Reasons to be Happy. :D

Motive pentru care e bine sa fii Happy ( as in my dog ):

- ai un nume care iti va bantui pe veci starea de spirit;
- chiar daca inaintezi in varsta ai fatza de puppy;
- nu mananci decat ce vrea muschiul tau ( cu precadere piept de pui si susan invelit in caramel );
- dormi aproape toata ziua ( in asternuturi moi si colorate );
- cand nu dormi stai in bratele mele ( uneori chiar si cand dormi );
- orice ai face n-ai cum sa ma superi ;
- te plimbi de cate ori ai chef cand sunt stapanii acasa;
- ai un papagal la care latri cand ai nervi;
- esti cel mai mic membru din casa, deci cel mai rasfatat.
- te iubesc de nu mai pot !!!

Tititza :X

Dupa luni bune de asteptari, am aflat ce e. O sa am o nepotica, si nu un nepotel cum credea toata lumea. Plutesc pe norisorul pe care i-l voi pune la picioare cand se va naste! Sa fie intr-un ceas bun! :D

Pentru cine se simte. Adanc.

Doar pentru ca de obicei ranjesc mereu si sunt optimista, asta nu inseamna ca nu am si eu momentele mele proaste. Am. Destul de multe, chiar. Doar ca nu-mi place sa ma plang, asa ca n-o sa mai continui pe tema asta.

N-o sa ma plang nici pentru ca am mult de invatat ( toata lumea are ), ca dupa 10 examene simt ca nu se mai termina sesiunea, ca am boala pe o anumita tanti care nu are ce canta in invatamant, ca ma doare burta si ca e urat afara.

Vreau sa precizez doar ca:
- daca lipsesc mai mult de o saptamana de acasa, nu inseamna ca am murit;
- daca prietenul meu iese in oras fara mine nu inseamna ca ne-am despartit;
- daca nu scriu o perioada pe blog, nu inseamna ca l-am abandonat;
Sunt bine, sanatoasa, tocmai am reusit sa imi castig primii bani pe cont propriu, sunt mandra de mine. Asa ca gasiti-va alta ocupatie decat sa imi muscati din bombeu! I am still here.

Cugetarea zilei.

Rasfoiam aseara revista Tabu, intr-un sictir specific datorat sesiunii, si pe langa faptul ca am gasit un articol scris de Zully Mustafa, care m-a incantat, am dat peste o chestie care suna cam asa:" daca se presupune ca inelul de logodna leaga un cuplu pe viata, atunci de ce il poarta DOAR femeile? "

Huh?

La multi ani, copii!

1. Vladut, Rox si bro.

2. Bro si Vladut.

La multi ani, dragi strumfi! Pentru ca al meu nepotel e pe vine :) , vreau sa urez in mod special " la multi ani " lui Vladut, cel mai dulce baietel!

Cugetarea zilei.

" If u like me, raise your hands..
... if not... then raise your standards ! " ;)

Made my day.

Luv luv luv luv luv! :* :X

Tu ai fost rau?

Eu am fost. Cand eram mica. Desi intotdeauna am avut rezervele mele de mila, in copilarie eram de-a dreptul terorista. Si totusi aveam talentul sa imi apropii toti copiii din cartier.

Prietena mea cea mai buna era Paula, vecina de la 4. Era mai mica decat mine cu un an si imi placea sa o stiu aproape. Pentru ca era prietena buna, dar si pentru ca atunci cand eram nervoasa o bateam. :| In rest, eram baietoi, aveam o satisfactie deosebita cand pocneam cate unul, sau cand ieseam invingatoare in lupta.

Mai eram rea pentru ca imi terorizam fratii. Bro` era baiat si se punea la mintea mea, asa ca era favoritul meu atunci cand ne faceam fortarete din perne si corturi sub masa. In schimb, il param atunci cand asculta Mafia ( desi facea eforturi herculiene ca eu sa nu aud ). Cu sora mea era mai dificil, pentru ca mi se parea cea mai rea. Ma priva de la anumite lucruri pe care eu le consideram merite ( adica sa ii umblu prin lucruri, sa ii probez hainele, sa ii fac dezordine in camera ). Razbunatoare pentru ciufuleala pe care o primeam de la ea cand intreceam masura, ii furam scrisorile de dragoste si le duceam mamei.

