Funny pic :D

Desi seamana, acest specimen smotocibil nu este Happy. Ea este Lady, catelusa unei prietene din liceu. Pup dulce, Drushule! Sar`mana de poza! :))

The painted veil.

Filmul meu de dragoste/drama preferat era " The Notebook ". Sunt destul de pretentioasa in ceea ce priveste peliculele pe care le urmaresc, asa ca aleg cu grija ce am de vazut. De regula prefer comediile, dar si siroposeniile merg uneori, mai ales ca ma sensibilizeaza teribil.

Deocamdata numarul 1 in preferintele mele este si cred ca va ramane mult timp " The painted veil ". L-am vazut de doua ori astazi. Prima oara cu fetele mele, de dimineata ( tineam mortis sa il vad pentru ca citisem si romanul ), si a doua oara acum, pe seara, cu baiatul meu. ( a trebuit sa-mi faca moftul, of course ).

Anyway, filmul e admirabil si merita toate laudele. De la actori, la subiect, peisaje, si deznodamant. Sa mai precizez ca am plans de doua ori la fel de mult? De prisos.

" Sometimes the greatest journey is the distance between two people. "

Paste fericit!

Si pentru ca euforia sarbatorii ma va tine cu siguranta departe de pc, va urez de pe acum tuturor sa fiti fericiti, iubiti, si impacati! Sarbatori fericite !

Bobby. Wuvable Bobby.

I has a parrot.

D`ale bisericii.

Relatia mea cu biserica n-a fost niciodata iesita din comun. De cand eram mica, mamaia m-a invatat sa ma rog in fiecare seara, sa ma duc la biserica de sarbatorile mari, etc. Am crezut in Dumnezeu la modul ideal, dar cu timpul am inceput sa realizez, sa compar, sa imi dau seama ca nu e totul asa cum scrie in carti.

Am discutat cu multi atei si de multe ori ne-am comparat punctele de vedere, ne-am influentat reciproc. Si am ajuns la eu, cea de azi. Cred in Dumnezeu, intr-o forta superioara, dar nu mai cred in biserica, si mai ales in preoti, ca intermediari ai relatiei mele cu Divinitatea.

Asa ca mi-am pastrat obiceiul de a ma ma ruga in fiecare seara, de a spune un " Doamne ajuta! " inainte de un examen sau o etapa importanta, de a ma inchina cand trec pe langa vreun lacas sfant, de a multumi atunci cand ma simt implinita.

Pentru ca nu ma mai dusesem demult la biserica ( de la un eveniment nefast, mai exact ), am zis sa tin si eu postul Pastelui, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Asa ca de dimineata m-am dus cu Greta la catedrala mare din orasul nostru mic, sa ne spovedim, pentru a ne putea impartasi. Avand in vedere ca era prima mea spovedanie propriu-zisa ( m-am ferit de chestii de genul, tocmai pentru ca nu cred atat de mult in ele ), aveam oarecare ganduri negre si emotii.

Preotul era relativ tanar, la vreo 30 ani. M-am bagat sub sutana, cum am vazut ca au facut babutele din jurul meu, si am plecat capul. Preotul: " Dar uita-te in ochii mei, nu te mai uita in pamant, ca nu esti una din babele alea ! ". Apoi mi-a zis sa vorbesc mai tare, mai exact pentru ca " nu aud deloc ce vorbeste lumea, ca m-au zapacit astia dracu` cu muzica lor ! " ( in biserica rasunau melodii bisericesti, " Doamne miluieste" si chestii de genul, de pe un cd ) .

Cand l-am auzit spunand astea, am simtit harul pogorat din el, si m-am cait ca m-am gandit ca as putea sa ii incredintez unui om ca el , pacatele mele. Dar am zis sa merg mai departe, daca tot am inceput. M-a intrebat daca sunt studenta, i-am raspuns ca da, motiv pentru care s-a aratat incantat: " Foarte tare! Si eu sunt student anul II la Contabilitate. E cam greu dar ma descurc. Chiar zilele astea am examen. " Vazandu-mi privirea dezorientata, a continuat : " Da` tu zi acolo ! ".

S-a aratat dezamagit ca nu am pacate atat de insemnate incat sa se amuze. Adica picanterii gen. Totusi mi-a zis ca nu ma lasa sa ma impartasesc. De ce? Ca trebuia sa ma pastrez pentru nunta. Adica na... pana nu ma marit nu am voie sa ma impartasesc. Sau tre` sa propovaduiesc abstinenta cel putin un an.

M-a busit rasul. Asta chiar n-o mai auzisem niciodata. Adica eu cunosc persoane care frecventeaza bulevardul si s-au impartasit fara probleme. Iar eu pentru ca am o relatie serioasa, sunt o pacatoasa. Evident nici Greta nu s-a impartasit. Si nici restul tinerilor. Doar babe si copiii treceau de pragul asta.

Am mers ulterior la alta biserica, pentru ca trebuia sa imi satisfac curiozitatea asta. Mi s-a spus ca e ala nebun, ca nu are nicio treaba, ca nu mai suntem pe vremea bunicii, si ca daca vii deschis in fata Domnului, esti oricand bine primit si iertat.

Dar nu m-am mai impartasit. Mi-am dat seama ca si taina asta minunata a bisericii si-a pierdut din valoare. Pentru toti, dar mai ales pentru mine. Asa ca o sa merg mai departe pe principiile mele. Mai rarutz, ca-i mai dragutz.

Pt Gretutz.

Du und Ich!

Wir kennen uns jetzt schon seit fast 5 Jahren,
als wir noch Kinder waren.
Ich mag dich soo sehr, ohne dich wäre mein Leben völig leer.
Ich möchte dich niemals verlieren,
ein Leben ohne dich nicht reskieren.
Des würde ich nicht überleben,
denn du bist der Sinn in meinem Leben!
Ich würde alles für dich geben.
Es gibt keinen Menschen auf der Welt,
der mir so gefällt wie du,wenn du lachst,
mich anschaust oder garnichts machst.
Ich hab dich lieb für alle Zeit,
man nennt das auch ne Ewigkeit!
Und immer wieder freut es mich das wir uns fanden
Du und Ich!

Ich liebe dich meine Süße und egal was passiert du bist und bleibst meine beste Freundin..!! :X

* Nom nom *

Sweet. Sweet dreams!

Fiaaaare, fiaaaare !!!

Strigarea care ma desteapta pe mine in fiecare dimineata! Cand e somnul mai dulce, adica mai pe la 7:00 ( atunci cand nu am cursuri dimineata ), glasul ademenitor al unei tanti gipsy imi gadila auzul. O admir pentru plamanii sanatosi pe care ii are, pentru ca nu e atat de usor sa zbieri zilnic cu toata puterea, iar sunetul sa se propage cu forta prin termopane, pereti, pana la urechile adormite ale bietilor muritori.

Cum ziceam: " Fiaaaaaaareee veeeechi, fiaaaare, fiaaaare ! "Uneori unisonul devine duet. Ca i se mai alatura si o voce masculina. Initial am gandit ca nu sunt decat cateva zile in care ea trece si striga. Dar nu a fost asa. A venit zilnic, mai constiincioasa decat oricare alta persoana pe care am cunoscut-o. Potop, ninsoare sau canicula, ea era prezenta. Cu sau fara fiare.

Primele zile a fost greu. Acum nu mai dau atat de mare importanta. Tanti asta e pupaza mea desteptatoare. Ma irita dar ma bucura in egala masura, la gandul ca mai am de dormit inca nustiucat. Asa ca daca aveti niste fiare vechi de vanzare, si nu aveti la cine apela, veti gasi solutia. In cartierul Militari.

Needin` food.

Din ciclul " Azi n-am mancat decat un mar verde " ... mi-e foame ! :( [ poate imi trece lenea, si o sa ma duc sa imi iau ceva de haleala. De post. Unde e Greta cand am nevoie de ea? ]

Cugetarea zilei.

" Cel ce poate zambi atunci cand lucrurile merg foarte prost, s-a gandit deja pe cine sa dea vina. "

Babysitting.

Ca iubesc copiii, nu cred ca e un fapt pe care sa nu il stiti. Am tot comentat aici despre copii, bebelusi, strumfi si alte denumiri originale pe care le atribui piticilor.

Astazi a fost frumos afara, asa ca mi-am luat copilu`, pe Emi ( baiatul unor prieteni de familie pe care il stiu de cand era in fasa, si in fata caruia mi-am consumat tot spiritul practic matern de cand aveam doar 9 ani ) si am iesit la plimbare. Nu iese el des prin parc sau oras ( fiind nedezlipit de pc), mai ales cu mine, care, de cand am inceput facultatea, nu am mai avut timp sa stau cu el.
Asa ca azi ne-am plimbat mult, am cules papadii pentru mama, ne-am dat in leagan si tobogan, ne-am catarat in copaci si pe monumente. Si am facut poze. Pozele sunt doar cu el, pentru ca mi-am propus sa surprind bucuria sincera si inocenta varstei de 10 ani.

Si pentru ca in general, copiii te lasa mereu cu gura cascata, Emi si-a manifestat pentru prima oara gelozia. Fata de prietenul meu. Nemultumit fiind ca a aflat ca am un iubit, a avut o izbucnire : " De ce, Dudi? Ce face alal pentru tine si nu pot sa fac eu? ". :) L-am impacat, asigurandu-l ca pe el il iubesc mai mult.
* Men are cry babies, since the childhood. *

Aberatii nocturne. Again.

Am un chef nebun de scris, pentru ca saptamana asta mi-a lipsit pentru prima oara, blogul. Mi s-au intamplat multe chestii marunte, dar care mi-au dat de gandit. Am fost trista, crizata, vesela, un amalgam de atatea stari ciudate in doar 6 zile. Heh ...

Dupa cum ziceam, chemarea naturii e mult mai pronuntata in perioada asta, asa ca ma complac si umblu teleleu prin parc ( atat cat timpul imi permite, bineinteles ). Am fost in Cismigiu si Tineretului, in saptamana ce vine vor urma Gradina Botanica si Herastrau. Sper :D

In alta ordine de idei, aceea a intamplarilor cotidiene si bizare de la metrou, una bucata nene holba ochii cu interes la mine si la Greta, in timp ce noi ne purtam fruntile ingandurate prin multime, dupa o zi plina la scoala. Nenea ala nu era nici aurolac, nici vreun boss. Era un om normal. Dupa modul in care ne fixa cu privirea, am batut in retragere putin, la gandul ca e vreun mic obsedat.

S-a apropiat de noi, ne-a zambit cald, si dupa un oftat in care am crezut ca si-a rupt sufletul in el, a rostit: " Of, ma Doamne! Cine s-o bucura de voi? Oare merita? ". Apoi a scuturat trist din cap, si s-a indepartat usor. Eu cu Greta am ramas incremenite, apoi evident ca mintea noastra a inceput sa disece, sa analizeze: " Da fata, ia uite! Amaratul asta are dreptate ! Oare merita? ".

Am simtit ca e un fapt demn de mentionat.( La fel ca cel al baiatului care a cumparat multe lalele de la o tanti, si pe care i le-a daruit tot ei. Frumos si rar in ziua de azi, mon cher ! ). Fiindca e prima persoana care se apropie in maniera asta, fara sa insinueze ceva rautacios sau grosolan. Ci un gand sincer. Scurt si la obiect.

Si m-am gandit. Nu stiu ce parere are grasuta mea ( desi am o vaga impresie ), dar eu una stiu ca al meu merita. Chiar daca uneori certurile sunt inevitabile, simplul fapt ca il simt acolo, mereu al meu si vesnic indragostit, ma face sa ma simt cea mai fericita din lume.

Si pentru ca tind sa dau in siroposenii si chestii deja mult prea personale, ma voi culca. Iubiti-va mult, bre! :)

Just kickin` my tae-bo !

Revin in forta, cu o febra musculara cum nu a mai pomenit al meu corp de mii de ani. Sau poate niciodata. Ma tarasc, sunt amarata, i feel old and unappreciated :(

Si asta pentru ca m-am apucat de tae-bo. Ma tineam de ceva timp sa ma duc pe la sala, si nu doar asa, intr-o doara, ci sa ma apuc de treaba pe bune. Am fost o singura data, miercuri, dar inca resimt traume fizice.

Dar e frumos. Si se merita :D . Chiar daca se fac exercitii pana la epuizare, in sala e o atmosfera placuta, muzica si ritm marfa. Si e adevarat, ca daca apuci sa te duci o data, e inevitabil sa nu devii dependent. E drogul celor care iubesc miscarea... Asa ca in ciuda faptului ca acum imi plang salele de mila, luni si miercuri o sa ma duc din nou sa ma zbengui.

Ca deh, cu toate meritam sa fim intretinute si frumoase. Doar vine vara... ;)
Iar pentru cei interesati, mai multe detalii despre antrenor, sala, abonamente si tot ce presupune asta, gasiti aici. ( reclama gratuita contra febrei )

Cismigiu, my love.

Ce frumos e in Cismigiu! Imi place la nebunie sa ma plimb pe acolo, mai ales acum cand sunt o gramada de lalele, flori si verdeata. :D De fiecare data cand am ocazia, imi iau grasa si dam o fuga pe acolo. Si suntem fericite , intre indragostiti, batranei, flori si pasari.

Springtime ...

Un strop de primavara si in urbea mea natala. Si-a gasit loc printre nori, frig, masini si constructii.



" Spring time
I wake up and Close my eyes
you gave me butterflies
as our love wason the rise ... "

Yin / Yang.

M-am decis sa scriu despre pozitivism / negativisim, optimism / pesimism, in urma discutiei din seara asta pe care am avut-o cu el. ( he is the one and the only : my boyfriend ). Mi-a reprosat ca intotdeauna vad lucrurile prea roz, ca aleg din oameni doar ce au bun in ei, ca pana si celui mai rau ii gasesc o parte pozitiva care ma multumeste.

Si are dreptate. Intotdeauna am fost adepta lucrurilor frumoase, si am ales binele, in favoarea raului. Intr-o persoana nu vad ca duce un mod de viata pacatos, ca e rea si toata lumea o judeca, eu vad ca omul ala are si o latura frumoasa, umana, care il face deosebit, si il ridica in ochii mei.

Evident ca am foarte mult de pierdut din cauza asta. Daca eu dau unui om un zambet cald si sincer, am impresia ca zambetul perfid de pe buzele lui e de aceeasi caldura si sinceritate cu al meu. Iar in timp imi dau seama ca m-am inselat: dar doar atunci cand e prea tarziu, adica atunci cand sunt mintita grav, tradata, inselata. ( si nu ma refer doar la viata sentimentala ).

In secunda urmatoare, stau, analizez, sufar, ma intorc pe toate partile si inca incerc sa gasesc scuze cat de cat plauzibile pentru raul care m-a izbit in fata, si mi-a ruinat increderea. Fie ca reusesc sau nu sa le gasesc, tot timpul lucreaza in favoarea mea. Elimin foarte repede elementele dureroase din viata , amintirile neplacute,si las loc doar celor care imi convin, care imi fac bine. De aceea, daca astazi un om imi va gresi, maine sau poimaine va fi iertat si intampinat cu acelasi zambet sincer ( dar precaut ) pe buze.

Din fericire, pana acum viata m-a ferit de probleme grave, insa am avut destule cu care sa imi bat capul si care sa ma modifice. Si sunt sigura ca viitorul imi va rezerva multe alte surprize neplacute, ( ca oricarui om, de altfel ), care ma vor face sa sufar si poate chiar sa ma schimbe de tot. Dar ciclul deja il stiu: ma doare, ma consum... si merg mai departe.

E alegerea mea sa vad + , nu - . Si imi place. Imi face bine. Poate e o lume a viselor ( cum ai spus, uratule ), dar e lumea mea, iar cei din jur au nevoie de mine asa. Pentru ca daca toti am vedea doar negura din fata, am uita sa fim oameni, sa ne bucuram de viata.

P.S: Yin si Yang. * ca sa fim fericiti * [ :) ]

Me and my purrrfect life.

Your Life is 86% Perfect

You truly have the perfect life. And you probably feel like the luckiest person in the world. You have a great career, family, and personal life. You have it going on!

How Perfect is Your Life?

My life seems to be perfect just because I want to see it this way! Smile and wave, people ... smile and wave ! :)

Un site!

Aseara mi-am petrecut vreo 2 ore pe site-ul asta: http://confesiuni.nobo.ro/ . Probabil majoritatea ati auzit de el, eu aseara am dat peste, la recomandarea cuiva.

Nu stiu ce reactie o sa aveti voi, dar la plictiseala merge. Nu stiu nici care mesaje sunt reale, care sunt postate la caterinca, ideea e ca lumea e din ce in ce mai ciudata.

Probabil menirea initiala era de a fi inca un site pentru emo kids. Dar a prins la mai multa lume.
Spor la confesat! :D

Nervi de primavara/toamna.

