Saturday, April 12, 2008
Aberatii nocturne. Again.
Am un chef nebun de scris, pentru ca saptamana asta mi-a lipsit pentru prima oara, blogul. Mi s-au intamplat multe chestii marunte, dar care mi-au dat de gandit. Am fost trista, crizata, vesela, un amalgam de atatea stari ciudate in doar 6 zile. Heh ...
Dupa cum ziceam, chemarea naturii e mult mai pronuntata in perioada asta, asa ca ma complac si umblu teleleu prin parc ( atat cat timpul imi permite, bineinteles ). Am fost in Cismigiu si Tineretului, in saptamana ce vine vor urma Gradina Botanica si Herastrau. Sper :D
In alta ordine de idei, aceea a intamplarilor cotidiene si bizare de la metrou, una bucata nene holba ochii cu interes la mine si la Greta, in timp ce noi ne purtam fruntile ingandurate prin multime, dupa o zi plina la scoala. Nenea ala nu era nici aurolac, nici vreun boss. Era un om normal. Dupa modul in care ne fixa cu privirea, am batut in retragere putin, la gandul ca e vreun mic obsedat.
S-a apropiat de noi, ne-a zambit cald, si dupa un oftat in care am crezut ca si-a rupt sufletul in el, a rostit: " Of, ma Doamne! Cine s-o bucura de voi? Oare merita? ". Apoi a scuturat trist din cap, si s-a indepartat usor. Eu cu Greta am ramas incremenite, apoi evident ca mintea noastra a inceput sa disece, sa analizeze: " Da fata, ia uite! Amaratul asta are dreptate ! Oare merita? ".
Am simtit ca e un fapt demn de mentionat.( La fel ca cel al baiatului care a cumparat multe lalele de la o tanti, si pe care i le-a daruit tot ei. Frumos si rar in ziua de azi, mon cher ! ). Fiindca e prima persoana care se apropie in maniera asta, fara sa insinueze ceva rautacios sau grosolan. Ci un gand sincer. Scurt si la obiect.
Si m-am gandit. Nu stiu ce parere are grasuta mea ( desi am o vaga impresie ), dar eu una stiu ca al meu merita. Chiar daca uneori certurile sunt inevitabile, simplul fapt ca il simt acolo, mereu al meu si vesnic indragostit, ma face sa ma simt cea mai fericita din lume.
Si pentru ca tind sa dau in siroposenii si chestii deja mult prea personale, ma voi culca. Iubiti-va mult, bre! :)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment