Fila sentimentala

Ratacita in pat, rasfoind o carte printre filele careia trec fara sa inteleg nimic. Dupa cateva clipe constat ca am privirea si gandurile pierdute. Scutur din cap, incercand parca sa alung ceea de ce mi-e cel mai teama...amintirile, o parte din trecut.
O melodie canta in continuu in winamp de cateva ore, de cand am facut rost de ea. (Tapinarii-Unde esti). Am auzit-o prima oara pe vechiul Atomic, acum 4-5 ani. Mi-a placut la nebunie si de atunci am ramas cu ea intiparita in minte. Multumesc celui care mi-a dat-o. (are o bere si o caramea de la mine :P ).
In decorul colorat si insorit al camerei mele, ceva nu se potriveste. Starea mea de spirit. Inchid cartea si ma uit pe tavan, in speranta ca o sa reusesc sa nu ma mai gandesc la nimic, sa "vegetez" pur si simplu. Si totusi, camera asta... Nici o sansa, si uite..ca lacrimile au inceput sa curga. Fierbinti si dese. Nici gustul sarat nu-l mai simt. Sau poate am devenit imuna.
Cainele ma priveste cu mirare . Se juca cu un maimutoi dar l-a lasat cand m-a vazut asa. Se spune ca animalele nu sunt capabile sa inteleaga, poate ca al meu e mai special, poate si pentru ca suntem aproape nedespartiti. Si-a pus botul pe burta mea si a oftat. M-am ridicat sa-l mangai, si am inceput sa ne jucam.
Ma uit pe geam, in parcul din spatele blocului meu. Copiii se alearga, rad, joaca fotbal..nu au nici un stres. Frumos...mi-e dor de bunica mea, cea care m-a crescut. De fiecare data cand ma revede si din pacate asta nu se intampla prea des din cauza distantei, ma intreaba daca imi mai amintesc diverse lucruri pe care le faceam impreuna, anumite locuri pe unde ma plimba.
Daca imi amintesc? O sa imi amintesc intotdeauna. Ea este cea care m-a invatat sa cred in Dumnezeu, sa spun o rugaciune si sa ma inchin, sa apreciez lucrurile marunte, dar frumoase. Nu mi-a interzis niciodata nimic, m-a lasat sa descopar singura. Nu mi-a spus: "nu te urca in copac, o sa cazi!", pentru ca oricum as fi facut-o. Asa ca ma urcam, cadeam ..si renuntam la asta...pana a doua zi cand il vedeam.
Am pornit de la amintiri frumoase si dureroase si am ajuns la amintirile cele mai frumoase, ale copilariei mele. Imi rezerv cateva doar pentru mine. In schimb, afara e soare, e frumos. El este pentru toti.
P.S : Ce bine ar fi ca toate persoanele sa vada frumosul din tine, ceea ce esti cu adevarat. Sau macar cele care ar trebui sa vada...