21.

Astazi am iesit la obisnuita-mi plimbare cu Sara. Niste incaltari dragute mi-au facut cu ochiul din fereastra unui magazin, asa ca am intrat. Inauntru am descoperit ca vanzatoarea era o fosta colega de-a mea de liceu. M-am bucurat sa o vad , dar m-a surprins in egala masura, pentru ca nu ma asteptam sa o gasesc acolo.

Dupa o discutie in mai de-amanuntul am aflat ca nu se mai duce la facultate pentru ca si-a dat seama ca Dreptul nu era inclinatia ei, si ca acum sta pe bara pana ea si sotul ei vor strange suficienti bani ca sa mearga impreuna la Facultatea de Psihologie, care din auzite, se pare ca e foarte usoara.

M-am intristat putin pentru ca o stiam ambitioasa, dar pana la urma, se mai intampla sa crezi ca esti facut pentru ceva si sa nu fii. Nimic ciudat in asta. Am aflat ca sotul ei este un fost coleg de-al meu, de generala :) In timp ce incercam sa imi stapanesc furnicaturile provocate de gandul unei nunti la varsta asta si ma intrebam de ce unele fete se " sacrifica " atat de repede, o aud: " Imi pare rau ca am deja 21 ani si nu am realizat nimic. Altele au copii la varsta asta, gospodaria lor .. ".

M-am simtit ca picata din alt film. What the fuck? La 21 de ani ma simt mai tare ca niciodata, doar ce am pasit afara din adolescenta ( sau nu .. ) si ma pregatesc pentru viata. Ce poate fi mai frumos decat sa te bucuri de tineretea ta, asa cum simti? Daca de la varsta asta ajungi sa te ingropi in grijile conjugale, casnice si pe deasupra mai torni si o droaie de bebe strumfi adorabili dar solicitanti pe langa tine, atunci inseamna ca iti compromiti cu buna stiinta viata.

E timp pentru toate , fetelor. Traiti-va clipele astea cu intensitatea varstei si nu imbatraniti inainte de vreme. By the way, anul asta si cel care urmeaza, inca 4-5 colege de liceu isi pun pirostriile. Ma bucur mult si sincer pentru ele, dar..
Sau poate ca eu sunt cea care greseste. Dar imi asum greseala de a mai copilo-zbengui o vreme...

P.S: Centralistii isi povestesc primele zile de scoala. Stay tuned.