Mama niciodata nu ma lua in seama, dar da, eu ma credeam buricul pamantului. Imi placea sa alerg pe camp dupa soparle, gusteri, sa ma joc cu hamsterii vecinului si sa le simt gadilatul labelor pe piele, sa ma joc cu gloantele si cartusele descarcate pe care tata mi le aducea de la serviciu, sa comand prietenii de joaca asa cum vedeam eu ca facea tata cu soldatii lui.
La un moment dat imi facusem un grup de copii, pe care i-am numit " armata a 14`a ", cu care alergam de dimineata pana seara, ii supuneam la exercitii fizice pana la epuizare. Iar ei, amaratii, se supuneau ascultatori, pentru ca altfel i-as fi pedepsit.

Apoi a urmat etapa amorezarii copilaresti. La 12 ani am fost pentru prima oara sarutata, de un baiat cu 3 ani mai mare. Reactia mea a fost pe masura: " Mirosi a castravete, lasa-ma-n pace ". Fapt pentru care 2 ani de zile nu mi-a mai trebuit nimic. Eram rea si cu baietii, imi placea sa ii cuceresc, jocul asta mi se parea interesant, atunci cand simteam ca obtin ce vreau, ii lasam cu botu`n soare. Nu vroiam prieten, vroiam cuceriri.

V-am facut destainuirile astea pentru ca acum, uitandu-ma in urma, nu imi vine sa cred ca eu am fost vreo clipa asa cum am scris mai sus. Dar da, am fost. Acum pot spune ca mi-au venit mintile la cap, nu sunt nici pe departe nepasatoare, am devenit sensibila si ascultatoare. Cu Paula sunt intr-o relatie continua de prietenie si radem cu pofta de fiecare data cand ne amintim de cat de tiranica eram ( m-a iertat. pentru asta o pup si o ador ).

Despre bataie nici nu se pune problema, mi se pare una dintre cele mai grotesti parti ale firii umane. Armata nu ma mai pasioneaza decat in masura in care ma intereseaza ce mai face tata sau frate-miu, pe ai mei frati ii iubesc mai mult decat pe mine, iar in relatiile de iubire am evoluat. Am trecut de la rautate si nepasare, la sensibilitate si dedicare totala. Fapt pentru care am avut si am in continuare de suferit. Dar trebuia sa se intoarca roata, nu?

De la fetita care se amuza cand strivea cu mingea furnicile, am ajuns fata care nu e in stare sa omoare niciun gandac sau tantar, de mila. E ciudat tocmai pentru ca am trecut de la o extrema la cealalta, sincer as fi vrut sa ma regasesc undeva pe la mijloc.

Dar cum nu pot decide eu cum ma schimba viata, prefer sa ma uit in urma si sa ma minunez de cum am fost si ce am ajuns. Of, of... voi ati fost rai? :D

Ranjet tamp.

Sa fie de la vara care se apropie infiorator de repede, de la muzica misto pe care am ascultat-o in seara asta, de la mirosul teilor care are intotdeauna acelasi efect ( ma topeste, involuntar), de la linistea placuta din casa? Nu stiu, nu conteaza, ranjesc tamp si in mine mocneste o fericire ciudata si o nostalgie teribila. Visez.

But it`s nice to know. I still have it! :D

Alcoholic.

El este Bobitza, cainele unui prieten, zis si " Caterinca de caine " in discutiile de toate zilele ale gastii.
Uite d`asta.
:)

Blogareala

Joia trecuta am avut un examen oral de franceza. Relativ ok pentru ca am avut de prezentat o tema la alegere si de actualitate. Dupa ce mi-am chinuit mintile in toate modurile posibile pentru ca nicio idee nu mi parea indeajuns de buna ( doar nu ma apucam si eu sa vorbesc despre Emo ), am avut o revelatie. Asa ca am vorbit despre bloguri.
A fost ceva placut, la indemana si relaxant.

Sick.

Lungi sau scurte? Naturale sau false? Colorate sau transparente? Vorbesc despre unghii. Parerile pot fi pro si contra, si in general chestiunea asta preocupa femeile. Sau cel putin asa ar trebui. Nu ma deranjeaza barbatii care isi fac manichiura, dar nici nu ma pasioneaza.

Am pornit pe fagasul asta pentru ca azi, in metrou, am vazut ceva ce m-a tulburat si scarbit. Va mai amintiti perioada aia de acum nu-sh cat timp in care una bucata cocalarus isi lasa unghia de la degetul mic sa creasca? Credeam ca asa ceva a disparut de mult din peisaj, dar se pare ca nu...

Mi s-a intors stomacul pe dos cand am vazut o mana de barbat, de altfel neingrijita, cu unghia de la degetul mic foarte lunga, pilita, rotunjita... Why the fuck would you do such a thing? For real :|

Poze nunta.

