Nuovo...

În pădure e primăvară. Camera verde îşi primeşte cu bucurie căldura razelor de soare ce pătrund cu furie înăuntru. Chiar dacă sub aşternut se zbate încă un chip somnoros, ele îşi văd nestingherite de treabă. Se opresc întâi pe şifonier, gâdilând năsucurile unor căţeluşi agăţaţi de cheile uşilor, continuă drumul pe prosoapele colorate întinse pe calorifer...apoi se desfată prin mulţimea de cărţi şi cosmetice, întinse pe măsuţă şi noptieră. Cine ar fi zis că un Garcia Marquez să se potrivescă atât de bine cu o Sephora, sau că marele dicţionar al limbii germane poate adăposti timid ceva mai.. Bourjois?
Prin pat rătăcesc şi jucării de pluş, două mai exact. Urme ale copilăriei mascate de pachete roz de " Balade au parc ". Consumate. Doua căni mari, goale, trădeaza o pasiune mai veche pentru cafea. Bijuteriile sunt ascunse bine în cutiuţe speciale...nu e bine să laşi la vedere tot ce ai. Nu se cade. O femeie trebuie să îşi ascundă şi să îşi protejeze bunurile. Chiar şi în cea mai deplină intimitate.
Un iz de lăcrămioare umple camera de aromă, din când in când. E primăvară şi în aer, nu doar în suflet. E bine, nu-i aşa? Patul îşi leapădă greutatea, cearşaful păstrând încă forma trupului pe care l-a avut întreaga noapte. Un cap ciufulit iese la iveală. Dă de un altul, mai vesel şi mai îngrijit:
- Sper că nu mă urăşti că te-am trezit...
- Nu m-ai trezit tu, m-am trezit eu.
- Ce bine, te aşteptam! Hai să bem cafeaua!
Iar ziua-ncepe-n fortă cu râsete ...