Smells like springtime.

Viitorul apropiat mă bucură şi mă sperie în egală măsură. Sunt îngrozită că examenul de licenţă bate-n geam, dar mă gândesc că ce va urma nu poate fi decât frumos.
Săptămâna asta am cam lălăit-o ... am avut program lejer la facultate, am profitat de soarele de afară, de prieteni, am văzut multe filme la cinema ( neapărat să vedeţi Shutter Island, e genial ), am fost la evenimente culturale, am râs , am stat cu ai mei, am adulmecat ghiocei si zambile... vine primăvaraaaa ! :D În curând se anunţă: un party de ziua Cintiuţei, o seară la teatru cu Deedee şi Ana, muuult de lucru pentru şcoală, ziua mea şi a mamei...
Astăzi am luat mărţişoare pentru văcuţe şi pentru prima dată m-am simţit ok să fiu singură într-o mare de oameni...am făcut cumpărături şi ceva bun de papa. Ghiciţi cine se transformă încet încet într-o gospodină :P Noroc ca am de la cine învăţa.
Mâine trebuie să fac ceva al dracului de greu, să îmi iau rămas bun de la nişte oameni dragi, dar cum viaţa nu poate fi mereu în tonuri calde..mai trăim şi clipe neplăcute. Inima încă doare uneori, dar asta e dovada că nu a murit, e la locul ei.
Acum o sa mă întorc la treburile mele, nu înainte de vă ura o primăvară frumoasă şi suflete pline ! Io una, de abia aştept să primesc mărţisoare şi să văd veselie pe străzi. :D


Image source: http://www.hastings-crystal.co.uk/

Wtf.

Yahoo sucks ass. Bine, nu cred că aici ţine neaparat de ei, dar ar trebui înzdrăvenită the privacy part.
Nu ştiu ce minune de site oi fi accesat ( not porn, for real. ) dar de vreo juma` de oră sunt bombardată de nişte arăboi... unii vor să mă bage în listă, alţii doar apar deodată în fereastră şi încep să înşiruie chestii hieroglifice în limba lor. Ăia mai dăjtepţi încearcă şi cu engleza, dar nu prea le iese. Şi ca să fie mai convingători îşi pun şi webu` la bătaie.
M-am deranjat ca să il intreb pe unu` de unde are id-ul şi ce vrea de la viaţa mea, dar nu mi-a dat un răspuns concludent. Se pare că îl are de pe un site ( al cărui nume nu-l ştiu, nu-l ştie şi nici nu se va afla vreodată ), însă eu nu îmi amintesc să fi făcut public aşa ceva. Nu mai am în lista de mess decât prieteni şi nu vreau mai mult.
Sunt nervoasă, neavând altceva mai bun de făcut la ora asta, decât să resping nişte oameni disperaţi, care cred că s-au lasat păcăliti şi de numele meu : dooda în arabă înseamnă vierme, pare-se.
Sper că nu o să ajung în punctul în care să îmi schimb id-ul pentru că îl am de prea multe sute de ani şi m-am ataşat de el ( Wuv ) . Are careva idee dacă există vreo setare, ceva, astfel încât să nu mai poată fi făcut public ? Like... never?! Thanks.

Snuggleworth.

Gegen die Wand.

Sunt din ce în ce mai convinsă că toate lucrurile din viaţă se întâmplă cu un scop. Sau dacă nu toate, cel puţin cele mai marcante.
Am avut o zi frumoasă. Dimineaţa am petrecut-o cu ai mei, apoi mami m-a ajutat cu bagajele şi a venit la Bucureşti să-mi vază noul habitat. Ei i-au plăcut părţile practice ale apartamentului, eu m-am îndrăgostit iremediabil de tapetul de pe pereţii camerei mele. E de modă veche şi înfăţişează imagini dintr-o pădure. Întotdeauna am fost fascinată de păduri, liziere, tot ce ţine de misterul şi frumuseţile pe care le ascund în ele. Bun, deci ma relaxează gândul că locuiesc într-un peisaj forestier.
Mi-am cunoscut şi colegele de apartament, care sunt nişte fete super drăguţe şi cu care sunt convinsă că o să mă înţeleg bine. Andreea m-a cucerit cu clătite calde şi bune, motiv pentru care am chicotit apoi amândouă la un pahar de cola şi un film frumos.
Vestea cea mai bună e că nici măcar în cameră nu voi sta singură, ci cu nimeni alta decat văcuţa mea dragă, Cintia. Mâine o aştept să se întoarcă de la Paris cu braţele deschise şi cu ceva dulce, cum am promis. Urmează o perioadă grea, în ce priveşte şcoala şi lipsa de timp liber, dar e mult mai roz când împarţi totul cu un prieten.
Timpul le va regla pe toate. Va pune ordine în gânduri, sentimente, fapte. Până atunci sper să răzbim aşa cum se cade şi că o să fim mereu împreună, în formula completă, 6 vaci demente. Vă iubesc!

