D`ale mele

Din nou duminică. A început să îmi placă ziua asta, pentru că mi-am creat o regulă : leneveală crasă, toată ziua. E ziua mea " azi nu ". Dacă e nevoie de mine, vinerea și sâmbăta sunt cel mai energic și fericit om. Duminica, îmi fac plinul, mă liniștesc. Prin leneveală înțeleg somn, film , lectură, somn, lectură, somn. Printre rânduri, fac loc și pentru ceva mâncare.

Astăzi a trebuit să îmi calc puțin pe lene și să ies să fac cumpărături, frigiderul meu se simțea singur și gol. Stomacul, la fel. M-am dat jos din pat ( în reluare, cu plapuma pe umeri ), și am deschis ușa de la balcon, ca să inspectez starea vremii. Nasul mi s-a înroșit instant și când am văzut marea de zăpadă și atmosfera liniștită de Crăciun ( nu știu de ce i se mai spune de Crăciun, de câțiva ani buni nu am mai avut zăpada frumoasă fix în ziua sfântă ), am dat artistic ochii peste cap. Fleoșcăială, bine ai revenit!

Deși contrariată, am luat aparatul să fac o poză peisajului plăcut privirii. Battery low, elanul la fel. M-am îmbrăcat și am cutreierat nămeții până la primul supermarket. Acolo, îmbulzeala tipică de weekend și dovada că suntem un popor de curajoși: nimeni și nimic nu ne stă în cale atunci când e nevoie de cumpărături! Ca tot omul, mi-am văzut liniștită de treabă și tocmai când analizam cu atenție o cutie de ceai Roiboos cu vanilie ( gotta try it , e super bun! ),auz că cineva trântește sictirit un pachet de brânză Feta, peste al meu. Îmi urc privirile și văd un nene mare care privea foarte nervos în coșul meu. Înainte să apuc să zic ceva, nenea-ncepe a zbiera:
" Fă, n-am zis că iau eu brânza și tu te duci la mezeluri? Și la ce căcat îti trebe ție pâine feliată? "
După ce și-a înălțat privirile și m-a văzut, mică și înghețată, ma gândeam că o să înceapă să îmi spurce și pachețelul de ceai, iar asta chiar nu aș fi suportat. :)) Așadar, i-am zâmbit nervos și atunci dumnealui a luat măsuri:
" Vai de mine, domnișoară.. mă scuzați! ( pot să jur că a și roșit, mititelul )Am crezut că sunteți nevastă-mea. Îmi cer scuze, mii de scuze, sărut mâinile! " Și țuști, a zbughit-o. Ce pot să zic, sunt o norocoasă, am parte de scene casnice , chiar dacă nu vreau să mă leg la cap sub nicio formă.

La coada de la casă era un băiețel foarte drăguț de vreo 3-4 ani. I-am zâmbit înduioșată și atât mi-a trebuit. În secunda doi era deja urcat în coșul meu, aruncând pe jos tot ce găsea. L-am luat de mânuță și atunci tatăl s-a întors:
" Dragoșeee, iar te porți ca un sălbatic? Ce dracu` mă tată, zici că ești prima dată în magazin!! Domnișoară, aveați ouă cumva? Le-a spart? " Hmm, bună întrebare, zic, aveam și slavă Domnului consider că sunt destul de puternică încât să mă descurc în continuare cu ele. Dar nu, ouăle propriu-zise nu au fost lezate în urma acestui episod. Totuși, cred că ar fi fost destul de interesant dacă Dragoș ar fi sărit în coșul unui bărbat. It would have been quite a manly chit chat.

De prisos să menționez că una dintre sacoșe mi s-a rupt fix la ușa de la intrarea în bloc. Culesul de produse din zăpadă a fost ca un joc pentru mine, căci, nu-i așa, deja mă simțeam ca la circ. Daaar, acum nu mai contează nimic, mi-am facut de mâncare și am de gând să profit de ziua asta așa cum ar fi trebuit de la început: lenevind!

În încheiere, un clipuleț în care vedem ce și cum să facem la supermarket. Educativ, chiar! :))