pus în vază, în ghiveci, de toate culorile și tipurile. Evident, există și tipuri de flori preferate sau tipuri de femei care să nu se dea în vânt dupa sfera asta... florală.
Mie una îmi plac mult. Îmi place să le vad în grădini, să admir ghivecele sofistiscate sau pur și simplu buchetele numai bune de băgat în vază și de pus pe birou.
Ce mă face pe mine să scriu acum despre ele, este faptul că nu am avut niciodată pornirea de a-mi cumpăra un ghiveci cu o floare, de care să am grijă constant și de care să mă atașez. Balconul mamei e plin, așa a fost încă de când eram mică, dar întotdeauna m-am limitat doar la a le privi înduioșător de la distanță. Până și tata e mai implicat ( citește cărți de specialitate pentru lămâiul lui, de care este foarte mândru ).
În ultima vreme, în lipsa alor mei, mi-a cam revenit sarcina de a florile. Dupa cum spuneam, balconul mamei este plin, oaza de relax a apartamentului. Așa că atunci când ajung acasă, mă înarmez cu litri buni de apă și răbdare, ca să ud splendorile ( nu sunt ironică ). Nu pot să zic ca e un obicei care mă încântă ( mai ales că de multe ori nu sunt în stare să estimez cantitatea potrivită pe care să o torn, iar apa țâșnește în farfurioare, apoi pe parchet, bla bla ). La început a fost mai greu, acum e ok, doar nu e mare filozofie.
Însă pragul pe care nu îl pot depăși este acela de a vorbi cu ele. Pentru cei care nu știau ( asta în cazul în care mai exista rătăciți ca și mine ), florile au nevoie să comunici cu ele. Cică e dovedit faptul că dacă vorbești cu ele, acestea se dezvoltă mai frumos, mai sănătos, mai repede, pentru că simt dragostea și apropierea. Ei bine, eu nu pot să fac asta. Și nu pentru că mi s-ar parea o tâmpenie - doar vorbesc cu animalele, eventual și singură :)) - ci pentru că îmi e practic imposibil să " comunic " cu ele.
Am încercat, firește, în timp ce le udam : "Ce faceți, frumoaselor...v-a fost sete? " Dar asta e tot ce am putut să scot pe gură, dupa m-am autoridiculizat și nu am mai putut să continui. Poate că va veni și ziua în care o să reușesc, până atunci mă limitez să vorbesc cu animalele și oamenii. Sunt conștientă că plantele au simțuri speciale iar oamenii care au puterea de a vorbi detașat cu ele cresc mult in ochii mei. Serios.
În încheiere, niște versuri superbe ( Grigore Vieru ) :
(...) mi-s dragi cuvintele să știi,
ele-mi sunt surorile,
atunci iubito când nu-mi vii,
eu vorbesc cu florile ...

și o fotografie cu Floarea de Suflet, Sara - Maria.

V-am pupat!

Yes, boss...

2010-09-06T20:58:00.002+03:00

Septembrie, deci

2010-09-01T00:07:00.004+03:00

Şi a venit toamna, oficial. În calendar, dar mai ales în casele noastre. Afară e răcoare, e ploaie, tot tacâmul " autumnal ". Mie una îmi place, pentru că mă cam săturasem de caniculă, praf şi sudoare la comun ( transport, zic ).
Îmi place că e răcoare în casă, că mi-am scos pilota la înaintare şi că pot să mă culcuşesc la căldurică şi să fiu fericită foc. Asta că tot se leagă lumea de mine că ma bucură cele mai simple tâmpenii. Eh voila, pentru mine o cană de ceai cald + păturică + 1 film = love forever.
Privind în urmă la vara ce tocmai s-a scurs, rămân cu un sentiment plăcut. Chiar dacă nu am avut parte de vacanţă sau concediu, a fost foarte ok. Plus că îmi conserv energia pentru vara viitoare pe care mi-o pictez deja cel puţin incendiară.
Până la urmă, hai s-avem o toamnă frumoasă, fără depresii sau alte alea!

*image source: kingfisher-photobucket

Acolo.

2010-08-19T23:40:00.003+03:00

... pentru că săptămâna trecută pe vremea asta râdeam cu gura până la urechi. Pentru că fiecare moment petrecut acolo e magic. Pentru că m-am simţit din nou fericită şi frumoasă.

In the hood

2010-08-11T00:34:00.002+03:00

Seară de parc în tei. Peisaj tipic: aceiaşi oameni, mai puţini copii ( trecut de 22:OO ), io şi Lully, my roomie, stăm pe bancă, păpăm o îngheţată şi punem ţara la cale ca de obicei.
Din senin, una bucată băiat apare lânga noi şi ne spune cum că mai încolo stă timid ca o fată mare, prietenul lui. Prieten care m-a remarcat şi care ar fi vrut să vină să vorbească cu mine, dar se temea să nu fug. ( wtf, chiar aşa sălbatica par? )
Printre miştouri şi chicoteli cu Lully, am zis că what the heck, hai să vorbim cu ei, oricum ne cam plictiseam.
Toate bune şi frumoase, apare şi misteriosul june, a cărui voce ne-a cucerit de la început. Pe lângă faptul că semăna cu un şoricel, suna la fel ca unul. Chiţăia aşa nedesluşit. De la început ne-a explicat cum stă treaba: el, mare şmecher, face afaceri ilegale, contrabandă de ţigări. Celălalt, mai simpatic, gătea prăjituri în mall. Din fericire, tocmai când mă blestemam pentru neinsipirata alegere de a purta o conversaţie cu neneii ăştia, zăresc în depărtare una bucată prieten transpirat, care făcea jogging în parc.
I-am sărit în faţă, l-am aşezat cu forţa pe bancă lângă noi, iar ceilalţi s-au simţit să plece. După, am povestit de toate, ne-am plimbat pe marginea lacului până ce doi bătrânei, graşi şi flasci nevoie mare s-au gândit să se arunce în apă şi să se bălăcească la picioarele noastre.
Apoi ne-am dat în leagan şi într-o învârtitoare ( pentru copii ) dar care avea o viteză incredibilă. Nu m-am lăsat până nu mi-a venit să vomit. Nici acum nu am scăpat complet de starea de ameţeală. Go, duda, go! Ah, şi am hrănit şi un şoricel pitit în stratul cu flori. Era foarte mic şi aproape drăgălaş.
Per total a fost o seară mişto. M-am simţit din nou copilul retard de altădată. Still got it, yep yep!

Crush

2010-08-07T21:28:00.002+03:00

A little crush, crush...

Late night sex

2010-07-25T02:26:00.004+03:00

E vară, e sâmbătă noaptea, deci teoretic ai toate motivele din lume să te bucuri de viaţă, mai ales dacă eşti tânăr. Pentru că eu am petrecut aseară cu nişte prieteni din oraşul natal cu care nu mă mai văzusem de cel puţin un secol, am ales ca în această minunată seară să mă culc mai devreme, ca să recuperez somnul pierdut.
Toate bune şi frumoase, până la momentul X al serii, pe la ora 23 când vecina de sub mine ( sună dubios, dar aşa e ) a început să îşi facă vocalizele de rigoare. De când m-am mutat aici, cam de o lună, o cunosc îndeaproape, chiar dacă nu am văzut-o niciodată. E o femeie fericită, zic, deşi zbiară cutremurător în punctele culminante ale acţiunii.
La început m-am amuzat ( omg, people havin` sex ) dar acum încep să mă irite ţipetele care mi se par forţate. Adică da, înţeleg să te bucuri de o partidă dezlănţuită de sex, să te laşi luată de val, dar nu să ţipi ca la înjunghiere. Pân` la urmă, se simte de la o poştă ceva fake, but as long as she`s happy...
Revenind, nu am reuşit să adorm nici până acum( 02:35 ), când eram între moţăială şi nănic m-a speriat un răget ( jur, deja încep să am dubii de ce fac ei acolo :)) ). Cel mai trist e că nu am ce sa fac. Chiar daca aş avea ţevi tot nu aş putea să le bat şi să spun: " Alooo, tantiii, dă orgasmul mai incet !! "
Io zic totuşi că nu e greu să ţii cont de faptul că stai la bloc, că pereţii nu-s atât de izolaţi şi ca poţi marca un om pe viaţă dacă nu ai grijă :P Eh, daca o voi întâlni vreodată-n lift, poate c-o să-i zic cât e de enervantă...şi de norocoasă.
Hot summer nights, you gotta love it! :D

Image source: http://pitilli.blogspot.com

Dear bloggie,

2010-07-19T01:52:00.006+03:00

... ştiu că am devenit mai insensibiloasă în ultima vreme şi că te-am neglijat. Dar vezi tu, am avut treabă ( m-am mutat într-o zonă şi o casă frumoasă ), am muncit, am făcut mişcare ( role şi sper, cât de curând, alergat ). Plus că nici nu am avut net şi am simţit senzaţia aia de bolnav ce tânjeşte după leac. Şi uite că acum, când am timp şi de toate, nu mai îmi arde să stau cu botu`n pc. E de la vară, mon cher.
Totuşi nu am uitat că de 4 ani eşti aci pentru mine. E reconfortant sentimentul, chiar dacă nu mă mai regăsesc la fel ca la început. Pare la fel ca într-o relaţie... dupa 4 ani e clar că ne-am plictisit unul de altul dar rămâne ataşamentul. Însă e bine să te ştiu aproape la nevoie şi că mă faci să zâmbesc când privesc în urmă. Şi başca, îţi las o poză de toată frumuseţea, ca să îţi dau culoare.

