Greta&Dooda

Te adorrr.. :D

fuck it

" Am ajunge o zi cand ne-am uri, dandu-ne seama cat de strans legati suntem unul de altul, doar prin simturi, si tocmai prin ura noastra insasi, fara sa mai stim cine e vinovat si cine nu...



P.S: Back.

Wedding party! \:D/

In sfarsit am gasit cateva momente libere ca sa mai scriu ceva pe blog. Am fost atat de ocupata zilele astea, dar nu asta conteaza ci faptul ca fratele meu se insoara maine! :D
Este prima nunta la care ma duc in viata mea, niciodata pana acum nu am avut curiozitatea sa vad cum e, desi ocazii au fost destule. De data asta nu o sa fiu prezenta doar in calitate de sora a mirelui ci si de domnisoara de onoare a miresei!
Chiar daca pregatirile sunt obositoare si multe, al naibii de multe chiar, ceea ce va iesi va fi minunat! Si nu pentru minte sau restul care vor fi acolo, ci pentru miri, chestia asta unindu-i si mai mult, in toate sensurile.
De la o vreme incoace, nici nu vroiam sa aud de nunti, mi se pareau ceva acolo departe, departe de mine si viitoarele mele intentii. Circumstantele ma facusera chiar sa nu vreau sa ma marit niciodata (da, clar). Dar vazandu-i pe ei atat de incantati si de minutiosi in fiecare detaliu, mi-am dat seama ca si eu vreau asa ceva pentru mine. Sa port rochie alba de mireasa (si nu doar in piesele de teatru in care am jucat), sa celebrez alaturi de ceilalti faptul ca iubesc si sunt iubita.
Totusi, inca e departe gandul asta de mine. Dar sper ca undeva, candva, mi se va intampla si mie. Revenind la ale mele, cica as avea si eu cateva indatoriri ca domnisoara de onoare, indatoriri pe care vreau sa le fac bine, sperand ca firea mea aiurita si agitata sa nu intervina si sa fac vreo dracie :|
M-am bucurat prea mult de cele 15 minute libere, pregatiri inca mai sunt destule, asa ca ne mai citim...peste cateva zile. Pana una alta: CASA DE PIATRA, bro si roxi!!! Sa fiti fericiti si sa-mi faceti cat mai repede un bebe strumf! :D ^^ Va iubesc!

>_<

Zi stresanta rau.

Hair stylist :P

Astazi m-am tuns si m-am vopsit. Simteam nevoia unei schimbari, mai ales ca sambata se intampla ceva deosebit si trebuie sa fiu pregatita.
Mai important este insa faptul ca am facut eu pe marea artista in vopseluri. Adica am vopsit-o pe Greta. Nu stiu cum de s-a incumetat sa se lase pe mana mea, dar a facut-o. Printre rasete, manjeala si misto-uri, a iesit o treaba buna in final :D. Noroc ca ea e frumoasa oricum.

N back

Back dupa ceva timp. E pe duca si vacanta asta, dar cel putin am profitat din plin de ea. Fun, fun, fun. FUN!! Sarbatorile le-am petrecut acasa cu prietenii, doar cu prietenii, fiind singura cateva zile . :D
Si totusi nu m-am odihnit deloc. Am insomnii si multe lucruri de facut. Ieri mi-am dat seama ca urasc Bucurestiul la fel de mult cu cat doresc sa ma mut mai repede acolo. Nu e vorba de agitatie, nici de faptul ca sunt ametita si ma pierd usor, e vorba de anumiti oameni. Care te ingrozesc. Ma refer la obsedatii care nu te lasa nici sa respiri, ca se iau de tine. (in cele mai naspa moduri posibile. hate u all!!!!! )
Nu, n-am fata de provinciala. Da, ma simt in largul meu in orasul ala mare, mai ales cand sunt insotita de cineva care cunoaste cum sta treaba, unde mergem si cum ajungem. Doar ca am avut nesansa pentru a mia oara sa ma umplu de scarba.
In fine, nu despre asta trebuia sa fie vorba. Astazi am baut cafea cu miere in frumosul balcon al sora-mii. Imi placea privelistea, era un parc mare in fata. Cuprindeam cu privirea o mare de verdeata si asta ma linistea. Imi place acolo. Vreau si eu un loc al meu asa. Si cate stari nu genereaza o simpla intamplare si o meditatie in pijamale, pe balcon.
Despre asta, altadata. Mi-e somn si sunt acasa. Noapte buna!

Hristos a inviat!

Vin sarbatorili!

