Ninge...

Am ajuns acum din oras si inca nu-mi vine sa cred...Ninge fratilor, ninge ca-n povesti! Fiind o ora tarzie, totul in jur parea si mai linistit decat era. Totul e ingropat in zapada, in zapada moale, pufoasa, din care poti face cu usurinta bulgari si in care te poti zbengui in voie. :)
Ninge des, potolit, nu bate vantul. Daca ma uit pe geam ma simt ca intr-o poveste. In perioada asta ma bucur cel mai mult ca locuiesc intr-un oras mic. E totul in jur familiar, nu e agitatie, nimic. Am inaltat capul sa privesc cerul si sa ma las atinsa de fulgii care se mi se topeau pe fata. Ma simteam chiar eu un fulg cu geaca mea alba si cu gluga din puf fin, exact ca zapada de acum.
In drum spre casa am ras tot timpul, am topait, m-am batut cu zapada. M-am simtit din nou copilul pe care incerc cu disperare sa il regasesc in ultima vreme. Il credeam pierdut, dar nu era. Avea nevoie de un imbold. Si ce poate fi mai placut decat o ninsoare...o ninsoare de vis in februarie? Am facut analogia cu filmul pe care l-am vazut vineri. Asa m-am simtit eu pentru cateva clipe, ca intr-un vis al unei nopti de iarna.
A fost o seara frumoasa. Inceputa cu un vin fiert si mar copt, incheiata cu o ninsoare de basm si cu un zambet pe buze. Noapte buna...