Sara - Maria, dragostea mea.

Moving on ...

2010-06-24T03:01:00.003+03:00

Au trecut 3 zile de când s-a dus tot chinul dar încă nu pot conştientiza că se întâmplă. A fost mai mult, mai greu decât mă aşteptam dar acum e în regulă, sunt licenţiată şi liberă să îmi văd de viaţa mea de " om mare " pe mai departe.
Schimbările în viaţă sunt de regulă binevenite ( ca să nu intervină monotonia aia care ne doboară pe toţi, încetul cu încetul ). Acum la început de drum îmi păstrez atitudinea optimistă şi sper pentru ceva bun, mă simt pregătită de orice. Lucrurile se aşază pe un făgaş firesc şi îmi place să văd că dorinţele prind forme.
De luni voi începe munca, am puţine emoţii în legătură cu noul job ( fiind ceva serios şi pe termen lung ) dar am senzaţia că după ce am trecut prin foc, nimic nu mă mai poate doborî. Între timp îmi caut şi chirie, de abia aştept să mă stabilesc într-un locuşor de unde să nu mai fie nevoie să plec prea curând ( mutatul de colo colo e copleşitor ).
Cineva m-a întrebat dacă sunt pregătită să îmi iau viaţa în piept. Mi s-a părut ciudat, pentru că nu cred că e vreun moment anume când realizezi că " îţi iei viaţa în piept ". Eu de exemplu simt doar că merg mai departe şi că fac ceea ce trebuie.
Acum că am timp să respir, ţin ochii larg deschişi şi mă bucur de vară, de soare, de ploi, de faptul că am sentimentul ăla de " vacanţa mare " deşi s-a dus vârsta când să îmi mai permit aşa ceva. Şi totuşi, ( încă )se învârte :P Pământul în jurul meu, eu in jurul lui ... e bine !!! :)

Image source: http://www.isobuzz.com/

Vachettes

2010-06-17T13:32:00.012+03:00

De la inceput vreau sa mentionez ca nu imi permit aroganta sa pot schimba ceva prin postul asta, dar pentru ca m-am saturat ca eu si celelalte vaci sa asistam neputincioase privindu-va cum va evitati cand altadata va imbratiati cu drag, am zis ca merita o incercare ( de fapt doua, pentru ca nu stiu prin ce minune am sters postul asta si acum il scriu din nou ).
Cand am inceput facultatea acum 3 ani nu ma asteptam sa intalnesc atatia oameni misto, care, desi atat de diferiti, imparteau cam aceleasi idealuri cu mine. O sa imi fie dor de ei toti, de colegii nostri, carora le urez pe aceasta cale toate cele bune si dupa care voi boci nitel, in stilu-mi caracterisic.
Insa din cumulul ala de oameni misto, v-ati remarcat voi, 4 fete cu care am impartit totul si care au reusit sa stropeasca cu roz peretii gri ai Univeristatii si pe cei din Pitar Mos.
Prima a fost Greta, prietena mea cea mai buna si veterana din sufletul meu. Din start m-am considerat norocoasa ca eram impreuna chiar si la facultate si ma bucur ca nici dupa atatia ani nu s-a schimbat, a ramas la fel de blanda si buna. Dar mai ales ma bucur ca ati avut si voi ocazia sa o cunoasteti. Cu ea am impartit primele impresii despre voi, cele care mai tarziu ne-ati devenit indispensabile.
A doua este Cintia, pe care am remarcat-o de la inceput si despre care am zis: mama, cate stie asta. Inca nu eram lamurita daca e tocilara sau pur si simplu foarte desteapta, dar timpul a clarificat treaba: un pic din amandoua, ca noi toate de altfel.
La Balul Bobocilor i-am admirat dezinvoltura. Stia gagica sa se distreze. Asa ca in timp ce eu si Gret ne chinuiam sa scapam de niste tineri horny dopati cu X, ea rupea ringul de dans in doua :D Ulterior ne-am apropiat din ce in ce mai mult, mai ales dupa legendara faza cu autobuzul, care pe langa lovitura de la cap ( apropo, cum iti mai e capul, babe? )i-a adus aproape tot ce iubeste mai mult acum. Tot raul spre bine, of course. Asadar ea e vaca noastra vesnic indragostita de pisici, de Paris, de al ei inginer si de noi ( mereu ne tranteste din senin cate un love ya ).
De DeeDee imi amintesc chiar din prima zi de facultate. Era cu mama ei pe hol si eu ma intrebam daca sunt amandoua colege cu noi. ( ai o mama superba, Did! ). Am discutat niste treburi organizatorice, dupa am inceput sa ne vedem la cursuri. Imi parea foarte timida dar dupa ce am vazut ca e si foarte funny si smart , inevitabilul s-a produs: ne-am apropiat. Prilej cu care am putut sa ii vad pentru prima uochii mari de seilormuna si zambetul ala de copil. Si nu e timida deloc, e doar selectiva. Ha! Pasiunele ei: baietii cu nas mic si ochelari. Si mecul.
Pe Den am observat-o un picut mai tarziu, ce-i drept, dar asta din cauza ca nu prea dadea pe la scoala :))Dar a iesit si ea in evidenta pentru ca intarzia de fiecare data si mi-a placut dezinvoltura cu care intra zambind pe la jumatatea cursului si se aseza cuminte in banca. Niciodata in astia 3 ani niciun profesor nu i-a atras atentia ca intarzie, sau ca sta prea mult cand cere voie la baie ( unde se duce de fapt sa vorbeasca o gramaaada la telefon ). Asta farmec adevarat. Mai mentionez ca are o voce frumoasa si un suflet cat China.
Astea sunt portretele ( mult prea vag slefuite ) ale vacutelor mele. In formula asta am reusit sa traim momentele cele mai frumoase din vietile noastre si sa ne sustinem moral cand eram la un pas de a pica. Mec-uri, sucuri, aventuri, despartiri, impacari, examene, Ciolac, I`d rather not say ( probleme long gone cand nu esti singur ).
Nu o sa uit niciodata serile de la Cint, mai ales cele in care Did nu putea sa ajunga iar Cint ma batea la cap, exasperant : " dar nu ma intereseaza, trebuie sa vina! hai s-o sunam sa vina! zi-i sa vina!!!! nu e la fel fara ea! " sau ziua in care Did m -a sunat foarte fericita ca a gasit vaca de plus perfecta pentru a o intampina pe Cint la intoarcerea din Paris. Nu pot uita multe de fapt, dar se pare ca voi acum la final o faceti ...
In curand se va termina totul, fiecare va pleca pe drumul ei: una in Franta, alta in Finlanda, una colo, alta dincolo. E pacat sa stergem din suflet toate rasetele si chicotelile, toate lacrimile varsate impreuna, toate mistourile ...poate vreti sa o pun pe Brebe sa va sune si sa va dea o smotruiala cum se pricepe doar ea! :)
In final vreau doar sa spun ca decizia va apartine, ca eu si celelalte vaci va iubim enormement si ca ne e dor de voi. Toutes unies dans le pouvoir des vaches.

Almost there...

2010-05-30T18:53:00.003+03:00

De abia aştept să treacă tot chinul, să vină vara şi vacanţa. E nevoie disperată de niţel soare în suflet.

Macventures.

2010-05-19T01:02:00.006+03:00

Deși nu sunt o fană înfocată a fast-food-urilor, pot să spun că la viața mea am călcat destule praguri de Mecuri sau Kfc`uri. Însa niciodată nu s-a nimerit să dau și pe la toalete. Astăzi, în schimb, între un examen și un interviu, am dat fuga să pap la Mec cu colegii, după care m-am oprit și pe la baie să aplic oareșcare make-up pe niște ochi încercănați.
Toate bune și frumoase până am pătruns în baie, împreună cu Den și am văzut un nene care freca de zor chiuvete și podele. Nimic anormal, evident. Deși era în mijlocul zilei și toaleta era plină de femei care se înghesuiau să intre tiptil în budă sau măcar să se spele pe mâini ( ce treburi aveam eu cu spoiala în oglindă, era deja fiță ), el nu se sinchisea să se dea la o parte și să facă loc, ba mai mult, trebuia ca tu să îl aștepți să curețe de cel puțin 7 ori în urma cuiva care doar ce folosise chiuveta sau pur și simplu pășise înăuntru. ( om cu simțul datoriei, brava! )
Când în sfârșit m-am strecurat la oglindă să imi bibilesc genele, am constatat cu MARE stupoare că pe lungimea aproximativă a jumătate din oglindă se întindea armonios clovnul de la Mec, mascota lor dragă. Las la o parte fobia mea (clovniisuntcelemaiciudateinvențiidelabicicletacuosinguraroatăîncoace ), dar nu pot să înțeleg cui folosește imaginea ăluia întinsă pe oglindă. Da, îți sare în ochi, dar la fel de bine o făcea și daca era pus afiș pe perete, sau desenat pe ușă. Plus că e îngrozitor să îmi văd reflexia din oglindă atât de aproape de a lui. ( Oare chiar nimeni nu a văzut Orașul bântuit în frageda pruncie? ).
Vizita la mec mi s-a mai îndulcit pentru că am câștigat, după o răzuială cu spor, o cartelă Vodafone moca, cu minute pe viață. Cin`zeci, chiar. Momentan va fi în stand by, că nu am telefon pentru ea, dar ideea e că de azi au început promoții mișto la Mec și că sunt chiar pe bune câștigurile ( cartele, telefoane, chiar și mașinuțe Mini Cooper ). Noi am zis că ne mai ducem: să câștigăm calorii și experiențe.
V-am pupat !

