Sper ca in vacanta asta sa nu mi se atrofieze bruma de creier de tot. Nici nu am scapat bine de facultate, aglomeratie, stres, ( mai exact de 2 zile am parasit Bucurestiu; * sniffin` * ) ca deja mor de plictiseala acasa.
Da, mi-era dor si aveam chef de leneveala, but i feel so useless, god dammit. In orasul meu mic si minunat n-am cum sa gasesc niciun job de vara ( de abia e mana de lucru pentru locuitorii de zi de zi ), la Bucuresti n-am cum sa raman pe perioada vacantei, pentru ca ai mei ma vor copilu` de langa ei inca o vacanta, asa ca trebuie sa ma lupt cu propria neputinta de a face ceva productiv.
Daca spal vase sau sterg prafu`, nu inseamna ca am activitate. Poate o sa incep sa gatesc ( desi mi-e tare teama de efecte ). Sper ca pe parcurs sa imi rasara idei mai productive. Pana atunci o sa ma bucur de casa, de ai mei, de vacanta.
Pupix.
3 comments:
dar de iubit n-ai vreme?
si totusi, iubirea...
ba da. el face parte din " ai mei ". :)
uof... stiu cum e. tata tot incearca din rasputeri sa ma convinga ca nicun serviciu nu-i bun. am gasit ceva pana-n 10 milioane si el pune placa aia cu "daca speli veceu'la politzai iei cinshpe milioane"... de parca e mai bine sa stau sa-l aud pe el cum eructeaza si flatuleaza pe degeaba.
oricum e... groaznic. iti doresc sa scapi cat mai repede. si sa-ti iei si iubitu'n bucuresti :D
Post a Comment