Am fost trasă de urechi și " pe viu " și virtual, că nu mai scriu. Scuzele mele, dragii mei, dar întâi trebuie să le găsesc pe undeva. Nu o să încep a înșira lipsa de timp și o viață extrem de ocupată. Mărturisesc doar că mă bate din când în când gândul să închid blogul, dar mă oprește dorul de scris și faptul că am strâns aici multe amintiri frumoase.
Deci deocamdată nu se închide prăvălia. Am fost doar eu mai închisă, atât. Acum, că am luat decizii importante și vreau să îmi schimb viața în bine, încep din nou să îmi deschid sufletul.
2 comments:
Cred ca de fapt iti e dor de perioada de anonimat :)
hmm, sincer da, imi e dor de perioada in care nu stiam decat eu si alti doi oameni de blogul asta.
dar pana la urma oricine e binevenit. daca vreau sa postez ceva sau nu, e alegerea si riscul meu :)
Post a Comment