Beautiful...

2010-05-17T20:41:00.001+03:00

I`m just so fucking depressed.

Coffee friendly.

2010-05-09T16:16:00.003+03:00

În perioadele de restriște, cel mai bun prieten afiliat rămâne viciul. Pentru că el e cel menit să destreseze, să relaxeze. Acum fiecare e liber să își îmbrățișeze în gând viciul favorit și să zâmbească în colțul gurii.
Eu mă rezum să vorbesc despre cafea. Ca să îmi mențin moralul ridicat trebuie să mă las pradă acestei tentații. Nu pot să îmi încep ziua fără o cafea bună. Chit că o fac acasă sau o iau de la vreun bancomat, e esențială. Uneori mai pun alături și o țigară ( aici clar depinde și nivelul de stres ), iar ziua începe să prindă din nou contururi blânde și roz.
Cine rezistă gustului și aromei e un adevărat titan. E drept că există și un soi de cochetărie în acest răsfăț matinal. Mai ales atunci când nu te grăbești nicăieri și regăsești plăcerea agoniei din noaptea trecută în câțiva stropi bruni, fierbinți...

O ceașcă de cafea poate fi umplută cu sentiment. Probabil poza asta e unul din exemplele clare de " cafea cu dragoste ", pentru că a fost pregătită de mama, pentru mine, iar inimioara s-a format singură. Se mai spune că ce se conturează deasupra cafelei îți e destinat pe mai departe. Total de acord, mai ales atunci când ești conștient că din și pentru iubire ai fost făcut...
After all, you can buy me with a coffee...I`m so cheap.

Exercițiu de imaginație..

2010-04-25T01:18:00.004+03:00

Ca să fii fericit trebuie să înveți să te bucuri de lucruri simple. Dacă ai simțul ăsta înnăscut, ca mine, atunci te poți considera norocos.
Pentru că sunt mai visătoare în ultima vreme ( atunci când îmi permit să mă gândesc și la altceva în afara de licență și examene ), în seara asta am făcut un exercițiu de imaginație. E drept că și mentorul meu a știut să pună punctul pe I și să mă facă să intru fix în starea de care aveam nevoie ca să mă gândesc la lucruri frumoase.
Pe scurt, treaba stă cam așa: cum ar fi dacă te-ai trezi în urma cu câțiva ani? Să zicem 3, 5 ani? Ai schimba multe din viața ta? Eu una am ajuns la concluzia că deși am momente când nu îmi convine chiar totul, per total sunt mulțumită. În momentul de față nu aș schimba nici măcar o secundă din viața mea. Aș lăsa lucrurile să decurgă după cursul lor firesc, aș face fix aceleași greșeli și drăcovenii. Pentru că acum sunt fericită și sper că voi sfârși tot așa.
De exemplu, deși cred că spun zilnic că dacă aș putea da timpul înapoi nu aș mai face aceeași facultate ( din cauza sistemului, dezorganizării, bla bla ), când privesc în spate îmi dau seama că nu a fost dracul atât de negru și că altfel nu aș fi cunoscut atâția oameni minunați, de care să mă apropii .
Și tot cu ocazia asta mi-am adus aminte de un moment special din viața mea, pe care îl păstrez în suflet și memorie de parcă ar fi fost ieri. Am dormit cu bunica până pe la vârsta de 7 ani. Într-o dimineață ( aveam vreo 4-5 ani ), m-am trezit iar ea era lângă mine croșetând, așteptând să mă trezesc. Făcea asta în fiecare zi, însă atunci am simțit mai mult ca niciodată că sunt fericită. Afară era soare, ea era lângă mine și am avut sentimentul ăla de bine, de protecție și căldură. Atunci m-am ridicat și i-am spus că aș vrea să se oprească timpul în loc și să fiu mereu la fel de fericită ca atunci. E drept că am surprins-o , am primit în schimb un : " Bată-te norocu` să te bată, fetița mamii! " și un zâmbet sincer.
De atunci, de fiecare dată când mi se intâmplă ceva urât ma gândesc la momentul ăla. Închid ochii și sper ca totul să nu fi fost decât un vis luuung și că eu mă voi trezi din nou fetița de 4-5 ani, care doarme fericită în patul ei, cu bunica alături.
Dacă norocul m-a bătut sau nu, rămâne de văzut. Dar eu cred în cuvintele spuse din inimă. Ah, și bonus, ceva vechi dar drăguț. Cum ar fi, dac-ar fi...

Cinemagia.

2010-04-19T00:10:00.004+03:00

În ultima vreme nu duc lipsă de peripeții. Cum majoritatea sunt de bine și de ținut numa` pentru suflețelul meu mic și negru, o să vă împărtășesc noile mele experiențe cu filmele.
De ceva timp mă țineam să experiementez Imax-ul. Am ales drept cobai Alice in Wonderland. Trebuie să recunosc că mi-a picat puțin fața când am văzut cât de mare era ecranul deși știam dinainte la ce să mă aștept. Până și ochelarii mi s-au părut mai culeanu ( mai puțin cul a fost că scaunele nu aveau suport de pahar. )
Înainte de film, un nene ne-a vorbit despre minunățiile tehnologiei 3d și despre cât de cool și unic e Imax în România. Când a început filmul, deja plescăiam mulțumită și așteptam să mă pierd în basm si în ochii de nebun ai lui Madhatter. Dupa vreo 15 minute de film, se aprind luminile și imaginea se blochează. Sala a început a fremăta, dar nenea naratoru` de la începutul filmului ne-a asigurat că nu durează decât 5 minute și că își cer scuze pentru neplăcere. Buuun. Cele 5 minute trec, filmul se reia, dar bineînțeles că nu de unde rămăsese, ci undeva după. S-a înghițit în sec și s-a trecut mai departe.
Nu o să detaliez tot, însă povestea s-a repetat de 4 ori. De 4 ori aceeași scuză, de 4 ori s-a sărit peste scene din film. E drept că a patra oară nenea a spus că la ieșire ne vom recupera banii, și așa a fost. Pe lângă banii înapoiați, am primit și un voucher cu o invitație moca la orice film ( mai puțin la imax, no shit ), în orice zi, la orice oră.
Ieri fiind mai liberă, am onorat invitația. Filmul ales a fost : " The clash of titans " ( evident nu l-am ales eu, dar a fost drăguț în final și eu am rezistat eroic :D ). Doar că nici de data asta nu am avut parte de relax total cum speram, pentru că subtitrarea nu se vedea. Noroc cu un om bun care s-a dus să se plângă în numele nostru și lucrurile au revenit la normal după vreo 10 minute de film. Las` la o parte că în fața mea s-a așezat un băiat cu capul uriaș și că un altul îi citea subtitrarea copilului, destul de tare, măcar m-am distrat.
Daaaaar mi-e teamă de ce s-ar putea întâmpla la următorul film, care aș vrea să fie " Eu când vreau să fluier, fluier ". Să aștept să îl văd acasă sau să mă risc să dau din nou piept cu cinemagia? Greu.

Define purfect.

2010-04-16T14:32:00.003+03:00

That`s my dream. What about yours?

Feedback.

2010-04-10T16:32:00.004+03:00

Prima oară am auzit de " feedback " prin clasa a zecea și mi s-a părut un cuvânt cool și revelator. Participam la un curs-training pentru puștani, ținut de Răzvan Crișan ( pe care l-am revăzut de curând la un festival de short movies și mi se pare la fel de tare ) și căscam urechile și ochii la tot ce ținea de arta negocierii. A fost o experiență fun și recomand tuturor liceenilor care au posibilitatea: participați la cât mai multe evenimente de genul, vă deschide apetitul pentru nou, învățați chestii mișto iar diploma de la final se poate adăuga cu succes la CV. Iar dacă asta nu va convinge, se merită măcar de dragul oamenilor și al relațiilor pe care ți le faci.
Revenind la feedback...toți avem nevoie de el. Acasă, la școală, la serviciu, în relațiile cu lumea, în relația ta cu tine... E bine când simți că munca, faptele tale nu sunt în zadar si că lumea reacționează. Pentru că toți avem nevoie de confirmări, fie ele mutuale sau concrete: " da, ai făcut ce trebuia! felicitări! " " mi-a plăcut asta, ar trebui să continui " " da bă, ai dreptate! " " ai talent, fă ceva cu el "și eu te iubesc " *wink* etc..
Greu de crezut, dar o chestie de genul îți poate da putere, te ajută să capeți încredere și să mergi mai departe cu ușurință. Nu costă nimic, dar valorează enorm. Cu ocazia asta, pentru vacile mele:
- Deedee: capu` sus, ascultă-ți inima și continuă să zâmbești. :)
- Cint: distanța întărește iubirile adevărate. o să fie bine!
- Gret: rămâi așa, mereu blândă și bună!
- Den: întoarce-te la noi, we miss u.
Iar eu vreau să vă mulțumesc vouă, celor care mi-ați dat mesaje pe facebook și pe blog. Nu știam că vă place atât " blogu`meu ", plecăciuni. Să ne recitim bucuroși! :*

Ding dong!