1. Cu bro` si sis`.

2. Cu sis`, cea mai frumoasa doamna in devenire.

3. Cele mai sincere zambete. :D

4. Cris si Miri ( mirii ).

5. Tineam in brate cea mai adorabila invitata a petrecerii :X

6. Cu Gretutz si Pisoiul.

7. The one and the only, my bro` :*

8. Declaratie de dragoste!

Sunt ai mei si ii iubesc.

Still here.

Si iata ca am revenit pe meleagurile mele, printre randurile bietului meu blog parasit. Saptamana asta am acumulat stres si oboseala cat pentru un an intreg ( am avut sesiune si nunta pe cap ), dar totul s-a incheiat tumultuos sambata seara, cand sora mea a abandonat lupta si m-a lasat singura don`soara Anghel din familie. Ea a devenit doamna, deh :) Poze, in postul urmator.

In rest, caldura imi place si ma enerveaza in egala masura. Noaptea stau ca matza pe geam cu Greta si visam. Ne apuca nostalgiile de babute pierdute in lumea asta rea, dupa care o dam in gadilat si ras cu lacrimi. Asa s-a scurs de altfel primul an de facultate .
Acum sunt cam obosita si astept in vizita niste mici discipoli ca sa ii introduc in tainele graseiate ale limbii franceze. God bless America! :P

Rewiew.

Saptamana ce a trecut a fost ultima linistita pentru mine. De luni incep in forta cu examene, marti am chiar doua, deci Mama Sesiune, bine ai venit! Ce mult te-am asteptat! :|

Revenind la ganduri mai frumoase, sunt putin cam agitata pentru ca de azi intr-o saptamana se va casatori sora mea! :D Am emotii si tot tacamul, doar ca de data asta sunt mai pregatita spiritual, pentru ca anul trecut a fost nunta lui bro` si stiu ce inseamna.

Detalii despre nunta, dupa nunta, cand voi pune probabil cateva poze. Printre pregatiri de nunta si foi de tocit, mai nimic nou sub soare. Same old me loving same old Greta and same young Pisi! :P

Mai e putin si se incheie primul an de facultate. Cand a trecut atat de repede?

La la !

Mana mea o tine strans pe a ta!
Pe-un picior de pisoi. :)

Please, can you make some beautiful babies ?

Nu auzisem pana acum de Soko, pentru ca nu abordeaza stilul meu de muzica. Dar are o voce incredibil de dulce care contrasteaza cu " rautatea " versurilor de la refren!
Anyway, nice gal. :)
Iar titlul ilustreaza singurul vers care mi-a placut la nebunie si in care m-am regasit.

Emo kid likes to stare.

De dimineata, la metrou, stateam trantita intr-o rana, ingropata in bagaje. Pe la Politehnica, urca in tren un emo kid. Inalt de 2 metri, conversi cu floricele galbene, niste casti de aviator pe urechi ( sa mor de ii inteleg p-astia care asculta muzica prin oras, la ditamai castile ).

Toate bune si frumoase, nu mi-a starnit indeajuns interes incat sa ii iau seama mai bine. Se aseaza in fata mea, sfios ca o domnisoara. Peste cateva clipe, aveam senzatia aia naspa ca cineva se uita insistent la mine. O da, era emo kid. All eyes on me.

Am trecut cu vederea pentru ca si mie mi se mai intampla sa raman cu privirea pironita pe o persoana cu sau fara voia mea. Dar nu atat de mult incat acea persoana sa se simta incomod. In schimb, baiatu` n-avea pic de stres. Se uita cu ochi mari, dar cu o fata care nu exprima nimic. Nici ca-i place, nici ca il irita ce vede.

Intr-un final imi ridic privirea si il privesc in ochi, poate poate s-o simti si el si renunta. Nici vorba. Incantat de captura, se uita parca si mai insistent. Pana la urma, l-am lasat sa se desfasoare in voie, in fond nu-i mare branza. Daca simti placere in a te holba la lume, fa-o pana la capat ( desi personal as pune taxa pe chestia asta ). Doua statii am fost urmarita. Si nici macar nu meritam.

La tara. :D

:X
Tarancuta.
Mai aveam putin si-o papam. Erm, pupam. :D
Noi, gastele.
Gaina vs Tzutzi.
Gretutz cu gainile = pasaret. :))
Le coq roumain.