Hoops and Yoyo eCards - I Love You

Nu o să arunc în voi cu inimioare roşii şi nici nu o sa mai dezbat subiectul asta, dar sper ca voi, porumbeilor din lumea întreagă, să vă iubiţi: azi, mâine şi-n vecii vecilor. Amin :)

Hoops and Yoyo eCards - I Love You

Collapse.

Asculta mai multe audio Muzica

<3

Repetabila povară

Repetabila povară - Adrian Păunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii acestia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părintii bătrâni
Dacă lemne si-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prăsilă de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinti, pe pământ nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânsii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orăsel, într-o zare de sat,
Mai asteaptă si-acum, semne de la strămosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de mosii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Si în genere sunt si niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui si explici,
Cocosaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi si ei stiu că-i asa
Si se uită la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe constiinţă povara acestui apus
Si pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuţina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Că povară suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperaţi vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce încă nu e potop pe cuprins,
Desi plouă mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care părinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Vă iubesc mama si tata, vă mulţumesc si sper să nu vă dezamăgesc niciodată!

When the wind blows beneath us...

... high above this empty feeling.

Pe scurt.

Stresul mă transformă în ceva ce nu îmi place. Într-o tanti rea şi morocănoasă. Bine că ma comport precum căţelul din banc, adică sunt rea, dar ţin în mine. Sau cel mult îmi vărs năduful pe câte vreun nefericit, care nu are cum să se supere pe mine.
Bun, azi declar război zăpezii. Deşi de obicei sunt înnebunită după ea, sincer nu îi mai văd utilitatea după sărbători. Ajungi mai greu la şcoală, la serviciu, sau pe unde ai treabă ( dacă mai eşti şi grăbit, ai pus-o ), aluneci la fiecare pas ( până acum mă pot mândri cu o echilibristică de invidiat, la cât de predispusă am fost ieri şi azi să dau cu dinţii de asfalt ). Mai adaug fleşcăiala şi băltoacele de pe jos, şi câte un necunoscut cu probleme psihice care are chef de trânte sau care îţi flutură galant câte un bulgăre pe la ureche, şi meniul e complet.
Mâine mă baricadez în casă, pentru că e prima mea zi fără examene, dupa mult timp şi o să învăţ, dar nu mă voi văita pentru că nu voi mai fi nevoită timp de 24 de ore să ma supun capriciilor naturii. :D
P.S: M-am dat pe diacritice, pentru că trebuie să le folosesc din ce în ce mai des, şi trebuie să mă împrietenesc cu ele.

Nerdistice.

Vantul care ma aduce pe aici, e ca sesiunea imi bate din nou in geam, maine incep in forta cu 3 examene, si aveam nevoie de un respiro. Cum de Facebook m-am plictisit, mi-am adus aminte de blogu`meu, pe care l-am cam ignorat de anu`trecut. :)
Daca as putea sa dau timpul inapoi, la cumpana dintre ani mi-as fi pus o alta dorinta. Ceva de genul : " Doamne, da-mi puterea sa copiez ! " . Poate ca suna egoist, dar pe bune, m-am saturat sa fiu corecta, cand as putea sa trisez pe alocuri. Pe langa materiile serioase, am si mici rahatisuri care nu ar trebui retinute. Dar eu nu pot sa copiez, and I have to memorise all that bunch of crap.
Au fost situatii in care profii evident erau ingaduitori si am avut curaj sa ma avant si eu in aventura asta. ( Sa ma avant in aventura..mmmm..whatever). In rest, numai gandul ma face sa tremur si sa ma pierd cu firea. Pentru ca sunt o paranoiaca, d-aia. Si mi se trage din clasa cincea, de cand m-a prins profa de geografie, copiind degajat, cu caietul pe banca. Doiul din catalog mi-a pus pecete si m-a inghetat pe viata. :))
Tin sa ii felicit pe aceasta cale pe cei indeajuns de curajosi si talentati, aceia care copiaza fara stres si artistic ( pentru ca da, fituicile sunt o arta ) : bravo bah, va admir din tot sufletul meu de copil semi-tocilar. Acestea fiind spuse,urez BAFTA fratilor mei de suferinta, studentii!

Sfarsit de an..