2010-03-29T23:12:00.004+03:00

Anul ăsta mă simt un pic derutată, decalată, din cauza Paștelui... e prea curând, realizez cu greu că suntem in Săptămâna Mare. Nu mă dă evlavia afară din casă, dar nu cred că e o idee rea să fiu mai ponderată astea câteva zile...
Azi am fost la Dalles, pentru că s-a deschis târgul de cadouri de Paște. Mă gândeam că o să găsesc aceleași produse ca în anii trecuți, dar am fost plăcut surprinsă să observ și chestiuțe noi și foarte drăguțe. De obicei nu-s pagubă pentru buzunare ( fie și ale mele ) dar de data asta nu m-am putut abține și am cumpărat câte ceva drăguț pentru ai mei. :D Prețurile sunt acceptabile, poți pune lejer de un cadou mișto și ieftineanu.
Între timp, de când nu ne-am mai citit, am crescut, am făcut 22 de ani. Am petrecut frumos, lângă oamenii dragi, e primul an în care am avut parte de 3 torturi aniversare. ( mulțumesc pe această cale lui sis, care mi-a pregătit două dintre ele, și pe cealaltă parte lui Cutie și Răzvi care mi-au făcut cea mai frumoasa surpriză ).
În rest, vremea e frumoasă, sufletul vesel, păsări în copaci, d-astea :)) Mai slăbuț cu scrisul pe blog, că-s destule de făcut pentru școală.
Vă pupă duda! :*

Nuovo...

2010-03-15T15:45:00.005+02:00

În pădure e primăvară. Camera verde îşi primeşte cu bucurie căldura razelor de soare ce pătrund cu furie înăuntru. Chiar dacă sub aşternut se zbate încă un chip somnoros, ele îşi văd nestingherite de treabă. Se opresc întâi pe şifonier, gâdilând năsucurile unor căţeluşi agăţaţi de cheile uşilor, continuă drumul pe prosoapele colorate întinse pe calorifer...apoi se desfată prin mulţimea de cărţi şi cosmetice, întinse pe măsuţă şi noptieră. Cine ar fi zis că un Garcia Marquez să se potrivescă atât de bine cu o Sephora, sau că marele dicţionar al limbii germane poate adăposti timid ceva mai.. Bourjois?
Prin pat rătăcesc şi jucării de pluş, două mai exact. Urme ale copilăriei mascate de pachete roz de " Balade au parc ". Consumate. Doua căni mari, goale, trădeaza o pasiune mai veche pentru cafea. Bijuteriile sunt ascunse bine în cutiuţe speciale...nu e bine să laşi la vedere tot ce ai. Nu se cade. O femeie trebuie să îşi ascundă şi să îşi protejeze bunurile. Chiar şi în cea mai deplină intimitate.
Un iz de lăcrămioare umple camera de aromă, din când in când. E primăvară şi în aer, nu doar în suflet. E bine, nu-i aşa? Patul îşi leapădă greutatea, cearşaful păstrând încă forma trupului pe care l-a avut întreaga noapte. Un cap ciufulit iese la iveală. Dă de un altul, mai vesel şi mai îngrijit:
- Sper că nu mă urăşti că te-am trezit...
- Nu m-ai trezit tu, m-am trezit eu.
- Ce bine, te aşteptam! Hai să bem cafeaua!
Iar ziua-ncepe-n fortă cu râsete ...

Baba mea..pe scurt.

2010-03-05T01:07:00.005+02:00

În fiecare an respect bine cunoscuta tradiţie a babelor. Anul ăsta mi-am ales pe 4 martie, visând la o zi frumoasă şi cu soare. Ei bine, nu doar că m-am înşelat, dar vremea urâtă mi-a dat o stare aiurea şi m-am pomenit şi cu nişte ameţeli, astenie, d-astea.
Am fost cu fetele să păpăm la Kfc în speranţa că un burt plin ne va mai binedispune, dar nu a fost aşa. Suflul ne-a mai revenit când am păşit în Rai ( Sephora ). Drept urmare, eu mi-am făcut un bot roşu de maimuţă cu un tester, iar Cinti şi-a cumpărat fondul de ten mult visat.
Pe seară am fost la filmul franţuzesc de la lectoratul facultăţii, pentru că se anunţa proiecţia unei pelicule cu nume înduioşător : Chansons d`amour. Lăsând la o parte că a fost musical ( oare la ce mă aşteptam ), acţiunea filmului ne-a lăsat cu gura căscată. Happy endingul a constat în acuplarea unui tânăr cuplu de gay. Fun.
Am ieşit de la film veselă, dupa nişte miştouri bine plasate lui Alex, cel care a venit cu ideea să mergem la aşa film, pe aşa vreme. Dar s-a meritat, zic, măcar pentru porţia zdravănă de râs care a spălat toate păcatele unei zile sumbre. Şi pentru compotul de piersici cumpărat de Cinti la întoarcere.
Mi-am încheiat baba cu o porţie sănătoasă de traduceri pentru seminarul de mâine mult prea dimineaţă. Totuşi, dacă stau să mă gândesc, nu a fost o zi deloc rea. Laughin` my ass off? I can get used to that :)

Smells like springtime.

2010-02-28T18:31:00.005+02:00

Viitorul apropiat mă bucură şi mă sperie în egală măsură. Sunt îngrozită că examenul de licenţă bate-n geam, dar mă gândesc că ce va urma nu poate fi decât frumos.
Săptămâna asta am cam lălăit-o ... am avut program lejer la facultate, am profitat de soarele de afară, de prieteni, am văzut multe filme la cinema ( neapărat să vedeţi Shutter Island, e genial ), am fost la evenimente culturale, am râs , am stat cu ai mei, am adulmecat ghiocei si zambile... vine primăvaraaaa ! :D În curând se anunţă: un party de ziua Cintiuţei, o seară la teatru cu Deedee şi Ana, muuult de lucru pentru şcoală, ziua mea şi a mamei...
Astăzi am luat mărţişoare pentru văcuţe şi pentru prima dată m-am simţit ok să fiu singură într-o mare de oameni...am făcut cumpărături şi ceva bun de papa. Ghiciţi cine se transformă încet încet într-o gospodină :P Noroc ca am de la cine învăţa.
Mâine trebuie să fac ceva al dracului de greu, să îmi iau rămas bun de la nişte oameni dragi, dar cum viaţa nu poate fi mereu în tonuri calde..mai trăim şi clipe neplăcute. Inima încă doare uneori, dar asta e dovada că nu a murit, e la locul ei.
Acum o sa mă întorc la treburile mele, nu înainte de vă ura o primăvară frumoasă şi suflete pline ! Io una, de abia aştept să primesc mărţisoare şi să văd veselie pe străzi. :D

Image source: http://www.hastings-crystal.co.uk/

Wtf.

2010-02-21T01:59:00.008+02:00

Yahoo sucks ass. Bine, nu cred că aici ţine neaparat de ei, dar ar trebui înzdrăvenită the privacy part.
Nu ştiu ce minune de site oi fi accesat ( not porn, for real. ) dar de vreo juma` de oră sunt bombardată de nişte arăboi... unii vor să mă bage în listă, alţii doar apar deodată în fereastră şi încep să înşiruie chestii hieroglifice în limba lor. Ăia mai dăjtepţi încearcă şi cu engleza, dar nu prea le iese. Şi ca să fie mai convingători îşi pun şi webu` la bătaie.
M-am deranjat ca să il intreb pe unu` de unde are id-ul şi ce vrea de la viaţa mea, dar nu mi-a dat un răspuns concludent. Se pare că îl are de pe un site ( al cărui nume nu-l ştiu, nu-l ştie şi nici nu se va afla vreodată ), însă eu nu îmi amintesc să fi făcut public aşa ceva. Nu mai am în lista de mess decât prieteni şi nu vreau mai mult.
Sunt nervoasă, neavând altceva mai bun de făcut la ora asta, decât să resping nişte oameni disperaţi, care cred că s-au lasat păcăliti şi de numele meu : dooda în arabă înseamnă vierme, pare-se.
Sper că nu o să ajung în punctul în care să îmi schimb id-ul pentru că îl am de prea multe sute de ani şi m-am ataşat de el ( Wuv ) . Are careva idee dacă există vreo setare, ceva, astfel încât să nu mai poată fi făcut public ? Like... never?! Thanks.

Snuggleworth.

2010-02-19T01:22:00.000+02:00

Gegen die Wand.

2010-02-15T01:41:00.003+02:00

Sunt din ce în ce mai convinsă că toate lucrurile din viaţă se întâmplă cu un scop. Sau dacă nu toate, cel puţin cele mai marcante.
Am avut o zi frumoasă. Dimineaţa am petrecut-o cu ai mei, apoi mami m-a ajutat cu bagajele şi a venit la Bucureşti să-mi vază noul habitat. Ei i-au plăcut părţile practice ale apartamentului, eu m-am îndrăgostit iremediabil de tapetul de pe pereţii camerei mele. E de modă veche şi înfăţişează imagini dintr-o pădure. Întotdeauna am fost fascinată de păduri, liziere, tot ce ţine de misterul şi frumuseţile pe care le ascund în ele. Bun, deci ma relaxează gândul că locuiesc într-un peisaj forestier.
Mi-am cunoscut şi colegele de apartament, care sunt nişte fete super drăguţe şi cu care sunt convinsă că o să mă înţeleg bine. Andreea m-a cucerit cu clătite calde şi bune, motiv pentru care am chicotit apoi amândouă la un pahar de cola şi un film frumos.
Vestea cea mai bună e că nici măcar în cameră nu voi sta singură, ci cu nimeni alta decat văcuţa mea dragă, Cintia. Mâine o aştept să se întoarcă de la Paris cu braţele deschise şi cu ceva dulce, cum am promis. Urmează o perioadă grea, în ce priveşte şcoala şi lipsa de timp liber, dar e mult mai roz când împarţi totul cu un prieten.
Timpul le va regla pe toate. Va pune ordine în gânduri, sentimente, fapte. Până atunci sper să răzbim aşa cum se cade şi că o să fim mereu împreună, în formula completă, 6 vaci demente. Vă iubesc!

