Wonderful day!

Daca marti e ziua cu trei ceasuri rele, atunci inseamna in mod sigur ca miercuri le cumuleaza pe restul de douazeci si unu.

Trezita de dimineata ca sa ajung la timp pentru ridicarea cererilor de camin, am pasit increzatoare ( ca doar citisem la horoscop in doua ziare moca diferite ca berbecii vor avea o zi fabuloasa ) alaturi de Cutie, in sala Puskin, unde urma sa aflu marea veste: am prins sau nu locuri in camin?

Cu o medie buna si nicio restanta pentru anul 2, sansele imi suradeau. Astrele la fel, remember? Ei bine nu a fost asa. O multime de X si Y cu medii cu mult sub a mea si cu o gramajoara admirabila de restante si-au gasit loc, insa eu nu. Asta e , nu stiam ca e nevoie de spaga chiar si atunci cand indeplinesti toate criteriile de aprobare necesare. But that`s another story. O sa revin cu Gretutz la vechea noastra locuinta din Militari.

O tura in mec pentru a hali, apoi alta prin Unirii pentru holbat la diverse chestii, mi-au mai calmat nervii, dar m-au lesinat de oboseala. Am pierdut ritmul Bucurestiului. Ma hotarasc sa ma duc la Gara de Est pentru a ma intoarce acasa. In Avrig ( adica doar o statie pana la Gara de est ), zaresc un 69 si zic sa ma scutesc de cativa pasi in plus.

Ma avant semi-implinita, ma tolanesc pe un scaun, apoi realizez ca nu am bilet. Gandesc ca e doar o amarata de statie, ca mereu imi iau bilet si nu vine nimeni si ca nimic rau nu se poate intampla. Bullshit. Un nene controlor se afiseaza in fata mea si-mi cere beletul. Surad sictirita cu o moaca a` la Al Bundy cand se intoarce de la munca si spun ca n-am.

Mirat de nonsalanta mea, controlorul imi cere buletinul. Moment de dubiu: sa-l dau, sa nu-l dau? Cunosteam cazuri in care o persoana nu da buletinul si scapa ieftin, e doar coborata la prima statie si mustrata, dar si cazuri in care cine nu da buletinul ajunge la sectia de politie. Sictireala ma doboara, prezint buletinul, sunt coborata la prima statie ( destinatia mea de fapt ) simtindu-ma ca cea mai rea infractoare de pe pamant. Langa mine, au mai coborat 5 insi. Damn! We`re caught!

Discutie intre mine si dl controlor:

C: - Auzi, domnisoara, esti studenta?
io: - Da !
C: Ce an?
io: 2
C: Unde?
io ( vizibil iritata de atatea intrebari fara sens ): La Universitate !
C: Bun. Amenda e 50 ron acum, sau 150 acasa.
io: Astept amenda acasa.
C: Sunteti sigura ca nu putem rezolva altfel?
io: ( cu doar 20 ron ramasi in portofel ) nu cred!
C: Eu zic ca se poate!

Deja scoasa din pepeni, scot 10 ron din portofel si ii pun in agenda sa deschisa cu marinimie. El mi-a zambit complice si a scrutat cu privirea stanga-dreapta. Ceilalti insi nu au scapat asa usor. Doi studenti au platit integral suma de 50 ron, fara drept de negociere, desi au incercat din rasputeri.

Langa mine se gasea un cuplu format din el, la vreo 35 ani, imbracat in salopeta, murdar, cu sacosele incarcate in brate si o ea, sotia, la fel de simplu imbracata cu o privire trista ce trada multe greutati. De o manuta tinea o fetita de 4 - 5 ani, iar in brate avea un bebelus. Vadit impresionat de situatia familiei respective, controlorul le-a scris celor doi soti o amenda de 150 ron fiecare.

Imi venea sa ii rup capul nenorocitului, pentru ca a fost in stare sa faca asta. Ambii soti se rugau in zadar, bebelusul deja incepuse se planga de la ridicarea tonurilor. Ca si cum nu ar fi de ajuns ce le-a facut, mai avea si tupeul ordinar sa-l imbranceasca pe barbat: " taci, ba, du-te tare ! ".

Splendid.

In timp ce ma indreptam cu pasi repezi de Gara de Est, aud gafait in spate. Era controlorul : " Sa ma ierti domnisoara, dar daca nu era colegul meu sa ma vada, sa stii ca nu iti luam niciun ban la cat esti de frumoasa ! "

Mi-am abtinut un icnit de scarba, am pufait dezaprobator si m-am urcat in autobuz.
Deci da, mi-e scarba de lumea in care traim!