Iar am intrat intr-o pasa din aia de lene, in care nu mai am dispozitie de scris. Nu ca s-ar plange prea multa lume, dar asta e...
Weekendul asta am fost la munte, mi-era atat de dor... Chiar daca nu toate lucrurile au fost chiar roz ( sper ca bunica mea sa se simta mai bine pe viitor, pentru ca asta a fost de fapt scopul plecarii ), o zi la munte iti incarca bateriile pentru muuuult timp. Si nu te costa decat o febra musculara. Pe bune...
Imi place atat de mult acolo, pentru ca e un satuc de munte oarecum uitat de lume. Obiceiuri vechi dar cu DigiTv`ul de rigoare, ursii si mistretii sunt la ei acasa..de fapt, cred ca am mai scris candva o istorioara despre pataniile mele pe acolo. De data asta nu m-am avantat in calatorii aiurea..pentru ca nu am avut nici timp si nici dispozitie..
In schimb, am admirat peisajul, am revazut prietenii din copilarie cu care mi-am rupt gleznele prin coclaurile alea, in timp ce escaladam fiecare tufis...
Concluzia..chiar daca unii dintre ei sunt acum cica oameni mari, la casa lor...adica da, casatoriti, eventual cu cate un strumf la purtator..inauntrul lor au ramas aceleasi suflete mari si copilaroase pe care le stiu dintotdeauna...
A da, si am vazut o "turma" de curcani si m-am speriat...Nu de alta, dar atacul lor de acum cativa ani mi-au lasat lejere traume...
No comments:
Post a Comment