Gegen die Wand.

Sunt din ce în ce mai convinsă că toate lucrurile din viaţă se întâmplă cu un scop. Sau dacă nu toate, cel puţin cele mai marcante.
Am avut o zi frumoasă. Dimineaţa am petrecut-o cu ai mei, apoi mami m-a ajutat cu bagajele şi a venit la Bucureşti să-mi vază noul habitat. Ei i-au plăcut părţile practice ale apartamentului, eu m-am îndrăgostit iremediabil de tapetul de pe pereţii camerei mele. E de modă veche şi înfăţişează imagini dintr-o pădure. Întotdeauna am fost fascinată de păduri, liziere, tot ce ţine de misterul şi frumuseţile pe care le ascund în ele. Bun, deci ma relaxează gândul că locuiesc într-un peisaj forestier.
Mi-am cunoscut şi colegele de apartament, care sunt nişte fete super drăguţe şi cu care sunt convinsă că o să mă înţeleg bine. Andreea m-a cucerit cu clătite calde şi bune, motiv pentru care am chicotit apoi amândouă la un pahar de cola şi un film frumos.
Vestea cea mai bună e că nici măcar în cameră nu voi sta singură, ci cu nimeni alta decat văcuţa mea dragă, Cintia. Mâine o aştept să se întoarcă de la Paris cu braţele deschise şi cu ceva dulce, cum am promis. Urmează o perioadă grea, în ce priveşte şcoala şi lipsa de timp liber, dar e mult mai roz când împarţi totul cu un prieten.
Timpul le va regla pe toate. Va pune ordine în gânduri, sentimente, fapte. Până atunci sper să răzbim aşa cum se cade şi că o să fim mereu împreună, în formula completă, 6 vaci demente. Vă iubesc!