Intotdeauna m-au impresionat cersetorii. Si niciodata nu am stiut sa fac diferenta intre cei prefacuti si adevaratii muritori de foame. Dar de ieri mi-am propus sa nu mai dau nimanui nimic. Sa vad cat o sa ma tina.
Cum vine sarbatorile, pe langa beculetele colorate si globulete sclipuricioase, s-a inmultit si numarul cersetorilor. La metrou cel putin ne calcam in picioare reciproc, pentru un loc inauntru [ ma intreb de unde or avea bani de cartele ].
Asa ... primul care m-a suparat a fost un mosulet caruia mereu ii dadeam cate ceva. In general arata relativ ok, teapan, sanatos, semana cu Santa. Ieri l-am vazut cocosandu-se, tipand, schiopatand. Melodramatic, dezamagitor si fara efect. Nu a strans niciun leu, spre deosebire de datile in care se prezenta doar ca un batran nevoias.
Un altul care ma induosa de obicei, era un copil de la unirii, care incerca saptamanal sa imi vanda pentru 2 lei revista 7 seri. Si am cumparat-o de 2 ori. Aseara insa ma grabeam si nu l-am luat in seama. Fapt pentru care m-a injurat prieteneste. Pe mine si tot neamul meu, of course.
Asa ca intru in greva pentru o perioada. Ca tot vin sarbatorile si fiecare leu conteaza.
Singurul caruia ii voi ramane fidela va fi nenea fara picioare de la Universitate, care canta la acordeon si tine si un cantar langa el.
Meanwhile, am scris postul asta in timp ce vorbeam cu un englezoi la telefon. Sa mai spuna careva ca nu am atentie distributiva...
1 comment:
Si eu am unul "preferat" care sta langa magazinul de paine si asteapta cuminte sa ies; s-a invatat el ca degeaba-mi cere inainte sa cumpar, ca n-am marunt.
Si a aparut un "new entry" saptamana asta la unirii (cand schimbi) Zice doneaza si tu pentru un baietel orfan. Ma intreaba daca sunt studenta, daca am gagic... in fine. Si eu zic "da'mai spune-mi de baietelul asta, povestea lui" si mi-a zis ca de el era vorba. Si ieri mi-a dat id-ul lui. ...fu ciudat rau.
Post a Comment