Clovn...

E zi de duminca, deprimanta prin definitie. E nor si racoare si am o stare naspa. Gandindu-ma la tot felul de lucruri, m-am decis sa scriu despre clovni. Pur si simplu...
Nu-mi plac clovnii, aproape ca am fobie la ei. Niciodata nu mi-au placut, desi eram si sunt copilaroasa, maimutareala lor de la circ ma lasa rece. Imi placeau ca radeau tot timpul, doar atat. Prin clasa intai, am fost in excursie cu clasa la circul Globus. Pentru ca nu aveam stare, pana a inceput spectacolul, am luat hotararea de a ma plimba de nebuna pe acolo.
Sala fiind mare, eu dusa...am nimerit in culise. Involuntar. Langa o cortina statea un om pe jumatate clovn. Era imbracat in costum, dar nemachiat. Parul ii era tipic: chelios in centru, dar cu par pe langa tample (ok, asta suna ciudat). Am ramas socata, pentru ca desi stiam ca clovnii nu sunt o specie diferita de oameni, nu mi-a placut sa vad omul acela, real. Dupa cum am spus, tipul vorbea la telefon, fuma nervos o tigara si injura printre dinti.
Eu ramasesem inlemnita, stiam ca trebuia sa plec, dar nu puteam. Aproape ca imi venea sa plang, dezamagita fiind de ce vedeam. La un moment dat, nenea m-a vazut, dar nu a fost atat de prietenos cum ar trebui sa fie clovnii...a lasat omul din el sa reactioneze. A venit in viteza la mine, m-a strans cu putere de brat (am fost una dintre norocoasele careia clovnul i-a facut cadou o vanataie, nu doar baloane), si mi-a zis cateva cuvinte de dulce.
M-am dus mai cuminte ca niciodata la locul meu, iar pe la jumatatea spectacolului, apare pe scena nenea clovnu`...de data asta arata ca un clovn in toata regula. Avea fluiere, trotinete, baloane, radea continuu. Ma uitam la copiii din jurul meu care se amuzau teribil si se inghesuiau sa cumpere baloane in forma de animale. Mi se pareau stupizi, iar clovnul ma dezgusta.

Inca un motiv pentru care nu-mi plac clovnii, e un film de groaza pe care l-am vazut cativa ani mai tarziu de la intamplarea aia. Nu mai tin minte cum se numea filmul, imi amintesc doar ca aratarea aia se numea Pennywise si arata de-a dreptul infricosator. Dupa ce am vazut filmul, am reactionat in consecinta, n-am mai dormit nopti de-a randul. Ow well...
Si s-ar zice ca am mai crescut si ca am petrecut peste. Acum nu pot sa zic ca ma deranjeaza, dar sunt cumplit de stresanti. Vara asta ma uitam la clovnii din Mamaia, care stiu ca sunt de regula studenti, tineri care au un job de vara. Tot nu mi se pareau funny, dar unii aratau chiar bine. :D

Si totusi, exista un clovn care imi place. Unul trist. Se stie ca in general oamenii din spatele clovnilor sunt niste tristi...sau cel putin clovnii din povestirile pe care le-am citit.
Singurul lucru pentru care un clovn trebuie sa fie apreciat, e pentru ca rade mereu. Iar zambetul permanent in umbra caruia se ascunde ceva cu adevarat trist, e cel mai dureros.
Credeti-ma, eu stiu.
...