Mai e putin , putin pana la Paste si eu nu prea simt chestia asta. Credeam ca doar Craciunul a fost o pasa mai proasta, dar se pare ca incep sa devin din ce in ce mai rece, ca sa nu zic nepasatoare.
Inainte imi placea sarbatoarea asta, chiar daca nu avea farmecul Craciunului. Ma duceam cu bunica-mea la biserica, imi placea sa ma rog si sa cant, ma amuzam teribil sa trec pe sub masa. De iepuras nu zic nimic, pentru ca ai mei nu au tinut traditia asta. Stateam botoasa cateva clipe cand vedeam pe copiii din jurul meu ce bucurosi erau ca le-a adus iepurasul nu stiu ce jucarie, dar imi trecea cand ma duceam cu mama sa-mi cumpere haine noi.
Anul asta e diferit. Am reusit sa tin post cateva zile, pentru ca asa am simtit nevoia. De spovedit nu o sa ma spovedesc pentru ca nu am chiar asa mare incredere in ce zice popa. Am Dumnezeul si lumea mea.
De dimineata am fost cu mama la cumparaturi, cele de pe ultima suta de metri. Ma streseaza cumplit aglomeratia, si mai ales ma enerveaza teribil urarea: "Paste fericit!" . Ok, oi fi eu vita, dar nu-mi face placere sa realizez prea des asta. Sarbatori fericite suna mai bine! Parerea mea!
Intr-unul dintre miile de magazine pe care le-am colindat azi, am vazut un bebe. Mama lui era rroma, si il legana de colo, colo asteptand ca vanzatoarea sa o serveasca si sa nu mai pretinda ca nu o vede. Piticul avea o luna de zile si era infasat. Era atat de mic!!! Si de frumos!
Femeia s-a uitat la mine, care eram vizibil topita si mi-a zambit. Mi-a zis sa ma apropii, si m-am dus sa-l vad mai bine! Se facuse timpul sa plateasca la casa, dar sacosele erau prea grele si nu se descura si cu ala mic, si cu plasele, asa ca i-am zis ca il pot tine eu in brate cat plateste.
Si m-am trezit eu, devoratoarea de bebelusi, cu un specimen dintre cele mai adorabile in brate. Era asa de mic, nu puteam sa imi imaginez ca poate sa existe ceva asa de mic si de fragil. A inceput sa gangureasca in legea lui, in timp ce ma privea atent. M-a coplesit starea in care ma aflam, de bucurie, de emotie, de mic ce era bebele si mi-au dat lacrimile. :| Intre timp se intorsese si mama lui , care mi-a multumit frumos, dupa care au plecat.
Ramasesem cu un ranjet tamp pe fata si cu inima mai mare ca niciodata. Vanzatoarea ma privea mirata, intrigata chiar. Ca sa aflu apoi ca nu i se parea normal sa imi placa asa de mult de un copil rrom. I-as fi zis vreo doua, la modul cel mai brutal posibil, dar nu vroiam sa fi tinut postul degeaba si sa-mi stric starea de fericire pe care o aveam. Pentru mine, toti copiii sunt copii. Indiferent de culoarea pielii, de forma nasului, daca sunt creti sau cheliosi, daca sunt plangaciosi sau rai.
Asa ca draga doamna vanzatoare, si restul oamenilor care impartasesc aceleasi ganduri cu ea, va urez sa pasteti fericiti. Acolo unde va e locul.

Vacanta..

Vacanta!!! A venit vacanta!! Chiar daca practic, de maine se ia vacanta, eu nu ma mai agit sa ma duc.
...
Mi-e rau si mi-a pierit tot cheful sa scriu.

New pet?!

Pentru ca imi place la nebunie sa aberez cu Greta, si mai ales sa ne facem planuri idioate, ne-am gandit ca din toamna sa ne mutam impreuna. Ok, nimic nou...incepe facultatea, plecam de aici, demult visam sa locuim impreuna.
Plecand de la premisa asta, am ajuns la concluzia ca ne-ar trebui un pet. Amandoua suntem topite dupa animalutze. (evident ca habar n-avem la ce facultate o sa intram sau unde o sa locuim, dar cui ii pasa? noi vrem animale!).
Judecand logic, ne trebuie ceva mic care sa nu necesite prea multa grija, avand in vedere ca o sa avem cursuri, treburi and stuff. Prima idee ar fi o broscuta testoasa...sunt ele dulci si dragalase, dar sunt totusi reptile reci si inexpresive. Mie mi-ar placea un hamster, ea are fobii la rozatoare ( but but..they are so cute :(( ).
In final, pentru ca tot eram pe taramul viselor, am hotarat ca vrem un capucin. O maimuta capucin. Am gugalit la pozele cu capucini, ne-am amuzat de fetele lor..ca sa dau din una in alta si sa vad ca exista o specie de pasare, numita capucin olandez.
Cea din poza. Mie mi se pare totally funny, arata ca un porumbel aristocrat! Sau un veritabil P.I.M.P in lumea zburatoarelor. Sau doar transexual.
Si pana la urma, luam bacu`? :))

Eu si Cora

Just foolin` around. Luv ya, portocalo!

Blue da ba dee..

Ma simt ciudat azi. Ciudat in cel mai ciudat sens al sau. Fara sa stiu sa definesc. Simt un gol in stomac, in mine. Si golul ala ma doare. Aproape fizic.
Azi noapte mi-am dat seama ca intuitia mea e de invidiat. Si cred ca a fost pentru prima oara in viata, cand nu am avut nicio satisfactie realizand ca am avut dreptate.
So like...unele lucruri nu se schimba niciodata. Si m-am saturat sa ma mint frumos: "cheer up, girlie! it`s gonna be ok!". Nu, ce ar fi sa nu? Nu am de ce sa ma inveselesc, nu e nimic in ordine in ceea ce se intampla acum! Si pentru ca acum nu mai ramane nimic de facut, urmeaza sa constat efectele "rupturii". Pentru ca ceva, acolo, s-a rupt. Si am observat asta de dimineata...am devenit imuna la ce altadata ar fi trebuit sa ma sensibilizeze.

Si nu-mi pasa. Nu-mi pasa ce va fi, pe bune. Nici prezentul nu mai conteaza, nici tu...nici eu! Fie ce-o fi..!