Azi am fost cu iubita mea la tara. La cativa km de orasul nostru, e satul in care locuieste bunica Gretei. Asa ca ne-am dus in vizita. ( eu in vizita, ea cu trebi)
Imi place tare mult la tara, pentru ca majoritatea vacantelor de vara le faceam la bunici. Si mi-era dor. Iar pe vremea asta frumoasa se merita din plin sa stai putin in aer liber.

Cioco time.

Suparare. Am observat ca desi nu e regula, la suparare fiecare tinde sa isi imbuibe corpul, de parca ar fi vina lui pentru ce ni se intampla. Barbatii consuma alcool, femeile mananca multa ciocolata si dulciuri ( sa nu ne mai miram ca suntem grase cu barbati alcoolici :P). Fumatul e optional si de partea ambelor tabere.
Tocmai am terminat de mancat un ditamai iepuroiul de ciocolata.
Voi ce faceti la suparare?

1 mai muncitoresc.

Nu e niciun dubiu. Il iubesc.
Andrei savurand o bere ( inainte de a cadea in noroi )
Ozi, zambaret ca intotdeauna. ( gasise un ou de prepelita )
Cu Bordi, after lunch.
Fiind un real sprijin in pregatirea gratarului. :D
Cu Bogdan, pregatind salata.
Cu Den`den in stanga ( care nu e sora mea [ din pacate ] dupa cum multa lume crede ) si Sirry in spate;

O parte din prietenii mei, implicit din viata mea.

A trecut si mult asteptata/indragita/iubita zi de 1 mai ! Pe nesimtite, dar frumos. Am fost cu gasca la Sarata Monteoru.
Spre deosebire de ceilalti ani, m-am implicat mai mult in activitatile gospodaresti. Adica am facut o maaaare salata si am contribuit la pregatirea gratarului! Tanaaam! :D Si a iesit chiar bun. Chiar daca acum am fata semi parjolita de la foc si fum si simt inca in ochi praful de carbuni, voia buna imi circula prin vene asa ca ma voi culca zambind.
Noapte buna, copii !!

Funny pic :D

Desi seamana, acest specimen smotocibil nu este Happy. Ea este Lady, catelusa unei prietene din liceu. Pup dulce, Drushule! Sar`mana de poza! :))

The painted veil.

Filmul meu de dragoste/drama preferat era " The Notebook ". Sunt destul de pretentioasa in ceea ce priveste peliculele pe care le urmaresc, asa ca aleg cu grija ce am de vazut. De regula prefer comediile, dar si siroposeniile merg uneori, mai ales ca ma sensibilizeaza teribil.

Deocamdata numarul 1 in preferintele mele este si cred ca va ramane mult timp " The painted veil ". L-am vazut de doua ori astazi. Prima oara cu fetele mele, de dimineata ( tineam mortis sa il vad pentru ca citisem si romanul ), si a doua oara acum, pe seara, cu baiatul meu. ( a trebuit sa-mi faca moftul, of course ).

Anyway, filmul e admirabil si merita toate laudele. De la actori, la subiect, peisaje, si deznodamant. Sa mai precizez ca am plans de doua ori la fel de mult? De prisos.

" Sometimes the greatest journey is the distance between two people. "

Paste fericit!

Si pentru ca euforia sarbatorii ma va tine cu siguranta departe de pc, va urez de pe acum tuturor sa fiti fericiti, iubiti, si impacati! Sarbatori fericite !

Bobby. Wuvable Bobby.

I has a parrot.

D`ale bisericii.

Relatia mea cu biserica n-a fost niciodata iesita din comun. De cand eram mica, mamaia m-a invatat sa ma rog in fiecare seara, sa ma duc la biserica de sarbatorile mari, etc. Am crezut in Dumnezeu la modul ideal, dar cu timpul am inceput sa realizez, sa compar, sa imi dau seama ca nu e totul asa cum scrie in carti.

Am discutat cu multi atei si de multe ori ne-am comparat punctele de vedere, ne-am influentat reciproc. Si am ajuns la eu, cea de azi. Cred in Dumnezeu, intr-o forta superioara, dar nu mai cred in biserica, si mai ales in preoti, ca intermediari ai relatiei mele cu Divinitatea.

Asa ca mi-am pastrat obiceiul de a ma ma ruga in fiecare seara, de a spune un " Doamne ajuta! " inainte de un examen sau o etapa importanta, de a ma inchina cand trec pe langa vreun lacas sfant, de a multumi atunci cand ma simt implinita.