Hoops and Yoyo eCards - I Love You

2010-02-14T03:14:00.000+02:00

Nu o să arunc în voi cu inimioare roşii şi nici nu o sa mai dezbat subiectul asta, dar sper ca voi, porumbeilor din lumea întreagă, să vă iubiţi: azi, mâine şi-n vecii vecilor. Amin :)

Hoops and Yoyo eCards - I Love You

Collapse.

2010-02-06T02:20:00.001+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

<3

Ultimul om.

2010-02-01T23:43:00.004+02:00

Am ezitat ceva timp dacă să scriu postul ăsta sau nu. De regulă îmi ling rănile in tăcere. Acum o săptămână, când ne-am despărţit eram mândră că am luat împreună o decizie înţeleaptă şi că am hotărât să ne despărţim, ca doi oameni maturi, care se respectă. Chiar dacă a durut ca dracu`, mi-am zis ca e normal să se mai răcească relaţiile ( deşi eu simţeam la fel ca-n primele luni ), aşa că mi-am făcut resemnată bagajele şi am plecat.
De o săptămână am stat ba acasă la ai mei, ba pe la fetele mele ( nu o să uit niciodată ce faceţi pentru mine ), ma împart între frământări, examene şi drumuri. Ştiu că nu e capăt de lume, se despart oamenii după 30 de ani, d-apoi după 3...dar doare oricum şi e firesc să îţi dai pumni în cap şi să te întrebi de ce nu a mers bine, când tu simţi că ai dat totul ...
Şi că tot vorbeam nu demult de coincidenţe, aceste curioase întâmplări ale destinului, astă seară, cineva cu care nu mai vorbisem de mult mi-a spus că te-a văzut cu o fostă. Da, ai fost fidel răstimpul ăsta, nu regret nimic din ce a însemnat "noi", dar aşa ceva nu se face. Sau nu atât de curând. Apreciez măcar că ai avut bun simţ şi ai recunoscut. Măcar acum nu îmi mai sec minţile şi sunt mai convinsă ca niciodată că nu te mai vreau înapoi nicio secundă. Totuşi, chiar îmi doresc să fii fericit. Să mor de nu.
Cât despre ultimul om, e vorba despre mine desigur, pentru că sunt prea proastă uneori pentru lumea asta. Dar chiar şi aşa rămân poate ultimul om optimist, care continuă să creadă că toate sunt făcute cu un scop, că iubirea adevărată există, că nu totul se rezumă la tristeţe, nenorociri şi dezamăgiri şi că fiecare om merită.
Acestea fiind spuse, mai închei o etapă maronie din viaţa mea şi mă pregătesc de vremuri mai bune. Cu zâmbetul pe buze, evident :)

Repetabila povară

2010-01-28T21:21:00.007+02:00

Repetabila povară - Adrian Păunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii acestia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâni
Dacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prăsilă de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinti, pe pământ nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânsii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orăsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de mosii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Si în genere sunt si niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui si explici,
Cocosaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi si ei stiu că-i asa
Si se uită la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe constiinţă povara acestui apus
Si pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuţina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Că povară suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperaţi vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încă nu e potop pe cuprins,
Desi plouă mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care părinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Vă iubesc mama si tata, vă mulţumesc si sper să nu vă dezamăgesc niciodată!

When the wind blows beneath us...

2010-01-25T14:24:00.001+02:00

... high above this empty feeling.

Sexy legs..

2010-01-24T23:29:00.003+02:00

Într-o seară în care mă dădea senzualitatea afară din casă, după ce am răsfoit folderul sărac în poze de pe laptop şi nu am găsit nimic interesant, am decis să îmi caut un avatar pe măsură, dar de pe net. Aşa că am bagat motoare pe goagăl, am dat search ceva cu legs, pentru că îmi plac picioarele în general, dar mai ales ale mele, în particular. ( blush ). Buun. M-am oprit la poza asta pentru ca na, e frumoasă, artistică şi tot ce mai trebe.

Şi uite aşa, mi-am dat seama de câţi masculi am în listă. E drept ca nu toţi, dar majoritatea au sărit în sus. Chestii gen: Wow, ce poza.. wow, sexy legs.. de cand faci poze din astea, foarte tare.. blabladtotcom. Era să mă hârjonesc până şi cu bro, crezând şi el că sunt ale mele. :)

Cred ca doar unul m-a întrebat dacă io mi-s posesoarea acestor superbe membre, restul deja o luaseră pe alte făgaşe ale imaginaţiei...Of. Bărbaţii, cât de uşor de impresionat sunt...

Deci fetelor, nu că nu s-ar şti deja, dar nişte picioruşe jucăuşe şi o pereche de desuuri pe măsură, fac minuni. Haideţi să îi zăpăcim puţin. Nu de alta, dar e atât de frig afară...o creştere de temperatură e oricând binevenită. * wink *

D-ale mele.

2010-01-21T22:46:00.002+02:00

Performanţele zilei:

- am reuşit să mă trezesc de dimineaţă, după o noapte de tocit, pentru a mai toci încă o rundă până la examen ;
- am fost la examenul secolului şi am speranţe că o să îl iau ;
- la întoarcere am luat o trântă zdravănă; cel mai probabil, mâine mă voi trezi cu o vânataie pe şoldul drept;
- am făcut cumpăraturi cu d-ale gurii;
- am făcut foamea până s-a trezit pisoiul;
- mi-a dat Hienă de la Animal X add pe facebook ( sechele din copilărie );
- am gătit spaghete cu sos de ciuperci şi au ieşit bune;

Pam pam. De fapt postul ăsta e ca să mă dau mare că mi-au ieşit spaghetele şi mai ales sosul, pentru că la talentul meu culinar, aveam mari emoţii. Acum ma cuibăresc la un film, că mâine iar e zi plină. Noapte bună, dragii mei !

Pe scurt.

2010-01-19T22:52:00.004+02:00

Stresul mă transformă în ceva ce nu îmi place. Într-o tanti rea şi morocănoasă. Bine că ma comport precum căţelul din banc, adică sunt rea, dar ţin în mine. Sau cel mult îmi vărs năduful pe câte vreun nefericit, care nu are cum să se supere pe mine.
Bun, azi declar război zăpezii. Deşi de obicei sunt înnebunită după ea, sincer nu îi mai văd utilitatea după sărbători. Ajungi mai greu la şcoală, la serviciu, sau pe unde ai treabă ( dacă mai eşti şi grăbit, ai pus-o ), aluneci la fiecare pas ( până acum mă pot mândri cu o echilibristică de invidiat, la cât de predispusă am fost ieri şi azi să dau cu dinţii de asfalt ). Mai adaug fleşcăiala şi băltoacele de pe jos, şi câte un necunoscut cu probleme psihice care are chef de trânte sau care îţi flutură galant câte un bulgăre pe la ureche, şi meniul e complet.
Mâine mă baricadez în casă, pentru că e prima mea zi fără examene, dupa mult timp şi o să învăţ, dar nu mă voi văita pentru că nu voi mai fi nevoită timp de 24 de ore să ma supun capriciilor naturii. :D
P.S: M-am dat pe diacritice, pentru că trebuie să le folosesc din ce în ce mai des, şi trebuie să mă împrietenesc cu ele.

Nerdistice.

2010-01-11T21:49:00.003+02:00

Vantul care ma aduce pe aici, e ca sesiunea imi bate din nou in geam, maine incep in forta cu 3 examene, si aveam nevoie de un respiro. Cum de Facebook m-am plictisit, mi-am adus aminte de blogu`meu, pe care l-am cam ignorat de anu`trecut. :)
Daca as putea sa dau timpul inapoi, la cumpana dintre ani mi-as fi pus o alta dorinta. Ceva de genul : " Doamne, da-mi puterea sa copiez ! " . Poate ca suna egoist, dar pe bune, m-am saturat sa fiu corecta, cand as putea sa trisez pe alocuri. Pe langa materiile serioase, am si mici rahatisuri care nu ar trebui retinute. Dar eu nu pot sa copiez, and I have to memorise all that bunch of crap.
Au fost situatii in care profii evident erau ingaduitori si am avut curaj sa ma avant si eu in aventura asta. ( Sa ma avant in aventura..mmmm..whatever). In rest, numai gandul ma face sa tremur si sa ma pierd cu firea. Pentru ca sunt o paranoiaca, d-aia. Si mi se trage din clasa cincea, de cand m-a prins profa de geografie, copiind degajat, cu caietul pe banca. Doiul din catalog mi-a pus pecete si m-a inghetat pe viata. :))
Tin sa ii felicit pe aceasta cale pe cei indeajuns de curajosi si talentati, aceia care copiaza fara stres si artistic ( pentru ca da, fituicile sunt o arta ) : bravo bah, va admir din tot sufletul meu de copil semi-tocilar. Acestea fiind spuse,urez BAFTA fratilor mei de suferinta, studentii!

Sfarsit de an..

