`Cause you are my dear half

Da, tu esti jumatatea mea. Jumatatea mea stanga, jumatatea mea din stanga, mai ales ca tot esti stangace. Maine avem teza la romana, si de data asta am avut toata bunavointa de a invata, dar m-am trezit in pat, in mijlocul caietelor si culegerilor, molfaind niste spaghete...ca ma gandesc la tine.
Stiu ca asta e o perioada mai trista pentru amandoua, din mai multe puncte de vedere, dar stiu ca si pana acum, ca si in alte situatii...vom gasi impreuna rezolvare. Mi-e dor de anu` trecut pe vremea asta, cand n-aveam niciun stres, cand asteptam nerabdatoare vacanta de vara, cand ne faceam planurile de mare (care in mod ciudat chiar ni s-au indeplinit).
Si da, sunt melancolica pentru ca ziua de azi m-a facut asa. Pozele de sfarsit de an m-au facut sa constientizez sfarsitul unei etape din viata noastra: aia de a fi in permanenta atasata de tine (in banca, dupa ore, pe mess, la tel). Poate ca dupa sfarsitul liceului nu se va schimba decat faptul ca n-o sa mai fim colege de banca, dar totusi e trist. O sa-mi lipseasca asta, rasul ala nebunesc de la fiecare ora, privirile pe ascuns si barfa pe sub banca.
Mi-e dor sa vad cu tine un film, sa te cert ca nu esti atenta si ca n-o lasi pe Happy sa se linisteasca, mi-e dor sa dansam in fata oglinzii si sa radem pana la epuizare. Mi-e dor si sa ma trezesti in mijlocul noptii atunci cand ai cosmaruri, sau doar simti nevoia sa ma dai jos din pat, ca n-ai loc ( deh, doar suntem 2 grase).
Si imi lipsesc atat de multe lucruri, desi tu esti mereu aproape. Cel mai frumos e ca tu esti una dintre putinele certitudini din viata mea. Stiu ca prietenia noastra nu se va incheia la sfarsitul verii, ci va incepe in forta din toamna, cand sper ca ne vom implini restul planurilor.
Cand scriu postul asta, ma uit la tine in webcam, cum stai cuminte ca o chintza, si-mi vine sa imbratisez monitorul. Nu meriti sa fii trista, si n-o sa te las asa. Iti dau jumate din puterea mea si o sa iti revii. O sa fie bine, grasuta mea! Pup male.