Sa fii copil e lucru serios.

Pe seara am iesit cu Happy la plimbare. Cand eram in preajma puilor de catei ( a se vedea pozele din postul mai vechi ), am luat-o in brate, de teama sa nu iasa urat. Atunci am auzit in spatele meu un tropait de picioruse urmat de " Lasa-l! Da-l gios! Are punishi! "

M-am intors si am vazut un baietel la vreo 4-5 ani, frumos foc, de-mi venea sa-l mananc cu tot cu chica lui smechera. Era din cartierul meu, si din cate stiu face parte dintr-o familie numeroasa si saraca. Ii stiam chiar si numele, Alex, chiar daca pana atunci nu mai avusesem placerea de a vorbi cu el. Revenind la discutia cu el:

eu: " Ce are? "
Alex: " Are punishi..."
eu: " Nu are purici, e catelul meu. vino sa vezi! "
Alex: " Atunshi iau si eu unu`"

Moment in care hopa-tzopa s-a infipt in bietii pui, strangand unul la piept, cu tot dragul si sinceritatea lui de copil. Putin alarmata, am continuat:

eu: " Alex, aia au purici. Lasa-l tu jos. "
Alex: " De ce? "
eu: " Pentru ca or sa te ciupeasca "
Alex: " Cu ce? "
eu: " ... " ( gura nu puteam sa zic ca au, nici dinti, nici ace.. pur si simplu nu gaseam niciun raspuns potrivit )
Alex: " Vezi? N-au cu ce "
eu: " Hai sa te plimbi cu mine. Vii? "
Alex: " Hai! "
eu: " Ma lasi sa iti fac o poza? "
Alex: " Da. "

I-am facut 3 poze. Una a iesit in miscare si e de neinteles. Tare dificil sa pozezi o zgaiba mica si iute. Asa ca au mai ramas astea doua. Sa fii copil e lucru serios. Sper sa il revad maine. Ii datorez o inghetata pentru ca mi-a inseninat seara.