2009-12-28T00:21:00.002+02:00

Iacata ca trecu` si Craciunul, si zapada, si mesajele degeabiste cu " Fie ca .. " ( anul asta am tras tepe, fara voia mea, pentru ca mi-am schimbat numarul si reteaua ). Ar mai fi inca un hop, placut de altfel, Revelionul, pana ca toate lucrurile sa revina la normal, adica oamenii sa isi ia din nou mutre acre, uitand ca in urma cu ceva timp erau foarte darnici si patrunsi de spirit. Whatever, adevaruri generale, plictisenii.
Io am petrecut Craciunul in familie, Revelionul imi doresc sa il fac cu prietenii, iar anul ce vine sa ma binecuvanteze cu o licenta-n buzunar. In rest, sanatate alor mei si tuturor, de altfel, si nervi tari, caci ne asteapta vremuri grele.
Nu stiu daca mai scriu pana la anul, asa ca va urez de pe acum toate cele bune pentru 2010, sa va distrati, sa va bucurati de cei dragi si sa fie un an roditor! Va pupa duda.

Ca de sarbatori ..

2009-12-25T19:08:00.006+02:00

Spiridusul Sara, in numele Doodei si al Mosului va ureaza sa aveti parte de cel mai fericit si calduros Craciun! :)

Banned New Moon Trailer

2009-12-20T21:41:00.002+02:00

Really funny. I love these guys :))
I also love the real Jacob, even if this means that I`m a bit pedo. Or at least kinky.

Beatles - Michelle

2009-12-19T00:26:00.002+02:00

Mood romanticos. In consecinta, unul din cantecele mele preferate de la Beatles. Wonderwhy :P Va pup!
Michelle.

Elles sont ici, les neiges d`antan..

2009-12-15T20:59:00.010+02:00

Prima zapada a impacat suflete, a nascut zambete pana la urechi, ne-a nins supararile ... normal ca am dat fuga cu vacutele in Cismigiu sa imortalizam momentul. O iarna minunata, dragii mei !

Io si Cintiutz...

DeeDee si Deniz...

Moi...

et mes vachettes..

Bradutul...

si renii de poveste..

Pentru cei care nu au fost inca: dati fuga in parc, se merita din plin ! * twinkle *

Despre coincidente si fetele mele..

2009-12-11T21:32:00.006+02:00

In afara de anumite situatii limita, care s-au intamplat de-a lungul timpului si m-au cam pus pe ganduri, atat de mult incat am inceput sa ma obisnuiesc cu ele ( gen, de fiecare data cand vad o anume persoana trebuie musai sa ploua ) nu prea cred in coincidente, destin si alte alea. Totusi, coincidentele sunt intrigante si imi place sa le savurez, daca-s de bun augur.
Pana acum cea mai tulburatoare coincidenta pe care am trait-o, nu s-a intamplat in viata reala, ci in subconstient. S-a intamplat acum 2 ani, pe cand locuiam cu Greta si a fost o chestie peste care nu am trecut prea usor. Noi aveam obiceiul sa dormim cap in cap, ca nu degeaba era "geamănou" a mea. Intr-o dimineata, am sarit amandoua ca arcul din pat, in acelasi timp, speriate de ceea ce visasem. Restul e mai usor de redat din discutie:
Io: Ce ai, de ce ai sarit asa? te-am speriat eu?
G: Nu.. am visat urat.. tu de ce ai sarit?
Io: Si eu am visat super urat.. am visat ca a murit frate-miu.. ( mda, cele mai de cacat vise sunt alea in care cele mai dragi persoane patesc ceva, multumesc lui Dumnezeu ca sunt numai vise )
G: Si eu am visat ca a murit frate-miu...
Ma rog, ideea e ca fiecare am avut exact acelasi vis, fiecare cu fratele ei. Ne-am povestit fiecare visul, care era la fel. De fapt, a fost o chestie simultana. Povesteam putin, apoi ea continua cu al ei ( si in al meu se intamplase exact la fel ) etc. Am incercat sa facem analogii cu ce vazusem la tv cu o zi in urma, ce am auzit sau perceput prin jur, dar nu a fost nimic dubios care sa ne fi influentat visul. E de prisos sa spun ca toata ziua am fost date peste cap si de atunci, din superstitie si o teama ciudata, am renuntat sa mai dormim cu fruntile lipite.. ca deh, subconstientul asta lucreaza ciudat.

Si pentru ca la ea am vrut sa ajung, cea mai recenta coincidenta, a fost cand am ajuns ieri la scoala, iar fetele mele erau toate sictirite ( la fel ca si mine ) din pricina feti-frumosilor din viata noastra. Fie ca a fost o incarcatura atmosferica prea puternica, sau ca astrele erau din nou in razboi si Universul a complotat impotriva noastra, cert e ca toate cinci am trecut prin chestii izbitor de asemanatoare ( de la motivul disputei pana la modul cum s-a incheiat ea ). Ca o nota de subsol pe care o trec aici, acum suntem toate ok.
Asa ca dupa ore ( sau o parte din ore - uite bro, ca mai si chiulesc, nu sunt nazista :* ), am dat fuguta acasa la Cintiutz, puse pe fapte mari. Adica ne-am aprovizionatara cu chestii dulci si/sau rontaibile, ne-am descarcat nervii si ne-am incurajat " we rule, fuck them ! " pentru ca mai tarziu sa ni se faca dor de ei si sa ajungem sa vorbim despre cat de minunati sunt. Tipic.
Vreo 6 ore am stat cu Cinti fara de net, si fara de tv. Dupa ce ne-am povestit toata copilaria, adolescenta si ajunsesem sa ne imaginam si viitorul, dar mai ales dupa ce draga de ea, mi-a propus pe cel mai dulce ton posibil sa ne jucam " Curcanul " ( fazan, adica, mi-am dat seama mai tarziu ), am zis ca trebuie sa facem ceva inainte sa innebunim de tot. Asa ca m-am pus pe cautat retele wireless, si ne-am plimbat prin casa cu laptopul, tremurand de emotie la cel mai mic semnal. Pana la urma am gasit o conexiune ( traiasca vecinii cu suflet mare, pe bune ! ) ,ne-am luat un film siropos, dupa care am adunat-o pe Denimicsipufos de pe strazi. ( cat o iubesc si pe fata asta, care dupa o zi intreaga de scoala sta pana in miez de noapte sa faca voluntariat pentru copii ).
In final, a fost o zi super tare, am ras la greu desi le-am simtit lipsa si celorlalte vacute. Data viitoare o sa ne strangem toate si o sa facem paranghelie pe masura. Cea mai frumoasa coincidenta ramane insa prietenia noastra ...

P.S 1 : Stiu ca e un post luuuung , dar mi-a fost lene sa fac 2 postari diferite.
P.S 2: Hug. Little kiss. Hug hug.

Cantec prost

2009-12-03T22:40:00.003+02:00

Ca sa inseninez ziua, sau macar noaptea.. :)

Sunt racita, ciufi si emo.

New layout.

2009-11-30T14:20:00.003+02:00

Deedee a vrut sa imi faca o surpriza, asa ca mi-a pregatit un nou layout pentru blog. E mai personalizat, colorat si imi place mult. Asa ca o vreme ( daca nu forever ) asa va arata blogumeu.
Multumesc Didiuutz, te pupa duda :D

LE: am rezolvat si problema link-urilor din sidebar, le-am reintrodus. Daca se stia cineva prezent si l-am omis, sa ma anunte, pretty please. Iar pe panda l-am scos din schema, era destul de batran, asa ca l-am trimis sa se odihneasca intr-un loc mai bun. Poate ca intr-o zi voi adopta un altul.. :P

La munte..

2009-11-30T00:48:00.012+02:00

Fruntasi la coborat: eu si bro :D

View. Great view.

Half sliced, as usual.

Fiind fete, munti cutreieram..

Mon mec et moi :*

Moarta fara cafea.

Cu femeia care ne-a facut mari: mica noastra draga.

Faceam vraji ca sa nu se mai teama pisoiul sa treaca puntea...

Sis ( sarbatorita ), io, Rox, pisoi.

Toata gasca reunita la film :D

De ziua lui sis, am fost cu totii la munte. ( La multi ani, sis ! te iubesc ! ) Ne petrecuram in grup, ca asa ne sade bine, am ras de ne-am umflat ( mai mult decat eram ) si am fost asa cum trebe: tineri, dementi si veseli.
Altadata, si mai lata. Clar!

Nerdie stuff.

2009-11-27T00:50:00.003+02:00

De cateva zile m-a cuprins febra licentei. Mai exact a temei de licenta. Inca am timp sa ma mai gandesc ce apecte teoretice ale traducerii sa aplic in lucrarea de diploma, dar ma razgandesc de la o zi pe alta, cu privire la romanul pe care as vrea sa il traduc. Prima data voiam Frederic Beigbeder- L`amour dure 3 ans, apoi o istorie a romanilor etc. Am ramas de vreo saptamana cu un fix pe Daniel Pennac - Domnilor copii. In primul rand pentru ca imi place, dar mai ales pentru ca are un limbaj bogat, numai bun de analizat. Ideea ar fi sa fac o traducere comparata. Am originalul in franceza si varianta in romana ( editia a II-a , 2006 , colectia Cotidianul ), dar as mai avea nevoie si de prima editie, aparuta in 1997 ( parca ), editura Polirom, tradusa de Gabriela si C-tin Abaluta.

