Got soft.

Never say never, nu mi s-a potrivit nicicând mai bine decât acum. Par exemple, io nu am suferit niciodată cuplurile alea leșinant de siropoase, de se pupă zemos ( trademark Liz ) în public. Sau orice gest exagerat de dulce și de evident, parcă făcut pentru a demonstra celorlați câți hormoni îi leagă.
Ei bine, nici acum nu fac chestii de genul, poate cel mult mâncat din priviri, dar asta nu se pune. Mai puțin dacă o dai în muian bleg și tâmp. Ew, ew, ew.

Cum îmi place să mă consider independentă și cu oarecare cojones pe sub pantaloni sau rochițe vaporoase, îmi e greu să admit că am devenit oh, Doamne, atât de moale. Dar ăsta e adevărul, nu mai am putere să o dau la întors, and I go with the flow. Cred că și ăl' mai șmecher se transformă la modul ăsta atunci când simte că și-a găsit dragostea vieții. Și uneori e chiar o plăcere să lași garda jos, cu toții ar trebui să practicăm jocul ăsta din când în când.

Așa că trebuie să recunosc că nu e atât de nașpa să gătești pentru el, să mai arunci și câte un tricou bărbătesc în plăsuțele de shopping, să bei o bere la un meci, să calci cămăși gigantice sau să îi speli boxerii preferați cu dragoni. Suporți mult mai ușor miștourile mai mult sau mai puțin serioase ale apropiaților care constată schimbarea de ambele părți și nu pierd nicio ocazie să te tachineze.

Devine nașpa de abia atunci când nu mai poți sta departe de celălalt. O seară, când e de gardă, pentru ca deh, traiul cu Mr. Officer mai prespune și d-astea. Și uite așa, ajungi să te deprimi la Grey`s Anatomy, să înroșești telefonul pentru că nici el nu are nimic mai bun de făcut, să nu îți găsești locul în casă și să scrii pe blog.