Perfect woman

  În frageda-mi pruncie, am dezvoltat imaginea femeii ideale. Și ca să vezi, idealul ăla nu mi s-a spulberat nici până acum, dimpotrivă: pe zi ce trece devine mai puternic, mai pregnant. Cum este probabil și cazul multora dintre voi: pentru mine femeia ideală a fost și este mama. Pe lângă faptul că este un om frumos din toate punctele de vedere, este și exemplul clar de tărie și voință. Mama mea, mamele voastre ( în marea lor majoritate ) sunt cele mai tari. Și când vă dați seama de asta? Evident, atunci când crești și ajungi să te întrebi: fratili meu, dar mama oare cum a putut sa facă atâtea? cum a rezistat?

    Trăim vremuri tulburi de când ne știm și nu sunt convinsă dacă sa tinzi spre perfecționism este de bine sau de rău. Mie pâna acum nu mi-a adus decât beneficii, dar am momente când sunt conștientă că latura asta nu va fi mereu la fel de generoasă. A fost ok în școli, facultăți și toate cele, atunci când nevoia de a fi bun te îndemna să  fii competitiv, să te autodepășești. E bun și în viața de zi cu zi, dar cu măsură. Altfel există riscul să cazi de partea cealaltă, adicătelea să te epuizezi fizic, psihic.

     Femeia ideală în viziunea populară este aceea care răzbește să le facă pe toate. Imaginați-vă o tipă drăguță, fâșneață, cu un job decent, care după 9 ore de muncă ajunge acasă fresh ca o panseluță ( cu cumpărăturile de-a gata ), afișând un zâmbet larg. Tanti gătește de toate, spală, calcă, locuința îi sclipește de curățenie. Nu vorbește mai mult decât e cazul, nu se ceartă, nu comentează în general. La sfârșitul zilei arată impecabil, iar la pat e distrugător de bună. Dacă mai adaugi în viața ei și un bebe sau doi, pe care să îi crească desăvârșit - realizezi că ea e cireașa lipsă de pe tortul tău imaginar.

       Există cazuri fericite ale unor astfel de femei. Multe, chiar. Eu cunosc câteva, iar asta mă face să nu îmi pierd speranța în omenire. Pe mine însă mă termina timpul. Timpul care zboară al dracului de repede ( și nu îmi pun problema îmbătrânirii ) ci frustrarea că niciodată nu am timp de ajuns pentru a face totul ca la carte, așa cum îmi doresc. Voi reușiți să faceți de toate? Dacă da, cum izbutiți să nu ajungeți Palalila? :))

      Să nu mă înțelegeți greșit, nu mă plâng. Personal am un sistem de prioritizări atât de bine pus la punct încât aș putea deja să îl numesc rutină. E bine să înveți să guști din toate. Dar cel mai important să nu uiți de tine, în vârtejul vieții. Ș-apoi să vezi ce frumos tai tarta proaspăt scoasă din cuptor cu un cuțit roz ca unghiuțele tale. Oricât de obosită ai fi și indiferent cât de multe ai avea de făcut, învață să îți dedici timp, pe cât posibil. Numai așa reușești să te menajezi și să fii mulțumită, în universul tău ce tinde spre perfecțiune. Bam!