Intrusul

Inca o zi, inca o intamplare. Dubios e faptul ca majoritatea se intampla dupa ce ma intorc de la liceu. Asa ca am doua variante: ori nu ma mai duc la liceu, ori raman sa tocesc bancile si dupa ore. Yeah..right... oricum...
Ajungand in dreptul usii de la intrate, il scot pe Raie (brelocul meu de la chei), si incerc sa descui usa, dar n-aveam cum pentru ca era deja descuiata. Gandindu-ma ca a ajuns tata inaintea mea acasa, ranjesc fericita visand ca o sa ma asez direct la masa, si n-o sa mai trebuiasca sa o scot eu pe Happy afara. Intru..si boom! :|
In fata mea, era un barbat pe care nu-l mai vazusem niciodata in viata mea, in pantaloni si pulovar, semn ca se facuse deja comod si nu prezenta vreo intentie de a pleca. Inlemnesc..au urmat cateva secunde interminabile in care niciunul nu schita vreun gest sau baiguia vreo vorba. Uitandu-ma mai atent la el, constat ca parea mai infricosat decat mine, asa ca am incercat sa ma adun si sa ma gandesc (da ma, sa gandesc). Nu puteam sa zic ca a gresit apartamentul, din moment ce descuiase usa. Ruda nu-mi era, sau macar cunostinta. Oricat as fi gandit (deja gandisem prea mult) lucrurile nu se legau. Asa ca m-am decis in final sa-l intreb cine e...am zis tare: cine sunteti?? El, cu o figura mult mai speriata decat a mea..a murmurat timid (aproape ca rosise, ffs) : eu..eu sunt omu`..cu parchetu`..eu pun aici parchet..tatal tau mi-a dat cheia si..
Cum sunt o finuta si stiu sa reactionez ca o adevarata lady in situatii de genul asta, m-am sprijinit cu palma de perete si am inceput sa rad. Si am ras, si tot am ras. Tipul s-a uitat putin stupefiat (like duh..), dar apoi a inceput si el sa rada, asa ca totul s-a terminat cu bine.
Mai trist e ca acum ma cheama in sufragerie din 5 in 5 min, ca sa-l mai ajut cu cate o prostie. Cu ocazia asta cred ca o sa invat sa pun si parchet. Anyway, acum a venit la mine una bucata fata frumoasa si avem treburi.
Later...