Homeless. :<

Prima oara cand am stat departe de ai mei mai mult de o saptamana, a fost prin clasa saptea. Era vacanta de vara, si am vrut sa mi-o petrec alaturi de vara-mea la bunici. ( intr-un sat frumos, din Vrancea, comuna Vulturu` lui Becali ). Am reusit sa petrec intr-adevar toata vacanta acolo, si a fost una dintre cele mai frumoase, care mi-au ramas intiparite in minte.
Inainte sa descopar eu ce e ala sarut, baie la miezul noptii, alergat desculta prin iarba si praf, sa fumezi o tigara si sa furi din via vecinului, a trebuit sa indur supliciul rupturii de ai mei. Prima saptamana a fost chin si jale, boceam in fiecare seara, mi se parea totul lipsit de farmec. Ajunsesem la concluzia ca o sa fiu mereu legata de ai mei, si ca fara n-am cum. Apoi nu stiu cum, am reusit sa ma detasez, si sa ma simt bine.

Acum am cam crescut, dar nu stiu cat m-am schimbat. In fiecare week-end si vacanta vin acasa. Acum am fost nevoita sa stau 2 saptamai departe de casa, si sincer am simtit nevoia fizica de a ma zgaria pe ochi. Nu e ca si cum as fi mereu lipita de mama sau tata. Dar numai ideea de acasa, ma linisteste.
Azi cand am ajuns, Happy mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata, patul mai moale, calculatorul mai putin virusat. Parca si aerul era altfel. Da bah, sunt acasa si astept mai mult ca niciodata sa se duca naibii si sesiunea asta, ca tare stresanta mai e! Ma face sa ma simt mai emo ca niciodata...

}{