Coji de portocala...

Nu am mai scris demult. Mi-am luat o pauza in toate. Cum am spus si mai demult, prietenii stiu de ce! E bine cateodata sa te detasezi de anumite lucruri si sa gandesti limpede pentru ceea ce urmeaza sa faci! Mai dificil e ca de multe ori nu reusesti, dar perseverenta se spune ca ar fi cuvantul cheie..
Trecand peste mica etapa de pseudo-filozofie, sa revin la ale mele! De cand nu am mai scris, mi s-au intamplat foarte lucruri (unele care trebuiesc mentionate si altele care nu), acum depinde de starea mea de spirit...sper sa nu devin prea personala! Acum ceva timp am fost la Constanta, clasificandu-ma impreuna cu doua colege, la etapa nationala a unui concurs de teatru! Happy days for me, pe langa experienta acumulata, am avut companie placuta si mi-am facut noi prieteni dintre cei din tabara in care ma aflam! Da, uratilor,si pentru voi scriu asta! In zilele alea, 4 la numar, am invatat ca e o adevarata placere sa te plimbi noaptea in oras doar in pijamale..intr-un oras mare, strain, in care sa nu iti pese ca te vede X sau Y (eu am rezervele si eventual sechelele mele datorate targului provincial in care locuiesc, Urziceni).
Ajunsa acasa, am revenit la ale mele, la scoala si oboseala, la stres si indispozitie! Si totusi, sunt constienta ca nu e bine sa fiu grouchy all the time, dar sunt predispusa la asa ceva! Acum am o stare de bine, ceea ce m-a si determinat sa scriu! Mi-am decojit o portocala si mi-am adus aminte cat de mult imi place mirosul si cat de familiar se regaseste in cadrul asta: afara e frig, e inceput de iarna...ma face sa ma gandesc la iarna, la sarbatori, la brad, la cozonac si portocale si nu in ultimul rand la familie!. Poate suna siropos, nu-mi pasa, dar mi-e dor sa simt si sa vad lucrurile ca in copilarie!
Astept sa ninga! Si sa ma plimb cu sania!
Pe curand...