Nenea Nae ...

Nu pot sa adorm. Asa ca mai bine am sa va spun o poveste. Povestea unui om simplu, pe care am avut onoarea sa il cunosc si in preajma caruia am copilarit: nenea Nae.

Nenea Nae si tanti Mia locuiau la parterul blocului meu. Erau oameni simpli, dar foarte de treaba. Balconul lor a fost magazin de cand ma stiu: aveau paine, sifon si suc la dozator. In spatele blocului si in preajma magazinului, era un teren gol. Nenea Nae a plantat copaci de jur imprejur, astfel incat am avut in scurt timp o mica padurice in care se strangeau totii copii de prin zona.

Vara intindea mese si scaune, si facea o mini terasa in natura. Generatiile mai mari ( adica sor-mea, frate-miu, baiatul lor ) se strangeau acolo si jucau rummy. Dupa ce ei au crescut, am ramas noi, aia mai mici, carora nenea Nae le-a creat acelasi mediu.

Eu eram favorita lui. Ma lasa sa intru in magazin, si sa imi pun singura suc de la dozator. Cel mai mult imi placeau cocktailurile :)) Imi amestecam eu toate felurile de sucuri, si iesea ceva pe care acum cu greu m-as lasa convinsa sa mai beau. Dar atunci era cel mai bun suc.

Stateam mereu de vorba cu el si radeam. Ma invata tot felul de jocuri si se punea la mintea copiilor. In curand, nenea Nae si tanti Mia au mai facut un baietel. Implinisem 7 ani cand a aparut pe lume, Bogdanel. Am devenit un membru nelipsit al casei lor. Toata ziua eram cu ala mic: ma jucam, il pupam, il plimbam, ii dadeam sa manance. Cand a inceput sa vorbeasca, eram singura care ii deslusea limbajul, si singura cu care putea sa adoarma.

Astfel, nenea Nae ma iubea si mai mult. Ne rasfata in egala masura si ne facea toate nazurile: de la dulciuri, la jucarii. Era singurul care ma intelegea. Veneam mereu cu cate o vrabiuta moarta, sau ce mai gasem pe drum si ma induiosa. Ma ajuta sa le ingrop acolo, in padurice. Apoi ma suia in copac sa imi aleg corcoduse si sa le presar pe " mormant ". Asa faceam pomana.

Intre timp, nenea Nae s-a mutat. Si nu aproape de oras. Bogdanel avea 8 ani cand a plecat de langa mine si imi amintesc ca a fost groaznic. Paduricea nu mai avea farmec, copiii nu se mai strangeau, nenea Nae nu mai era acolo sa stea si sa glumeasca cu noi.

Nu l-am mai vazut de atunci. Acum magazinul lui s-a transformat in scoala de soferi, paduricea e in paragina si aproape inexistenta. Mi-am amintit de tot pentru ca de dimineata m-am intalnit cu tanti Mia, care initial nu m-a recunoscut. Era emotionata si foarte slabita. Mi-a spus ca Bogdan are 14 ani acum, ca a crescut mult si ca e frumos.

Iar nenea Nae are cancer.

...