Iacata ca trecu` si Craciunul, si zapada, si mesajele degeabiste cu " Fie ca .. " ( anul asta am tras tepe, fara voia mea, pentru ca mi-am schimbat numarul si reteaua ). Ar mai fi inca un hop, placut de altfel, Revelionul, pana ca toate lucrurile sa revina la normal, adica oamenii sa isi ia din nou mutre acre, uitand ca in urma cu ceva timp erau foarte darnici si patrunsi de spirit. Whatever, adevaruri generale, plictisenii.
Io am petrecut Craciunul in familie, Revelionul imi doresc sa il fac cu prietenii, iar anul ce vine sa ma binecuvanteze cu o licenta-n buzunar. In rest, sanatate alor mei si tuturor, de altfel, si nervi tari, caci ne asteapta vremuri grele.
Nu stiu daca mai scriu pana la anul, asa ca va urez de pe acum toate cele bune pentru 2010, sa va distrati, sa va bucurati de cei dragi si sa fie un an roditor! Va pupa duda.

Ca de sarbatori ..

Spiridusul Sara, in numele Doodei si al Mosului va ureaza sa aveti parte de cel mai fericit si calduros Craciun! :)

Banned New Moon Trailer

Really funny. I love these guys :))
I also love the real Jacob, even if this means that I`m a bit pedo. Or at least kinky.

Beatles - Michelle

Mood romanticos. In consecinta, unul din cantecele mele preferate de la Beatles. Wonderwhy :P Va pup!
Michelle.

Elles sont ici, les neiges d`antan..

Prima zapada a impacat suflete, a nascut zambete pana la urechi, ne-a nins supararile ... normal ca am dat fuga cu vacutele in Cismigiu sa imortalizam momentul. O iarna minunata, dragii mei !


Io si Cintiutz...


DeeDee si Deniz...


Moi...


et mes vachettes..


Bradutul...


si renii de poveste..

Pentru cei care nu au fost inca: dati fuga in parc, se merita din plin ! * twinkle *

Despre coincidente si fetele mele..

In afara de anumite situatii limita, care s-au intamplat de-a lungul timpului si m-au cam pus pe ganduri, atat de mult incat am inceput sa ma obisnuiesc cu ele ( gen, de fiecare data cand vad o anume persoana trebuie musai sa ploua ) nu prea cred in coincidente, destin si alte alea. Totusi, coincidentele sunt intrigante si imi place sa le savurez, daca-s de bun augur.
Pana acum cea mai tulburatoare coincidenta pe care am trait-o, nu s-a intamplat in viata reala, ci in subconstient. S-a intamplat acum 2 ani, pe cand locuiam cu Greta si a fost o chestie peste care nu am trecut prea usor. Noi aveam obiceiul sa dormim cap in cap, ca nu degeaba era "geamănou" a mea. Intr-o dimineata, am sarit amandoua ca arcul din pat, in acelasi timp, speriate de ceea ce visasem. Restul e mai usor de redat din discutie:
Io: Ce ai, de ce ai sarit asa? te-am speriat eu?
G: Nu.. am visat urat.. tu de ce ai sarit?
Io: Si eu am visat super urat.. am visat ca a murit frate-miu.. ( mda, cele mai de cacat vise sunt alea in care cele mai dragi persoane patesc ceva, multumesc lui Dumnezeu ca sunt numai vise )
G: Si eu am visat ca a murit frate-miu...
Ma rog, ideea e ca fiecare am avut exact acelasi vis, fiecare cu fratele ei. Ne-am povestit fiecare visul, care era la fel. De fapt, a fost o chestie simultana. Povesteam putin, apoi ea continua cu al ei ( si in al meu se intamplase exact la fel ) etc. Am incercat sa facem analogii cu ce vazusem la tv cu o zi in urma, ce am auzit sau perceput prin jur, dar nu a fost nimic dubios care sa ne fi influentat visul. E de prisos sa spun ca toata ziua am fost date peste cap si de atunci, din superstitie si o teama ciudata, am renuntat sa mai dormim cu fruntile lipite.. ca deh, subconstientul asta lucreaza ciudat.

