* aici ar merge perfect continuarea de la Ombladon - Cheia sub pres *
Seara linistita de duminica. ( Linistita, my ass, noroc ca sunt inca in vacanta si nu constientizez cat de mult urasc duminicile pentru simplul fapt ca urmeaza ziua de luni ). Acelasi loc, aceiasi noi, acelasi suc pentru mine si "Becks/Stella" pentru baieti. ( inca tanjesc dupa ciocolata calda, sper sa isi repare aia aparatul cat mai repede).
La masa din stanga mea, erau 2 cupluri. De tineri. De obicei nu analizez lumea din jurul meu decat atunci cand sunt cu adevarat plictisita, dar de data asta mi-a atras atentia o tipa din cei 4 de la masa aia...avea o figura ciudata...ulterior, mi-am dat seama ca " plangea/smiorcaia " in fata iubitului... tot timpul, cat am stat acolo, vreo 2 ore..ea a plans si-l implora..el nici macar nu o privea in ochi, ci statea incruntat. ( daca il busea si rasul, as fi avut un deja-vu monstruos..but that`s another story ).
A fost o scena ciudata, nu m-am straduit sa ascult ca sa imi dau seama de ce se poarta asa unul cu celalalt ( si asta pentru ca aveam si eu discutia mea serioasa, in paralel ), dar cel mai probabil se desparteau. Trist, urasc despartirile, oricand, oriunde, si pe oricine ar viza! Nu-i frumos, mah! :(
Si chestia asta m-a facut sa ma gandesc la multe...in special la motivele pentru care ne despartim de cei pe care ii avem alaturi si ii iubim. ( cel putin pana la un moment dat ).
Cum nu exista o definitie a iubirii, sau exista prea multe si fiecare isi alege varianta care ii convine, asa si modul de a iubi al fiecaruia difera. Am doar 19 ani, dar am o oarecare experienta in ce priveste o relatie, sau prin cate moduri iti poate da iubirea peste nas in orice clipa.
Parcurgi atatea stari..de la gelozie la sufocare, de la sufocare la indiferenta, de la indiferenta la lacrimi and so on... si nu e bine. Nu e bine nici cand el ( ma refer la un el , pt ca sunt fata si pentru ca imi e lene sa specific mereu "el/ea" , dar eu zic ca e valabil in ambele cazuri ) e prea gelos, pentru ca simti nevoia de independenta si de spatiu...nici cand e indiferent, pentru ca astfel inseamna ca nu-i pasa. Nu e ok sa te sune si sa te verifice din 5 in 5 min, dar nici sa adormi cu telefonul pe piept, asteptand macar un bip...
Orice ar fi, oricum ar fi, nu e multumitor. Si e mai dureros cand treci de la o extrema la alta. Pentru ca, involuntar, in sinea ta, daca nu chiar spunandu-i direct, incepi sa compari o experienta cu cealalta si nu iese bine: " celalalt nu mi-ar fi facut niciodata asta...celalalt era asa, dar parca si cel de acum..."...
Pot aparea regrete, resemnare sau implinire. Dar implinirea e mai greu de obtinut, cu atat mai mult cu cat e greu sa treci peste un " hop " al iubirii. Si da, mare grija si cu vulnerabilitatea...amatori de suflete ranite sunt la tot pasul.
Sunt satula sa vad atata lume in jurul meu care se desparte, lume care nu e fericita si care nu vrea decat sa iubeasca! Si in general, cei mai sinceri in sentimente au de suferit. ( ca deh...inima moale e numai buna de calcat in picioare ).
Iubirea e relativa, relatiile cu atat mai mult. Ceea ce se merita pastrat, e ce e mai frumos din ele. Personal, prefer sa zambesc atunci cand ma uit in urma, amintindu-mi de lucruri care m-au facut sa zambesc, decat sa port pica unui om care candva a stiut ce era mai bine pentru mine, si pe care l-am iubit. ( si mai bine ar fi sa nu te uiti deloc in urma...dar sunt anumite lucruri care se ivesc involuntar, iar aici depinde de capacitatea fiecaruia de a trece peste )...
Next!!!
In the end...ma iubeste enorm si ma sperie gandul asta. Gandul asta, dar mai ales sacrificiul suprem pe care e dispus sa il faca pentru mine. Nu cred ca merit, de fapt cu siguranta nu merit, si nu as vrea sa-l fac niciodata sa sufere.
Si am mai zis candva, mi-e teama de ce va urma, dar un lucru e sigur...tot ce ai facut/faci pentru mine nu voi putea uita!
Si totusi... Your love means everything!
- Incheiat oficial pagina de aberat nocturn, dupa zeci de mii de ganduri si framantari. Scuze anticipate pentru ganduri confuze si poate, lipsite de sens. Nici o persoana nu trebuie sa se simta lezata de ce am scris aici. Nici macar eu-
Ow well...Sorry, blame it on me! ( ca bine le mai zice Akon uneori...)
No comments:
Post a Comment