Uitasem de ceva timp de cel mai mare fix al meu, sau pitic pe creieri, cum o fi, si anume ticaitul ceasului. Aseara, pentru ca nu am dormit acasa, fiind plecata din oras, stand singura in camera cu ochii pe pereti si meditand asupra punctelor negre de pe tavan...aud inconfundabilul sunet: tic-tac..
Oh my god, no!!! Pur si simplu simt ca innebunesc cand aud, in primul rand nu am nici o sansa sa adorm, si in al doilea rand simt ca trece viata pe langa mine, ca se scurge timpul aiurea...dupa ce m-am "perpelit" pe toate partile ca sa adorm, m-am gandit si la posibilitatea de a-i scoate bateria, evident ca nu am reusit sa desfac, asa ca am abandont lupta.
Am fredonat cantecele, am numarat oi...pe la 6 se pare ca a functionat, si somnul a invins obsesia. Uff..
No comments:
Post a Comment