Si pentru ca la ea am vrut sa ajung, cea mai recenta coincidenta, a fost cand am ajuns ieri la scoala, iar fetele mele erau toate sictirite ( la fel ca si mine ) din pricina feti-frumosilor din viata noastra. Fie ca a fost o incarcatura atmosferica prea puternica, sau ca astrele erau din nou in razboi si Universul a complotat impotriva noastra, cert e ca toate cinci am trecut prin chestii izbitor de asemanatoare ( de la motivul disputei pana la modul cum s-a incheiat ea ). Ca o nota de subsol pe care o trec aici, acum suntem toate ok.
Asa ca dupa ore ( sau o parte din ore - uite bro, ca mai si chiulesc, nu sunt nazista :* ), am dat fuguta acasa la Cintiutz, puse pe fapte mari. Adica ne-am aprovizionatara cu chestii dulci si/sau rontaibile, ne-am descarcat nervii si ne-am incurajat " we rule, fuck them ! " pentru ca mai tarziu sa ni se faca dor de ei si sa ajungem sa vorbim despre cat de minunati sunt. Tipic.
Vreo 6 ore am stat cu Cinti fara de net, si fara de tv. Dupa ce ne-am povestit toata copilaria, adolescenta si ajunsesem sa ne imaginam si viitorul, dar mai ales dupa ce draga de ea, mi-a propus pe cel mai dulce ton posibil sa ne jucam " Curcanul " ( fazan, adica, mi-am dat seama mai tarziu ), am zis ca trebuie sa facem ceva inainte sa innebunim de tot. Asa ca m-am pus pe cautat retele wireless, si ne-am plimbat prin casa cu laptopul, tremurand de emotie la cel mai mic semnal. Pana la urma am gasit o conexiune ( traiasca vecinii cu suflet mare, pe bune ! ) ,ne-am luat un film siropos, dupa care am adunat-o pe Denimicsipufos de pe strazi. ( cat o iubesc si pe fata asta, care dupa o zi intreaga de scoala sta pana in miez de noapte sa faca voluntariat pentru copii ).
In final, a fost o zi super tare, am ras la greu desi le-am simtit lipsa si celorlalte vacute. Data viitoare o sa ne strangem toate si o sa facem paranghelie pe masura. Cea mai frumoasa coincidenta ramane insa prietenia noastra ...

P.S 1 : Stiu ca e un post luuuung , dar mi-a fost lene sa fac 2 postari diferite.
P.S 2: Hug. Little kiss. Hug hug.

Cantec prost

         

           Ca sa inseninez ziua, sau macar noaptea.. :)

           Sunt racita, ciufi si emo.

          

         

         

New layout.

Deedee a vrut sa imi faca o surpriza, asa ca mi-a pregatit un nou layout pentru blog. E mai personalizat, colorat si imi place mult. Asa ca o vreme ( daca nu forever ) asa va arata blogumeu.
Multumesc Didiuutz, te pupa duda :D

LE: am rezolvat si problema link-urilor din sidebar, le-am reintrodus. Daca se stia cineva prezent si l-am omis, sa ma anunte, pretty please. Iar pe panda l-am scos din schema, era destul de batran, asa ca l-am trimis sa se odihneasca intr-un loc mai bun. Poate ca intr-o zi voi adopta un altul.. :P

Nerdie stuff.

De cateva zile m-a cuprins febra licentei. Mai exact a temei de licenta. Inca am timp sa ma mai gandesc ce apecte teoretice ale traducerii sa aplic in lucrarea de diploma, dar ma razgandesc de la o zi pe alta, cu privire la romanul pe care as vrea sa il traduc. Prima data voiam Frederic Beigbeder- L`amour dure 3 ans, apoi o istorie a romanilor etc. Am ramas de vreo saptamana cu un fix pe Daniel Pennac - Domnilor copii. In primul rand pentru ca imi place, dar mai ales pentru ca are un limbaj bogat, numai bun de analizat. Ideea ar fi sa fac o traducere comparata. Am originalul in franceza si varianta in romana ( editia a II-a , 2006 , colectia Cotidianul ), dar as mai avea nevoie si de prima editie, aparuta in 1997 ( parca ), editura Polirom, tradusa de Gabriela si C-tin Abaluta.

Ok, si pe bune ca nu v-as plictisi cu din astea daca nu mi-ar fi iesit cateva fire albe de la cat am cautat-o prin anticariate, pentru ca prin librarii ( chiar si online )stocul este epuizat. Asa ca daca aveti din intamplare acasa cartea asta, sau stiti vreo librarie sau un anticariat unde credeti ca exista vreo minima sansa de a o gasi, va rog din suflet sa imi dati de veste. Ca sa pot dormi si io linistita :) Va multumesc !

Je vous aime, mes vachettes.

 Nu o sa povestesc si eu cum a fost aseara la teatru, pentru ca au facut deja fetili mele, Deedee si Cintiutza. Vreau doar sa spun ca m-am simtit minunat, si ca asteptarea a meritat pe deplin. Si ca le iubesc mult de tot, in cel mai emo stil posibil. In mod clar vom face asta mai des.


Avec Cintiutz. My favourite pic.


De la stanga la dreapta: Deniz, Deedee, Cioc, Cintia, Io, Cris.


Happy frozen folks. :D