M-am trezit de dimineata, adica pe la 12 asa, morocanoasa ca de obicei si iubind patul mai mult ca niciodata. Nu aveam de gand sa-mi misc posteriorul, dar mama a intrat zambind in camera, amintindu-mi ca trebuie totusi sa ma trezesc, pentru ca mai am ceva treaba de facut, si trebuie sa mai plec si la Bucuresti.
De pe hol, tata m-a intampinat: e 25 noiembrie, tata!
Eu: ... uhm.. so? si dintr-o data mi-am amintit ( Dumnezeule, e 25 noiembrie. Si o serie de amintiri mi s-au invalmasit in cap. M-am uitat pe geam, o ceata sufocanta [oare asa era si atunci] nu conta, nici nu cred ca am tinut cont de ce vreme era atunci. Stiu doar ca eram mica si indragostita. Si chiar nu mai conta nimic...It must have been love. And it was. ).
Tata ma intrerupe din visare, zicandu-mi: Adica trebuie sa mergem la vot! Uninominalu`, stii tu! Imbraca-te!
Am zambit cu jumatate de gura ( exact la aia ma gandeam si eu O_o` ). Am fost cu ai mei sa votam, pe strazi era mai pustiu ca niciodata. In salile de vot, la fel. Eu, mama, tata, si o babuta ratacita care se chinuia sa isi bage buletinul de vot in urna. Am asteptat putin, si inca putin, apoi am ajutat-o. ( trebuia indoit, that is. )
Cand ne intorceam acasa, ne-am intalnit cu o cunostinta de-alor mei. Discutii: ce faci? nu te duci la vot? Nenea cu pricina: ce dreacu sa caut eu la vot? ma duc la vot doar cand ie sa votez vrun primar mai delicat..altfe.l..da-i dracu cu mama lor, ca ne-au mancat zilele.
Si e trist ca multa lume priveste lucrurile asa. Si poate ca votul meu nu va schimba nimic, dar stiu ca m-am implicat atat cat m-a privit, ca cetatean.
Si e si mai trist ca e 25 noiembrie :|
1 comment:
se citeste bine pe melodia de mai sus :)
Post a Comment