Cand nu ai despre ce sa vorbesti, vorbesti despre vreme. E cel mai indemana subiect si se poate discuta cu oricine, indiferent de relatii: intr-o statie de autobuz cu un necunoscut, sau in fata televizorului cu cineva apropiat.
Plictisita fiind, ma uitam pe geam si ma stresam cand vedeam ce super frig e, ca fulguieste si se opreste, ca 2 zile e primavara apoi o saptamana iarna ..si tot asa. Pana cand? Daca revelionu` a fost fara zapada, se pare ca de 1 martie se va recupera. Trist.
Sunt atat de ocupata si stau sa aberez despre vreme. Adevarul e ca am si motive. Ma gandeam la cat de trista e marea iarna, ce stare de deprimare imi creeaza. Cineva a fost ieri acolo, in locurile in care ne-am super distrat vara asta si acum totul era parca o alta lume, si totusi aceeasi. E ciudat cat de mult poti sa te atasezi de un loc, de o zona, la care sa raportezi clipe de vis petrecute acolo. Mi-au dat lacrimile cand am vazut o poza a unui loc anume...senzatie de durere imbinata cu alta de fericire. E ca si cum ai plange cu zambetul pe buze.
Mai e mult pana la vara? Haideti la mare! ...hai la mare...
No comments:
Post a Comment