Pentru ca nu ma mai dusesem demult la biserica ( de la un eveniment nefast, mai exact ), am zis sa tin si eu postul Pastelui, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Asa ca de dimineata m-am dus cu Greta la catedrala mare din orasul nostru mic, sa ne spovedim, pentru a ne putea impartasi. Avand in vedere ca era prima mea spovedanie propriu-zisa ( m-am ferit de chestii de genul, tocmai pentru ca nu cred atat de mult in ele ), aveam oarecare ganduri negre si emotii.

Preotul era relativ tanar, la vreo 30 ani. M-am bagat sub sutana, cum am vazut ca au facut babutele din jurul meu, si am plecat capul. Preotul: " Dar uita-te in ochii mei, nu te mai uita in pamant, ca nu esti una din babele alea ! ". Apoi mi-a zis sa vorbesc mai tare, mai exact pentru ca " nu aud deloc ce vorbeste lumea, ca m-au zapacit astia dracu` cu muzica lor ! " ( in biserica rasunau melodii bisericesti, " Doamne miluieste" si chestii de genul, de pe un cd ) .

Cand l-am auzit spunand astea, am simtit harul pogorat din el, si m-am cait ca m-am gandit ca as putea sa ii incredintez unui om ca el , pacatele mele. Dar am zis sa merg mai departe, daca tot am inceput. M-a intrebat daca sunt studenta, i-am raspuns ca da, motiv pentru care s-a aratat incantat: " Foarte tare! Si eu sunt student anul II la Contabilitate. E cam greu dar ma descurc. Chiar zilele astea am examen. " Vazandu-mi privirea dezorientata, a continuat : " Da` tu zi acolo ! ".

S-a aratat dezamagit ca nu am pacate atat de insemnate incat sa se amuze. Adica picanterii gen. Totusi mi-a zis ca nu ma lasa sa ma impartasesc. De ce? Ca trebuia sa ma pastrez pentru nunta. Adica na... pana nu ma marit nu am voie sa ma impartasesc. Sau tre` sa propovaduiesc abstinenta cel putin un an.

M-a busit rasul. Asta chiar n-o mai auzisem niciodata. Adica eu cunosc persoane care frecventeaza bulevardul si s-au impartasit fara probleme. Iar eu pentru ca am o relatie serioasa, sunt o pacatoasa. Evident nici Greta nu s-a impartasit. Si nici restul tinerilor. Doar babe si copiii treceau de pragul asta.

Am mers ulterior la alta biserica, pentru ca trebuia sa imi satisfac curiozitatea asta. Mi s-a spus ca e ala nebun, ca nu are nicio treaba, ca nu mai suntem pe vremea bunicii, si ca daca vii deschis in fata Domnului, esti oricand bine primit si iertat.

Dar nu m-am mai impartasit. Mi-am dat seama ca si taina asta minunata a bisericii si-a pierdut din valoare. Pentru toti, dar mai ales pentru mine. Asa ca o sa merg mai departe pe principiile mele. Mai rarutz, ca-i mai dragutz.

Pt Gretutz.

Du und Ich!

Wir kennen uns jetzt schon seit fast 5 Jahren,
als wir noch Kinder waren.
Ich mag dich soo sehr, ohne dich wäre mein Leben völig leer.
Ich möchte dich niemals verlieren,
ein Leben ohne dich nicht reskieren.
Des würde ich nicht überleben,
denn du bist der Sinn in meinem Leben!
Ich würde alles für dich geben.
Es gibt keinen Menschen auf der Welt,
der mir so gefällt wie du,wenn du lachst,
mich anschaust oder garnichts machst.
Ich hab dich lieb für alle Zeit,
man nennt das auch ne Ewigkeit!
Und immer wieder freut es mich das wir uns fanden
Du und Ich!

Ich liebe dich meine Süße und egal was passiert du bist und bleibst meine beste Freundin..!! :X

* Nom nom *

Sweet. Sweet dreams!

Fiaaaare, fiaaaare !!!

Strigarea care ma desteapta pe mine in fiecare dimineata! Cand e somnul mai dulce, adica mai pe la 7:00 ( atunci cand nu am cursuri dimineata ), glasul ademenitor al unei tanti gipsy imi gadila auzul. O admir pentru plamanii sanatosi pe care ii are, pentru ca nu e atat de usor sa zbieri zilnic cu toata puterea, iar sunetul sa se propage cu forta prin termopane, pereti, pana la urechile adormite ale bietilor muritori.