Ok, si pe bune ca nu v-as plictisi cu din astea daca nu mi-ar fi iesit cateva fire albe de la cat am cautat-o prin anticariate, pentru ca prin librarii ( chiar si online )stocul este epuizat. Asa ca daca aveti din intamplare acasa cartea asta, sau stiti vreo librarie sau un anticariat unde credeti ca exista vreo minima sansa de a o gasi, va rog din suflet sa imi dati de veste. Ca sa pot dormi si io linistita :) Va multumesc !

Je vous aime, mes vachettes.

2009-11-21T21:58:00.005+02:00

Nu o sa povestesc si eu cum a fost aseara la teatru, pentru ca au facut deja fetili mele, Deedee si Cintiutza. Vreau doar sa spun ca m-am simtit minunat, si ca asteptarea a meritat pe deplin. Si ca le iubesc mult de tot, in cel mai emo stil posibil. In mod clar vom face asta mai des.

Avec Cintiutz. My favourite pic.

De la stanga la dreapta: Deniz, Deedee, Cioc, Cintia, Io, Cris.

Happy frozen folks. :D

Kilipirimiki si niste chilipiruri.

2009-11-19T22:54:00.004+02:00

Am dat si eu azi o fuga cu fetele, pana la Kilipiri, dornica sa imi maresc biblioteca. Sunt asa fericita cand adaug cate un exemplar nou. Nu stiu daca toata ziua a fost zapaceala la Dalles, dar la ora la care m-am dus eu ( 16:oo ) de abia aveam loc sa ma misc. Lume buluc. Lucru care m-a bucurat, imi place sa vad ca sunt multi oameni care impartasesc aceeasi pasiune.

Si totusi, nu prea am vazut nimic care sa ma atraga in mod special ( asta si pentru ca, repet, nu am avut libertatea de a ma plimba si a rasfoi ). I-am luat Sarei 2 carticele, de la raionul pentru copii. Editura Girasol are niste carti super dragute. Vanzatorul a vrut sa ma flateze, sau chiar m-a confundat cu vreuna de 12 ani, asa ca m-a intrebat daca vreau sa ii iau ceva fratiorului sau surioarei. I-am spus ca iau pentru nepotica, dupa care m-am trezit vorbind despre ea. De parca i-ar fi pasat. I`m a freak atunci cand vine vorba de ea. Recunosc, sunt o matusa disperata.

In ce priveste dorinta personala de a-mi procura carti, mai slabut. O sa imi vad in continuare de cele teoretice pentru examene.

Un prieten mi-a dat un link al unei tipe care face accesorii handmade foarte dragute. Asa ca simt nevoia sa ii fac reclama, desi n-o cunosc pe gagica, dar tre sa recunosc ca se pricepe. Jos palaria. Fetelor, puteti sa va clatiti uochii -> aici. Iar adresa de contact pentru comenzi: adelinaloupou@yahoo.com ( nu cred ca mai e cazul sa specific ca rog seriozitate :)) )

In incheiere: sayonara, si un sfarsit de saptamana minunat! ;)

D`ale mele.

2009-11-19T00:05:00.003+02:00

Mai e putin si vine weekendul, mai e putin si vine weekendul ! :D O sa incep si eu ca Deedee, care de cand ne-am luat bilete la teatru, isi tine status cu AMR X zile.. U go, girl ! :* Basically, AMR 1 zi ( dat fiind ca e trecut de doispe`).

Ma bucur mai ceva ca aia mici cand scot nasu`n societate, pentru ca in ultima vreme m-am plafonat ( dat fiind orarul incarcat ) si nu prea am mai avut contact cu lumea. Sper sa nu ajung vreo sociopata, tocmai eu, aceasta fosta adolescenta rebela, avida de petreceri si inconjurata de prieteni.

Sunt etape in viata cand simti ca ai evoluat, sau macar ca ai trecut la nivelul urmator. Ma surprind deseori uitandu-ma cu nepasare la lucruri care altadata nu doar ca ma miscau, ci imi faceau o reala placere. Totodata, in discutiile cu vechii prieteni, ma simt uneori in afara lungimii de unda. Ok, inca imi place sa ma petrec, sa ascult o muzica de calitate, dar gusturile mi s-au schimbat. Adica in loc sa ma bucur ca m-am imbatat la nu stiu ce party monstru si ca am iesit afara in chiloti ca sa cumpar biscuiti de la magazinul din colt ( exemplu pur aleatoriu ), prefer sa ma duc la teatru, sa citesc o carte buna, sau sa fac ceva util pentru mine.

Inca sunt dornica sa ies, sa ma distrez, dar la un alt nivel. Cu altfel de oameni, de la care sa am ce sa invat, cu care sa pot discuta lucruri in profunzime. Asta nu inseamna ca imi reneg radacinile, fostele relatii interumane si prietenii dragi. Nope. Sunt eu doar un pic mai ciudata in perioada asta.

Stiu ca suna egoist si exclusivist, dar m-as inchide sub acel clopot de sticla with my homiez. ( in special cu vacutele si cu cutie). Si sa lancezesc... exact ca in bancul ala cu nenea care spune ca atunci cand se va pensiona, isi va cumpara un balansoar si ca va sta neclintit in el timp de 1 an. Inevitabila intrebare: si dup-aia? Dup-aia incep sa ma legan....

P.S: Mi-e un dor de Sara, ceva de speriat...

Have a lovely night!

Concurs povestiri

2009-11-16T14:01:00.004+02:00

Daca tot e sezon de lenevit in casa cu ceaiu-n bot, eu zic ca pica tocmai bine concursul asta. Ideea de baza e sa scrieti o povestire ( despre orice, orice gen ) , iar daca ea va fi aleasa castigatoare, aceasta va fi publicata pe site si rasplatita cu 100 euro.

Toate detaliile sunt aici

Spor la scris, daca sunteti talentosi si in inspiratie! :)

La multi ani, Cutie !!!!!!!!!

2009-11-13T00:25:00.003+02:00

Post aniversar pentru gagica mea, care este namber uan, se stie !!! :D Mai mult de atat nu am ce sa adaug. Decat ca te iubesc mult, pitica mea! Sa te bucuri din plin de cei 20 de ani! ( poza maine, ca am Netbooku` chel ) :*:*:*
L.E: e ziua ta, mereti o poza de pitipoanca...nu e alta, da` ai cu ce :D

Zi plina..

2009-11-11T12:40:00.003+02:00

Ieri am avut o zi plina. Am fost de dimineata pana seara la facultate, am reusit sa iau cu fetele bilete la o piesa frantuzeasca de teatru " Cantarea Cantarilor " ( can`t wait ), am aflat la seminarul de catalana ca una dintre colege are o afinitate aparte pentru porno si nu ii e rusine sa recunoasca asta. Bravo ei! ( just so u know, POR = Porno in catalana ). Mi-am facut timp in sfarsit sa imi spal pensulele si bureteii de machiaj... mi-am cumparat husa pentru Netbook. ( pentru tititzele care nu stiau de unde sa isi ia, eu am gasit la Altex, Unirii. )

Pe la 21 a inceput insa distractia pe bune. Ceea ce credeam pentru inceput ca va fi o iesire de o ora, s-a transformat intr-o lunga petrecareala, asa ca am ajuns acasa pe la 4.30. Ocazia a fost prestatia scenica live a lui Ciocanel ( bunul si celebrul meu coleg de facultate ) si mai ales a Alinei, o brasoveanca foarte misto cu voce de care m-am indragostit la prima auditite. ( long time ago )

Evenimentul a avut loc in Iron City, deci iarasi m-am rockarit de mi-au sarit ochii. Si ciudat mi se pare ca imi place din ce in ce mai mult. Cred ca intr-o viata anterioara am fost roacheritza. Sau cel putin hippie. Am vorbit cu Cioc de rockoteci ( daca nici el nu stie, atunci cine? ) si mi-a spus ca stie si el de " Taclale " din Constanta, si au mai fost prin jur doi - trei care au spus ca au trecut pe acolo si le-a placut atmosfera.

Anyway, lasand la o parte faptul ca am sughitat ca o betiva notorie, desi bausem doar 2 beri ( si un strop de vodka ) atmosfera a fost foarte misto si am ras de mi-am deformat falcile. Sniff. A fost misto ca a venit si Ionela, fosta mea colega de serviciu , cu care am deviat in discutii filozofice, in stilul caracteristic.

Langa masa noastra, 2 porumbei se sarutau de zor.. genul ala de inceput de relatie, cand simti ca lumea e a ta si petreci ore intregi sarutandu-ne in public, fara sa iti pese de cei din jur. Inainte sa o dea in grotesc:

dooda: Awwww.... look at them.... I miss that...

Cioc: ...I can`t remember that...

Ar mai fi de zis ca in drum spre casa am dragalasit un caine vagabond, de care nu mai scapam, si ca nu am niciun chef de cursuri. Iar cel de la 4-6 va fi unul obsedant, noroc ca imi place proful...

Have a nice day !

O zi frumoasa..

2009-11-07T22:38:00.006+02:00

Am avut parte de o zi minunata: am sarbatorit in avans de o zi onomastica mea si a lui tata.. vremea a fost complice ( un soare superb ), asa ca am profitat sa iesim la plimbare in parc cu Sara. In rest, ne-am ras si ne-am indulcit cu Tiramisu facut de sor-mea si Cris. Plus ca am primit nice papuci-catei adorabili. Alesi de Sara, pe spranceana :) Din peisaj mi-au lipsit frate-miu si Rox, dar o s-o facem noi si mai lata.. altadata :P
La multi ani, arhanghelilor!

Saratel in parc..

