I R dog...

Ow well, ea e Happy. Piticania mea jumate caine, jumate pisica. In general se stie de pichinezi ca sunt mici si ai dracu`, de regula sunt odraslele rasfatate ale unei generatii trecute. Chiar eu cunosc cateva specimene de mini javre, care se zbenguie de nebune in lesa unei batrane, incercand sa muste pe cine apuca. Dar deh, Happy nu e asa. Ea e mai speciala, ea chiar se crede pisica.
Am primit-o cadou de ziua mea. Desi mai aveam un papagal, o broasca testoasa si o pisica, simteam lipsa unui caine in preajma, asa ca pana la urma bocetele mele si-au gasit rezolvarea intr-o mogaldeata mica de blana. Prima reactie, pe care am avut-o cand am vazut-o, a fost evident ca am inceput sa plang. O tineam in palma, atat era de mare, si avea niste ochi mari si blanzi. Era total dulce si funny. Un smoc ochios :))
Pentru ca nu avea decat o luna de zile cand am primit-o, inca simtea lipsa mamei, asa ca si-a gasit o mama vitrega in pisica mea. Nu ma asteptam ca matza, de altfel foarte rasfatata, sa o accepte ca puiul ei, dar asa a fost. Timp de un an au fost nedespartite, pana un incident urat a facut ca matza mea sa dispara din peisaj :|
Trecand peste, Happy a avut multe de invatat intr-un an de zile. Are deprinderi de pisica. E obsedata sa fie mangaiata tot timpul, se intinde si se arcuieste ca o pisica atunci cand ii e frica sau cand cica ataca, isi linge labutzele si blana in mod specific. In nici un caz nu mananca Pedigree sau alte boabe pentru caini, ci doar pentru pisica.
Mai devreme am fost sa ii cumpar o zgarda anti-purici, pentru ca dupa ce s-a jucat in parc cu un caine mai vagabond de fel, Happy s-a ales cu o frumoasa familie de purici. (sper sa nu ma atasez si de ei). Mi-am adus aminte ca am mai avut cateva tentative de a o convinge sa poarte zgarda de genul asta, dar au fost bineinteles esuate. Nu suporta mirosul si atingerea lor, asa ca statea intepenita. Nu se misca, nu manca, nu mai facea absolut nimic.
Totusi, m-am riscat sa ii cumpar una acum pentru ca e necesar. Prefer sa o stiu intepenita cateva ore, decat chinuita in alte feluri. I-am explicat vanzatoarei nazurile patrupedei mele, si a incercat sa desluseasca misterul, pentru ca zgarda respectiva nu contine toxine care sa ii dauneze sau sa ii provoace astfel de reactii. Pentru ca nu era convinsa de spusele mele, am lasat-o sa se convinga singura de asta.
Dupa ce si-a pus zgarda de caini anti-purici, pitica a incremenit. Asa ca doamnei i-a venit ideea geniala de a incerca sa ii puna la gat o zgarda anti-purici pentru pisici. In fond, diferentele nu erau extraordinare, si mai bine asa decat deloc. Spre surprinderea mea, Happy a fost chiar incantata de noua achizitie si a iesit din magazin, zburdand.
Deci da, asta era. Bucuria de a fi recunoscuta in mod oficial si de un specialist in animale, ca fiind pisica. Sa inteleg ca trebuie sa renunt la ideea de a posta in fata usii o placuta cu "Pazea, caine rau!". "Sweet kitty" e mai realistic :)