Cum ziceam: " Fiaaaaaaareee veeeechi, fiaaaare, fiaaaare ! "Uneori unisonul devine duet. Ca i se mai alatura si o voce masculina. Initial am gandit ca nu sunt decat cateva zile in care ea trece si striga. Dar nu a fost asa. A venit zilnic, mai constiincioasa decat oricare alta persoana pe care am cunoscut-o. Potop, ninsoare sau canicula, ea era prezenta. Cu sau fara fiare.

Primele zile a fost greu. Acum nu mai dau atat de mare importanta. Tanti asta e pupaza mea desteptatoare. Ma irita dar ma bucura in egala masura, la gandul ca mai am de dormit inca nustiucat. Asa ca daca aveti niste fiare vechi de vanzare, si nu aveti la cine apela, veti gasi solutia. In cartierul Militari.

Needin` food.

Din ciclul " Azi n-am mancat decat un mar verde " ... mi-e foame ! :( [ poate imi trece lenea, si o sa ma duc sa imi iau ceva de haleala. De post. Unde e Greta cand am nevoie de ea? ]

Cugetarea zilei.

" Cel ce poate zambi atunci cand lucrurile merg foarte prost, s-a gandit deja pe cine sa dea vina. "

Babysitting.

Ca iubesc copiii, nu cred ca e un fapt pe care sa nu il stiti. Am tot comentat aici despre copii, bebelusi, strumfi si alte denumiri originale pe care le atribui piticilor.

Astazi a fost frumos afara, asa ca mi-am luat copilu`, pe Emi ( baiatul unor prieteni de familie pe care il stiu de cand era in fasa, si in fata caruia mi-am consumat tot spiritul practic matern de cand aveam doar 9 ani ) si am iesit la plimbare. Nu iese el des prin parc sau oras ( fiind nedezlipit de pc), mai ales cu mine, care, de cand am inceput facultatea, nu am mai avut timp sa stau cu el.
Asa ca azi ne-am plimbat mult, am cules papadii pentru mama, ne-am dat in leagan si tobogan, ne-am catarat in copaci si pe monumente. Si am facut poze. Pozele sunt doar cu el, pentru ca mi-am propus sa surprind bucuria sincera si inocenta varstei de 10 ani.

Si pentru ca in general, copiii te lasa mereu cu gura cascata, Emi si-a manifestat pentru prima oara gelozia. Fata de prietenul meu. Nemultumit fiind ca a aflat ca am un iubit, a avut o izbucnire : " De ce, Dudi? Ce face alal pentru tine si nu pot sa fac eu? ". :) L-am impacat, asigurandu-l ca pe el il iubesc mai mult.
* Men are cry babies, since the childhood. *

Aberatii nocturne. Again.

Am un chef nebun de scris, pentru ca saptamana asta mi-a lipsit pentru prima oara, blogul. Mi s-au intamplat multe chestii marunte, dar care mi-au dat de gandit. Am fost trista, crizata, vesela, un amalgam de atatea stari ciudate in doar 6 zile. Heh ...

Dupa cum ziceam, chemarea naturii e mult mai pronuntata in perioada asta, asa ca ma complac si umblu teleleu prin parc ( atat cat timpul imi permite, bineinteles ). Am fost in Cismigiu si Tineretului, in saptamana ce vine vor urma Gradina Botanica si Herastrau. Sper :D

In alta ordine de idei, aceea a intamplarilor cotidiene si bizare de la metrou, una bucata nene holba ochii cu interes la mine si la Greta, in timp ce noi ne purtam fruntile ingandurate prin multime, dupa o zi plina la scoala. Nenea ala nu era nici aurolac, nici vreun boss. Era un om normal. Dupa modul in care ne fixa cu privirea, am batut in retragere putin, la gandul ca e vreun mic obsedat.

S-a apropiat de noi, ne-a zambit cald, si dupa un oftat in care am crezut ca si-a rupt sufletul in el, a rostit: " Of, ma Doamne! Cine s-o bucura de voi? Oare merita? ". Apoi a scuturat trist din cap, si s-a indepartat usor. Eu cu Greta am ramas incremenite, apoi evident ca mintea noastra a inceput sa disece, sa analizeze: " Da fata, ia uite! Amaratul asta are dreptate ! Oare merita? ".

Am simtit ca e un fapt demn de mentionat.( La fel ca cel al baiatului care a cumparat multe lalele de la o tanti, si pe care i le-a daruit tot ei. Frumos si rar in ziua de azi, mon cher ! ). Fiindca e prima persoana care se apropie in maniera asta, fara sa insinueze ceva rautacios sau grosolan. Ci un gand sincer. Scurt si la obiect.

