Dear bloggie,

... ştiu că am devenit mai insensibiloasă în ultima vreme şi că te-am neglijat. Dar vezi tu, am avut treabă ( m-am mutat într-o zonă şi o casă frumoasă ), am muncit, am făcut mişcare ( role şi sper, cât de curând, alergat ). Plus că nici nu am avut net şi am simţit senzaţia aia de bolnav ce tânjeşte după leac. Şi uite că acum, când am timp şi de toate, nu mai îmi arde să stau cu botu`n pc. E de la vară, mon cher.
Totuşi nu am uitat că de 4 ani eşti aci pentru mine. E reconfortant sentimentul, chiar dacă nu mă mai regăsesc la fel ca la început. Pare la fel ca într-o relaţie... dupa 4 ani e clar că ne-am plictisit unul de altul dar rămâne ataşamentul. Însă e bine să te ştiu aproape la nevoie şi că mă faci să zâmbesc când privesc în urmă. Şi başca, îţi las o poză de toată frumuseţea, ca să îţi dau culoare.

Sara - Maria, dragostea mea.