Diverse....

Ajunul zilei de 6 decembrie, moment in care Mos Nicolae ( sau mos Gerila al anilor apusi ) ar fi trebuit sa isi faca aparitia. Pe seara, am dat o raita prin magazine cu Greta. Meritam de altfel, dupa o zi lunga si obositoare. Ne-am dat seama ca mosu` nu prea o sa vina la noi in seara aia.
Mi s-a facut subit dor de casa, as fi vrut sa fiu langa ai mei, si sa dau ture neincetate pentru a vedea daca mi s-au umplut ghetele cu dulciuri. Am inceput sa depan amintiri cu Greta, mai ales cand vedeam la toate standurile din Cora imbulzeala, dulciuri si jucarii...pe ici colo mai era si cate un bebe ratacit, cu ochii mari la minunatiile din fata lui...

La un moment dat, Greta m-a intrebat daca imi aduc aminte cum miroase Mos Craciun. O intrebare prosteasca pentru unii, dar deosebita pentru noi, alea mici proaste si emotive. Da, bineinteles ca imi amintesc. Imi amintesc mirosul lui de ciocolata imbinat cu portocala si brad. Imi amintesc jocul luminilor din brad reflectate pe ambalajele de dulciuri. Simt si acum inima in gat, si emotia pe care o simteam cand vedeam ca " AAAAA VEEEEENIIIIIT MOOOOOSUUUUL !!! "
La constatarea mea, trebuia ca tot familionu` sa vina langa mine, sa ma ajute sa despachetez si sa impartaseasca din bucuria mea. Altfel, nu se putea. Adormeam apoi fericita si impacata, la gandul ca a doua zi era un moment propice pentru a devora toate bomboanele din brad.

Ne-am adus aminte de senzatiile astea, ca si cum ar fi fost incuiate, undeva demult, in amintirea noastra. Am oftat apoi la gandul ca suntem departe de casa, si ne-am cumparat dulciuri. Dulciuri pe care le-am bagat in ghete si ne-am bucurat de ele. :)

Pe 6 decembrie insa a venit si Mosul meu. Atunci am vazut bradul de la Unirii, de care initial nu am fost chiar incantata. Pe urma m-am lasat furata de jocul de lumini. Si de stelutele alea albastre. Si de mancarea de la Kfc. Si de tachinarile lui menite sa ma faca geloasa. Si de cadoul primit, si de noaptea petrecuta langa el.

Astept vacanta. Si mi-e dor de Mosul meu.