Si m-am gandit. Nu stiu ce parere are grasuta mea ( desi am o vaga impresie ), dar eu una stiu ca al meu merita. Chiar daca uneori certurile sunt inevitabile, simplul fapt ca il simt acolo, mereu al meu si vesnic indragostit, ma face sa ma simt cea mai fericita din lume.

Si pentru ca tind sa dau in siroposenii si chestii deja mult prea personale, ma voi culca. Iubiti-va mult, bre! :)

Just kickin` my tae-bo !

Revin in forta, cu o febra musculara cum nu a mai pomenit al meu corp de mii de ani. Sau poate niciodata. Ma tarasc, sunt amarata, i feel old and unappreciated :(

Si asta pentru ca m-am apucat de tae-bo. Ma tineam de ceva timp sa ma duc pe la sala, si nu doar asa, intr-o doara, ci sa ma apuc de treaba pe bune. Am fost o singura data, miercuri, dar inca resimt traume fizice.

Dar e frumos. Si se merita :D . Chiar daca se fac exercitii pana la epuizare, in sala e o atmosfera placuta, muzica si ritm marfa. Si e adevarat, ca daca apuci sa te duci o data, e inevitabil sa nu devii dependent. E drogul celor care iubesc miscarea... Asa ca in ciuda faptului ca acum imi plang salele de mila, luni si miercuri o sa ma duc din nou sa ma zbengui.

Ca deh, cu toate meritam sa fim intretinute si frumoase. Doar vine vara... ;)
Iar pentru cei interesati, mai multe detalii despre antrenor, sala, abonamente si tot ce presupune asta, gasiti aici. ( reclama gratuita contra febrei )

Cismigiu, my love.

Ce frumos e in Cismigiu! Imi place la nebunie sa ma plimb pe acolo, mai ales acum cand sunt o gramada de lalele, flori si verdeata. :D De fiecare data cand am ocazia, imi iau grasa si dam o fuga pe acolo. Si suntem fericite , intre indragostiti, batranei, flori si pasari.

Springtime ...

Un strop de primavara si in urbea mea natala. Si-a gasit loc printre nori, frig, masini si constructii.



" Spring time
I wake up and Close my eyes
you gave me butterflies
as our love wason the rise ... "

Yin / Yang.

M-am decis sa scriu despre pozitivism / negativisim, optimism / pesimism, in urma discutiei din seara asta pe care am avut-o cu el. ( he is the one and the only : my boyfriend ). Mi-a reprosat ca intotdeauna vad lucrurile prea roz, ca aleg din oameni doar ce au bun in ei, ca pana si celui mai rau ii gasesc o parte pozitiva care ma multumeste.

Si are dreptate. Intotdeauna am fost adepta lucrurilor frumoase, si am ales binele, in favoarea raului. Intr-o persoana nu vad ca duce un mod de viata pacatos, ca e rea si toata lumea o judeca, eu vad ca omul ala are si o latura frumoasa, umana, care il face deosebit, si il ridica in ochii mei.

Evident ca am foarte mult de pierdut din cauza asta. Daca eu dau unui om un zambet cald si sincer, am impresia ca zambetul perfid de pe buzele lui e de aceeasi caldura si sinceritate cu al meu. Iar in timp imi dau seama ca m-am inselat: dar doar atunci cand e prea tarziu, adica atunci cand sunt mintita grav, tradata, inselata. ( si nu ma refer doar la viata sentimentala ).

In secunda urmatoare, stau, analizez, sufar, ma intorc pe toate partile si inca incerc sa gasesc scuze cat de cat plauzibile pentru raul care m-a izbit in fata, si mi-a ruinat increderea. Fie ca reusesc sau nu sa le gasesc, tot timpul lucreaza in favoarea mea. Elimin foarte repede elementele dureroase din viata , amintirile neplacute,si las loc doar celor care imi convin, care imi fac bine. De aceea, daca astazi un om imi va gresi, maine sau poimaine va fi iertat si intampinat cu acelasi zambet sincer ( dar precaut ) pe buze.

Din fericire, pana acum viata m-a ferit de probleme grave, insa am avut destule cu care sa imi bat capul si care sa ma modifice. Si sunt sigura ca viitorul imi va rezerva multe alte surprize neplacute, ( ca oricarui om, de altfel ), care ma vor face sa sufar si poate chiar sa ma schimbe de tot. Dar ciclul deja il stiu: ma doare, ma consum... si merg mai departe.

