Duda gateste.

Sunt un dezastru in bucatarie. In caz ca nu stiati. Nu sunt buna de nevasta, de gospodina sau alte chestii de genul , asa ca daca aveati vreunul vreo speranta, luati-va gandul de pe acum.
Azi mi-a venit ideea geniala de a gati ceva. Si cum pana acum n-am pregatit decat prajeli si spaghete, am zis sa trec la altceva. Am gugalit un pic si am ajuns la ceva gustos si aparent simplu: cartofi taranesti in sirop de mirodenii.

Am fiert cartofii, am calit ceapa separat, am facut sosul si mujdeiul .. dup-aia le-am amestecat. Ca la carte. Mancarea a iesit gustoasa in cele din urma, ceapa era un pic prea prajita, dar per total mi-as da un 8.

Apoi am zis sa ma apuc si de desert: clatite. Am mai avut de 2 ori tentativa esuata de a le pregati, dar acum chiar aveam o reteta in fata si am zis ca nu am cum sa dau gres. Am pus cantitatile cerute, doar ca se pare ca am cam exagerat cu untul ( mi s-a parut de la inceput aberant sa pun 3 linguri de unt in aluat ). Si le-am facut vai de capul lor, dupa trei chestii lipicioase si urate am abandonat lupta.

La scurt timp a aparut in peisaj si pisoiul meu. Evident ca a inceput sa rada de mine si de perspicacitatea mea culinara, motiv pentru care mi-au venit bazadacii si am inceput sa plang. Miroseam toata a fum, a prajeala, ceapa, usturoi, eram murdara de faina, iar el , copil imbecil mai radea pe deasupra :(

Lacrimile mele de crocodil l-au impresionat atat de mult incat s-a oferit sa faca el clatite, dar nu l-am lasat. Deja ma saturasem si imi pierise si pofta pe parcurs. A fost cobaiul meu si a fost primul care a mancat o farfurie de mancarica a` la duda, si chiar i-a placut. Pana acum nu prezinta simptome dubioase, ceea ce ma bucura. :)

Bucatarul sef, adicatelea mama, s-a aratat incantata de reusita mea ( partea cu clatitele vraiste nu am mentionat-o ) , asa ca poate mai mai risc si altadata sa fac cate ceva.
Pana atunci am mare nevoie de un dus. Pam pam!