D`ale mele.

Azi am avut o zi cumplita. Ore de la 8 dimineata pana la 8 jumate seara. Fara pauza. Ma enerveaza pe zi ce trece atitudinile si cerintele profilor de la facultate, care nu dau nici macar un sfert din cat ne cer. Vor feedback mereu si rezultate excelente, dar uneori am impresia ca joaca impotriva noastra, pentru a ne ingreuna si mai mult situatiile. In fine.

Cum am numai profi unul si unul, veniti din tari straine, cu multe titulaturi si exigente pe masura, m-am ingrozit efectiv cand am auzit ca semestrul asta voi face cursul de Terminologie germana cu domnul Ioan Lazarescu, acest monstru sacru al buchiselii nemtesti.

Daca nu stiti cine e, va zic eu ca e nenea ala care a scris cele mai importante dictionare de limba germana, carti de gramatica germana contemporana, and so on. Auzisem de el cu mult inainte de a intra la facultate. Mai auzisem si in stanga si in dreapta, cum ca taie in sange, da note mici si e exigent nevoie mare. Cum trecusem prin experiente similare cu oameni cu mai putina pregatire si valoare, am conchis si eu si colegii, ca pana aici ne-a fost.

Cursul s-a tinut de la 12 la 2. Asteptarea de pe hol inainte sa intram in sala, era infernala. Parca nici de glume nu mai aveam chef, cu gandul la ce ne va astepta. Insa a venit si momentul nedorit, in care a trebuit sa dam nas in nas cu lupul. Si n-a fost deloc rau.

Cred ca e cel mai cool si relaxat prof pe care l-am intalnit pana acum in Universitate. A avut rabdare cu noi, ne-a explicat de o mie de ori, ne-a detensionat, a glumit si a ras tot timpul. La un moment dat ma uitam in sala si vedeam doar chipuri fericite si ranjite. Asa ca la examen poate sa fie Iuda,
nu conteaza. Atata timp cat la cursuri atmosfera e ok, jos beretu` :D

Dupa curs, am iesit toate chicotind. Discutie intre mine si demoazela Deedee:

dooda: Oh my God, deci e prea tare proful!!
Deedee: Da, e super tare !!
dooda: Sunt asa incantata incat cred ca o sa scriu despre el pe blog!
Deedee: Da? Si eu o sa scriu!!!

( discutia si-a urmat cursul normal, adicatelea am facut misto una de cealalta despre cat de disperate suntem, bloggerite tipicare si fara viata sociala, care la cea mai mica chestie intamplata fug sa scrie pe blog. Deh. Not really :) )


La ultimul seminar deja simteam ca o sa clachez, din cauza oboselii. Dar daca Cintia care era treaza de la 6 rezistase, am zis ca trebuie sa ma tin tare. ( baby, tot o sa iti dau intr-o zi o medalie pentru ceamaiconstiincioasasidetreabafatadinlume. luv. ). Si cum speram ca timpul sa zboare mai repede iar eu sa fiu mica si de nebagat in seama, s-a intamplat tocmai pe dos. Tanti profa avea chef de niste interpretariat, sa ii traducem un discurs oral. Bineinteles ca atunci am auzit cuvintele magice: " Mihaela, parca simteai ca pe tine te pun , nu? ". Da, simteam, mereu am bafta sa fiu cea care face onororurile. Deci azi am avut prima experienta de interpretariat despre covrigii Brezel. :)) Merit respect si iubire.

Offtopic, am cautat in lung si-n lat niste martisoare dragute si nu am gasit. Sunt dezamagita pentru ca vroiam sa ii iau ceva mai special Sarei. Sper ca maine sa am mai mult noroc.
Pana atunci, va pupa duda!