E alegerea mea sa vad + , nu - . Si imi place. Imi face bine. Poate e o lume a viselor ( cum ai spus, uratule ), dar e lumea mea, iar cei din jur au nevoie de mine asa. Pentru ca daca toti am vedea doar negura din fata, am uita sa fim oameni, sa ne bucuram de viata.

P.S: Yin si Yang. * ca sa fim fericiti * [ :) ]

Me and my purrrfect life.

Your Life is 86% Perfect

You truly have the perfect life. And you probably feel like the luckiest person in the world. You have a great career, family, and personal life. You have it going on!

How Perfect is Your Life?

My life seems to be perfect just because I want to see it this way! Smile and wave, people ... smile and wave ! :)

Un site!

Aseara mi-am petrecut vreo 2 ore pe site-ul asta: http://confesiuni.nobo.ro/ . Probabil majoritatea ati auzit de el, eu aseara am dat peste, la recomandarea cuiva.

Nu stiu ce reactie o sa aveti voi, dar la plictiseala merge. Nu stiu nici care mesaje sunt reale, care sunt postate la caterinca, ideea e ca lumea e din ce in ce mai ciudata.

Probabil menirea initiala era de a fi inca un site pentru emo kids. Dar a prins la mai multa lume.
Spor la confesat! :D

Nervi de primavara/toamna.

Vremea asta urata devine din ce in ce mai agasanta. Ma simt apasata de nori, de frig. Am senzatia trista de toamna si sunt iritata. Din cauza asta sunt melancolica si indispusa. Mi-am luat cana de ceai cu lamaie si m-am cocotat pe calorifer, sa ma uit pe geam. E trist, e intunecat, iar parcul de copiii este pustiu ( zilele trecute rasuna a rasete si a joaca ).

Tot pe geam am vazut copiii cum se intorceau la liceu. Dupa culoarea uniformelor, imi dadeam seama de la ce liceu vin. Tresar mereu cand vad culoarea bleumarin. Era culoarea uniformei mele. Mai are rost sa zic ca imi e dor de mor de liceu, de colegi, de atmosfera de la scoala? Nu cred, e de prisos, si realizez ca amintirea asta dulce amaruie ma va bantui mult timp de acum incolo...

Meanwhile, el cu ea se cearta. Ea tipa. El pleaca. Ea il uraste pentru ca pleaca. Si pentru ca e incapatanat si n-o sa se intoarca decat daca il roaga ea. Dar ea il iubeste tocmai pentru ca se intoarce intotdeauna la ea, oricat de suparat ar fi.

Prostule!

Yeah. Whatever. Nevermind. :)

De bine ce ma bucuram ca am si eu saptamana asta libera, stau acasa si mor de plictiseala. Si e de vina doar vremea asta urata care nu te indeamna decat la lenevit si somn. Nici cu Happy nu mai am chef sa ies, pentru ca ploua si e noroi ... pf.

Dar pentru ca tre` sa respect nevoile patrupedei, o scot la plimbare. Acum m-am intors si sunt pe jumatate indignata, pe jumatate amuzata. Prin preajma blocului meu e o scoala generala, iar acum era ora cand ieseau copiii. Toate bune si frumoase, pana cand o gasca de gasculite din astea au inceput sa se ia de Happy: aoleu, ce caine urat! pleaca d-aici jabra imputita ( a se avea in vedere faptul ca Happy era la o oarecare distanta de ele, si nici prin gand nu-i trecea sa se apropie).

Desi ma umplusem de nervi, am zis totusi sa ma abtin. Am avut si eu varsta prostiei si a remarcarii in grup, asa ca am trecut mai departe. In fata mea, un baietel, de o seama cu gasculitele ( clasa sasea sau a saptea, cred ), s-a aplecat si a inceput s-o strige pe Happy. Ea, nu suporta copiii, asa ca l-a ignorat cu desavarsire.

Baiatul a mai insistat putin, apoi m-a intrebat: " Auzi, nu te supara, e fata sau baiat? ". " E fata! " ( zambet). " Ah, de aia nu ma baga in seama. E logic, ce fata ma baga in seama pe mine? Bine, mersi, pa pa! ".

Mi-a fost atat de drag pustiul asta grasun incat imi venea sa il intorc din drum si sa-l iau in brate. Si in ziua de azi, sunt fel si fel de pustani, ca si pe vremea mea ( nu cu mult indepartata de a lor ). Aceleasi tipologii: fata fitoasa inconjurata de grupul care o idolatrizeaza, si intotdeauna un baietel simpatic si complexat. Va suna cunoscut?