Gargarita... :D

" Gargaaaaritaaa, ritaaaaaaaa, zboara-n poienitaaaa...
Unde vei zbura, acolo ma voi marita ! "

Mama, ce mai imi placea cantecelu` asta. Si cat iubeam gargaritele !!! In spatele blocului aveam un boschete stufos in care gaseam vara muuulte gargarite ( rosii, galbene... si cam atat ).

Gargaritele sunt singurele insecte de care nu am fobie, si pe care imi place sa le ating.
Uneori pierdeam ore in sir uitandu-ma la ele... imi placea ca ma gadilau cu piciorusele, ca imi explorau palma si mana, ca erau ascultatoare si zburau atunci cand le suflam copilarie pe aripi.

Mi-am adus aminte de ele pentru ca atunci cand am fost la balaceala, una bucata gargarita se zbatea disperata in apa ... chiar daca eram destul de departe de mal, am reusit ( cu ajutorul lui, of course ) sa o aduc teafara, nevatamata si uscata, fix pe frunza cea mai frumoasa din primul boschete ce mi-a iesit in cale :D

De data asta nu i-am mai cantat, pentru ca mi-era teama sa nu ma rasplateasca pe bune cu vreun maritis ( momentan am retineri grave si la capitolul asta ) asa ca am abandonat-o. Dar mi-a ramas in gand. Si pe blog.