Fetele lui tata...

Cei mai haplea..

Incheind o zi lunga. Nu-i asa ca semanam leit? :))

" De data asta e pe bune "

2009-11-04T21:56:00.005+02:00

Gripa porcina, zic. ( si eu ). Inca am rezervele mele cu privire la virusul asta, dar din pacate se ingroasa gluma. Dupa cum zicea si DeeDee, in toate tarile se iau masuri serioase, numai la noi nu. Nu cred ca mai mira pe nimeni. Noi traim in feeria luptei pentru alegeri, bucurandu-ne la pixurile, brichetele si fesurile cu numele candidatilor. Trixt.
Ipohondrii sau persoanele preocupate de sanatatea lor, au iesit pe strazi cu mascute pe fata. Ce imagine dezolanta, si ce reactii barbare din partea celor din jur. Chiar daca eu nu mi-s prea afectata de asta si nu imi iau mari masuri de precautie ( pe maini ma spalam oricum, si pe bune de nu evitam contactul cu stranutacii si inainte ), eu nu condamn persoanele care aleg sa fie ingrozite de fenomen si sa reactioneze in consecinta.
Raman oricum la parerea mea ca mass-media exagereaza ca de obicei, dar imi pare rau mai ales pentru parinti si pentru persoanele in varsta. Pentru batrani deoarece ei sunt intotdeauna speriati de ce li s-ar putea intampla, iar pentru parinti pentru ca ne poarta grija mai mult ca niciodata. Pe deasupra au si mustrari de constiinta ca ne lasa sa umblam prin capitala, in " focarul ala de infectie " ( citat de un mare reporter in viata ). Nu stiu ce au difuzat astia la stiri azi, dar timp de o ora telefoanele colegelor ( si al meu ) au sunat continuu. Unii parinti chiar plangeau.
Sper sa se termine cat mai repede si sa fie preferabil o gluma proasta ca aviara. Pana atunci va doresc o imunitate zdravana si sa treceti usor peste raceli. Io pana acum am scapat de ele, dar am senzatia ca mi-s clipele numarate...:P

Sweet november

2009-11-01T20:57:00.002+02:00

Iata ca a venit si noiembrie. Luna mea preferata din toamna, pentru ca e intre octombrie ( luna deprimarilor ) si decembrie ( luna sarbatorilor ). Pana si creierasul imi juca feste, pentru ca intotdeauna la cursuri, notam luna 11, in loc de 10. Imi cer pe aceasta cale iertare lui Cintiutz, care, fiind confuzata de integrarea mea in spatiu si timp, nu si-a mai cumparat oua, crezand ca sunt expirate :)) sorry, oh, wuvable one, iti sunt datoare un cofrag. Sper ca luna asta sa fie cu noroc si sa duc pana la capat ceea ce mi-am propus pentru decembrie. E ceva ce va implica si pe voi, dar va voi anunta la momentul potrivit. Intre timp, pot sa va spun ca tanjesc dupa o piesa de teatru la care sa merg cu fetele mele, si sa stau la povestit la o cana de ceai cu lapte si miere. Anyway, va urez o saptamana frumoasa ( fara greva la metrou sau alte minunatii ). P.S: sper ca pana la urmatorul post sa ma prind cum e treaba cu alineatele pe ipod. Noapte buna!

Pagina trista

2009-10-27T23:23:00.002+02:00

Inca din anul 1, am avut ocazia la facultate ( pe filiera de de germana ) sa cunoastem o doamna profesoara in varsta, poate printre cele mai in varsta persoane de la catedrele de limbi straine.
Orele cu ea ne amuzau, pentru ca ea fiind biata, atat de batrana, nu auzea mai deloc ce spuneam sau se trezea din senin si pleca: o data pe motiv ca trebuie sa isi plateasca apometrele, altadata pentru ca isi uitase mancarea pe foc... cel mai amuzant a fost atunci cand a adormit in timp ce noi trebuia sa rezolvam niste exercitii.

Din cauza ca venea rar iar atunci cand venea era vlaguita, noi, revoltati ca eram privati de niste informatii necesare la seminariile respective, dar mai ales pentru ca suntem tineri si dobitoci, faceam tot felul de poante la adresa ei. " Iar nu vine tanti ca si-a uitat mancarea pe foc.. o fi murit pe drum " and so on. Niciodata n-am gandit vorbele noastre. Erau niste glume ridicole, nimeni nu i-ar fi dorit raul. Si din pacate, s-a intamplat. Doamna profesoara a murit duminica seara. Iar eu si restu` glumetilor ne simtim foarte vinovati pentru ca nu demult am spus iar tampenii pe seama asta.
Dumnezeu s-o odihneasca !

In alta ordine de idei, e teribila legea asta cu pensionarea la varste super inaintate sau cu drept de predare pe viata. Este un chin atat pentru profesori, cat si pentru elevi. Oare nimeni nu vrea sa deschida ochii si sa reactioneze, in folosul tuturor? Poate ca astfel s-ar evita multe neplaceri, tragedii chiar.

Putina publicitate

2009-10-26T12:27:00.003+02:00

A venit toamna, vremea este posomarata iar timpul trece tot mai greu? Vrei un motiv pentru a te simti bine si a-ti face fiecare zi frumoasa? Programele noastre de Tae-BO special sunt dinamice, placute si distractive , concepute special pentru a te face sa te simti mai bine si sa pleci de la sala cu o dispozitie mai buna si intr-un tonus excelent, relaxata. Slabitul, modelarea corporala, tonusul muscular sau arderea celulitei vor deveni realitate din momentul in care pasesti in sala de TaeBo Special. Vino sa te deconectezi de stresul zilnic cu TaeBo Dinamix !

Mie personal imi pare rau ca nu mai am atat de mult timp sa ajung pe acolo. Am zis anul trecut sa merg, de curiozitate si mi-a placut foarte mult. Atmosfera e relaxata ( desi muschiu` e pus la treaba ), sedinta dureaza doar o ora + terapia de relaxare de dupa. Fetelor, ne videm la sala?

Toate detaliile sunt aici

A girl`s bestfriend

2009-10-23T23:50:00.002+03:00

Ar putea fi si diamantele, dar na, sa nu ne lamentam ca niste pitipoance. In mod concret ar putea fi o fata, o mama, o sora, un baiat. Dar fiecare in parte implica avantaje si dezavantaje. Ia sa facem o listuta.

Daca e o fata:
- pare genial. de acelasi sex cu tine, posibil sa impartiti aceleasi pareri si idealuri. Fetele sunt calde si bune sfatuitoare, poti imparti totul cu ele, nu se dau niciodata in laturi de la a manca cioco in delir si de la a viziona filme romantice pana in zorii zilei .. probleme insa pot aparea, fetele se pot indeparta foarte usor: fie ca pot deveni invidioase, fie ca isi fac un iubit caruia li se vor dedica in totalitate.. ( in cel mai rau caz acel iubit poate fi un ex de al tau, sau chiar al tau ) ;

- cu mama si sora e foarte bine sa ai o relatie apropiata. Nimeni pe lume nu ti-ar putea dori mai mult binele decat ele. Doar ca nu poti sa discuti absolut totul cu ele. Fie ca nu vrei sa le dezamagesti, sau doar pentru a le feri de problemele tale, poti ajunge sa te inchizi in tine si sa cauti intelegere in alte persoane.

- cu baiatul poti dezvolta o relatie super speciala. Baietii sunt mai relaxati si mai fun decat fetele, poti invata chestii misto, baietesti de la ei, plus ca te simti mereu in siguranta si oarecum rasfatata. Insa lucrurile pot degenera atat de mult incat unul ajunge sa se indragosteasca de celalalt, si toata prietenia, transformata in iubire, consumata sau nu, sa se duca frumusel dracului...

La cum se prezinta situatiile, ar insemna sa devenim sociopate. Sa traim linistite in carapacele noastre. Dar nu-i asa :) Eu de exemplu, am trait cate un pic din toate si e ok. Am avut prietene care m-au lasat balta, cu mama si sor-mea am o relatie foarte misto, cel mai bun prieten a fost timp de 18 ani un baiat, etc.. Toate hopurile reprezinta o manuta intinsa catre maturizare si impacare cu tine. Si pe bune de nu e grozav, dupa ce treci peste toate astea. Acum am cele mai bune prietene din lume.

Oricum, solutia ideala ( si ceva ce mi-as dori eu din toata pipotica mea de copil mic si nerod ) ar fi sa am un prieten gay. Pe bune. Poti discuta cu el despre orice, poti invata si chestii baietesti, dar mai ales nu se da in laturi de la chestii siropoase, te poate ajuta in chestiuni vestimentare si in a-i intelege mai bine pe baieti. Plus, ca ai putea sa defilezi goala in jurul lui fara sa ai cel mai mic stres. Asa ca daca se intampla sa fie pe aici vreun gay care sa citeasca randurile astea, sa lase un id si un numar de telefon :))

P.S : profit de subiect si ocazie, ca sa strecor unul din cantecelele mele de suflet. Lyrics included :D

Pt noi

2009-10-23T13:00:00.002+03:00

Ce-mi vad mie uochii dis de dimineata? ( ma rog, ora 13, alea alea ) L`autre petite vache sensible..:D Elogiile prieteniei fara sfarsit Iote.
Of, sunt asa de binedispusa incat ma voi apuca de niste traduceri la germana :)) Je vous adore.

=)))))))))))))

2009-10-21T15:28:00.001+03:00

Made my day.