Ding dong!

Anul ăsta mă simt un pic derutată, decalată, din cauza Paștelui... e prea curând, realizez cu greu că suntem in Săptămâna Mare. Nu mă dă evlavia afară din casă, dar nu cred că e o idee rea să fiu mai ponderată astea câteva zile...
Azi am fost la Dalles, pentru că s-a deschis târgul de cadouri de Paște. Mă gândeam că o să găsesc aceleași produse ca în anii trecuți, dar am fost plăcut surprinsă să observ și chestiuțe noi și foarte drăguțe. De obicei nu-s pagubă pentru buzunare ( fie și ale mele ) dar de data asta nu m-am putut abține și am cumpărat câte ceva drăguț pentru ai mei. :D Prețurile sunt acceptabile, poți pune lejer de un cadou mișto și ieftineanu.
Între timp, de când nu ne-am mai citit, am crescut, am făcut 22 de ani. Am petrecut frumos, lângă oamenii dragi, e primul an în care am avut parte de 3 torturi aniversare. ( mulțumesc pe această cale lui sis, care mi-a pregătit două dintre ele, și pe cealaltă parte lui Cutie și Răzvi care mi-au făcut cea mai frumoasa surpriză ).
În rest, vremea e frumoasă, sufletul vesel, păsări în copaci, d-astea :)) Mai slăbuț cu scrisul pe blog, că-s destule de făcut pentru școală.
Vă pupă duda! :*

Nuovo...

În pădure e primăvară. Camera verde îşi primeşte cu bucurie căldura razelor de soare ce pătrund cu furie înăuntru. Chiar dacă sub aşternut se zbate încă un chip somnoros, ele îşi văd nestingherite de treabă. Se opresc întâi pe şifonier, gâdilând năsucurile unor căţeluşi agăţaţi de cheile uşilor, continuă drumul pe prosoapele colorate întinse pe calorifer...apoi se desfată prin mulţimea de cărţi şi cosmetice, întinse pe măsuţă şi noptieră. Cine ar fi zis că un Garcia Marquez să se potrivescă atât de bine cu o Sephora, sau că marele dicţionar al limbii germane poate adăposti timid ceva mai.. Bourjois?
Prin pat rătăcesc şi jucării de pluş, două mai exact. Urme ale copilăriei mascate de pachete roz de " Balade au parc ". Consumate. Doua căni mari, goale, trădeaza o pasiune mai veche pentru cafea. Bijuteriile sunt ascunse bine în cutiuţe speciale...nu e bine să laşi la vedere tot ce ai. Nu se cade. O femeie trebuie să îşi ascundă şi să îşi protejeze bunurile. Chiar şi în cea mai deplină intimitate.
Un iz de lăcrămioare umple camera de aromă, din când in când. E primăvară şi în aer, nu doar în suflet. E bine, nu-i aşa? Patul îşi leapădă greutatea, cearşaful păstrând încă forma trupului pe care l-a avut întreaga noapte. Un cap ciufulit iese la iveală. Dă de un altul, mai vesel şi mai îngrijit:
- Sper că nu mă urăşti că te-am trezit...
- Nu m-ai trezit tu, m-am trezit eu.
- Ce bine, te aşteptam! Hai să bem cafeaua!
Iar ziua-ncepe-n fortă cu râsete ...

Baba mea..pe scurt.

În fiecare an respect bine cunoscuta tradiţie a babelor. Anul ăsta mi-am ales pe 4 martie, visând la o zi frumoasă şi cu soare. Ei bine, nu doar că m-am înşelat, dar vremea urâtă mi-a dat o stare aiurea şi m-am pomenit şi cu nişte ameţeli, astenie, d-astea.
Am fost cu fetele să păpăm la Kfc în speranţa că un burt plin ne va mai binedispune, dar nu a fost aşa. Suflul ne-a mai revenit când am păşit în Rai ( Sephora ). Drept urmare, eu mi-am făcut un bot roşu de maimuţă cu un tester, iar Cinti şi-a cumpărat fondul de ten mult visat.
Pe seară am fost la filmul franţuzesc de la lectoratul facultăţii, pentru că se anunţa proiecţia unei pelicule cu nume înduioşător : Chansons d`amour. Lăsând la o parte că a fost musical ( oare la ce mă aşteptam ), acţiunea filmului ne-a lăsat cu gura căscată. Happy endingul a constat în acuplarea unui tânăr cuplu de gay. Fun.
Am ieşit de la film veselă, dupa nişte miştouri bine plasate lui Alex, cel care a venit cu ideea să mergem la aşa film, pe aşa vreme. Dar s-a meritat, zic, măcar pentru porţia zdravănă de râs care a spălat toate păcatele unei zile sumbre. Şi pentru compotul de piersici cumpărat de Cinti la întoarcere.
Mi-am încheiat baba cu o porţie sănătoasă de traduceri pentru seminarul de mâine mult prea dimineaţă. Totuşi, dacă stau să mă gândesc, nu a fost o zi deloc rea. Laughin` my ass off? I can get used to that :)