Plictiseala..2

Plictiseala din nou. La care s-au adaugat mai multe stari. Astazi am avut chef, dispozitie si cam tot ce mai trebuia, ca sa scriu ceva pe blog. But no chance, serverul mi-a tot dat eroare, pagina nu putea fi incarcata...a trebuit sa mai astept. Acum nu mai am chef, dar parca am ramas cu reminiscente..pentru ca eu chiar vroiam sa aberez aici cate ceva.
Revenind...imi place sa ma plictisesc. Pentru ca o fac din ce in ce mai rar. Programul atat de incarcat de abia imi permite sa mai respir. Azi dupa ce m-am intors de la liceu si am fost si la meditatie, mi-am rezervat ceva timp pentru mine. Adica m-am jucat cu Happy, mi-am luat multe bobo si m-am uitat la film.
Am si o stare aiurea. Am recitit "Hoitul" de Baudelaire. Intotdeauna raman stupefiata, scarbita, dar e ceva care ma determina sa depasesc limitele unei simple poezii, pentru ca nu e doar o poezie. Diriga` ne-a vorbit despre moarte. Stateam cu capul in palme in prima banca si ma gandeam aiurea. Am fobie, urasc sa ma gandesc la asta. E ceva ciudat in mine care se contrazice. Uneori imi zic ca vreau sa traiesc mult, sa fiu bunicuta aia ideala inconjurata de nepoti..dulce si iubitoare..altadata ma gandesc ca nu am puterea sa ma imaginez batrana..sa ma simt bolnava si neputincioasa. Nu stiu daca sunt urme ale unei frustrari, dar e un fix de-al meu. Urasc realitatea mortii..
Si eu si Greta. Dupa discutia purtata in clasa, despre scheleti, mumii si alte alea, diriga ne-a pus la un mic exercitiu infiorator..ne-am pipait oasele fetei, ale mainii, sa ne simtim scheletul. A fost oribil. M-am uitat pentru o clipa la Greta, care era la fel de intrigata ca si mine. N-a fost o idee buna, e prietena mea cea mai buna, nu pot sa mi-o imaginez altfel decat zambind cu gropitele alea dulci. Niciuna n-o sa fim scheleti..Niciodata...
Dupa ora aia, cred ca m-am simtit mai insufletita ca niciodata, chiar daca si acum ma bantuie gandul asta stupid. Dovada e faptul ca nici nu vroiam sa amintesc de faza asta, dar se pare ca vine de la sine, subconstientul ma lucreaza urat de tot.
Pana data viitoare, o sa mananc niste ciocolata sa-mi treaca. Si o sa ascult niste muzica draguta. Poate o sa si dansez...iar or sa imi spuna vecinii ca am innebunit la ora asta. Dar asta e, trebuie sa imi traiesc viata..zambind, razand..departe de a fi un schelete..