Vremea asta urata devine din ce in ce mai agasanta. Ma simt apasata de nori, de frig. Am senzatia trista de toamna si sunt iritata. Din cauza asta sunt melancolica si indispusa. Mi-am luat cana de ceai cu lamaie si m-am cocotat pe calorifer, sa ma uit pe geam. E trist, e intunecat, iar parcul de copiii este pustiu ( zilele trecute rasuna a rasete si a joaca ).

Tot pe geam am vazut copiii cum se intorceau la liceu. Dupa culoarea uniformelor, imi dadeam seama de la ce liceu vin. Tresar mereu cand vad culoarea bleumarin. Era culoarea uniformei mele. Mai are rost sa zic ca imi e dor de mor de liceu, de colegi, de atmosfera de la scoala? Nu cred, e de prisos, si realizez ca amintirea asta dulce amaruie ma va bantui mult timp de acum incolo...

Meanwhile, el cu ea se cearta. Ea tipa. El pleaca. Ea il uraste pentru ca pleaca. Si pentru ca e incapatanat si n-o sa se intoarca decat daca il roaga ea. Dar ea il iubeste tocmai pentru ca se intoarce intotdeauna la ea, oricat de suparat ar fi.

Prostule!

Yeah. Whatever. Nevermind. :)

De bine ce ma bucuram ca am si eu saptamana asta libera, stau acasa si mor de plictiseala. Si e de vina doar vremea asta urata care nu te indeamna decat la lenevit si somn. Nici cu Happy nu mai am chef sa ies, pentru ca ploua si e noroi ... pf.

Dar pentru ca tre` sa respect nevoile patrupedei, o scot la plimbare. Acum m-am intors si sunt pe jumatate indignata, pe jumatate amuzata. Prin preajma blocului meu e o scoala generala, iar acum era ora cand ieseau copiii. Toate bune si frumoase, pana cand o gasca de gasculite din astea au inceput sa se ia de Happy: aoleu, ce caine urat! pleaca d-aici jabra imputita ( a se avea in vedere faptul ca Happy era la o oarecare distanta de ele, si nici prin gand nu-i trecea sa se apropie).

Desi ma umplusem de nervi, am zis totusi sa ma abtin. Am avut si eu varsta prostiei si a remarcarii in grup, asa ca am trecut mai departe. In fata mea, un baietel, de o seama cu gasculitele ( clasa sasea sau a saptea, cred ), s-a aplecat si a inceput s-o strige pe Happy. Ea, nu suporta copiii, asa ca l-a ignorat cu desavarsire.

Baiatul a mai insistat putin, apoi m-a intrebat: " Auzi, nu te supara, e fata sau baiat? ". " E fata! " ( zambet). " Ah, de aia nu ma baga in seama. E logic, ce fata ma baga in seama pe mine? Bine, mersi, pa pa! ".

Mi-a fost atat de drag pustiul asta grasun incat imi venea sa il intorc din drum si sa-l iau in brate. Si in ziua de azi, sunt fel si fel de pustani, ca si pe vremea mea ( nu cu mult indepartata de a lor ). Aceleasi tipologii: fata fitoasa inconjurata de grupul care o idolatrizeaza, si intotdeauna un baietel simpatic si complexat. Va suna cunoscut?

Changes.

M-am transformat. Nu radical, dar sesizabil. Si respir usurata, ca nu a fost chiar atat de rau. Sper sa placa :)

Tye tye, pink! :(

Ma bate gandul sa imi transform blogul. Nu sa il mut prin alte locuri, pentru ca oricum sunt paralela cu chestiile de genul, iar blogspotu` chiar imi convine, dar nu-sh ... to be or not to be... pink?!

Sa vedem : blogul il am de aproape 2 ani si de atunci nu i-am schimbat culoarea. Mi s-a parut de la inceput, cald si copilaros ( asa ca mine * blink * ). Dar lately, pare sa ma enerveze atat de mult roz... si as vrea mai degraba, ca nuanta asta sa vizeze viata unui strumf.. pe a mea a bantuit-o destul.

Ca dupa orice transformare, exista posibilitatea sa nu imi placa. Sau sa imi placa o perioada, apoi sa mi se faca dor de roz. Dar odata ce mi se pune pata, tre` sa imi satisfac moftu`. Asa ca sunt in cautare ceva nou.

See u soon, in format nou :)

Modelino! :D

Va amintiti de Modelino? E jucaria care mi-a marcat o parte din copilarie. Imi aduc aminte de reclama de la tv: era colorata, avea drept linie sonora un cantecel idiotic, dar care ramanea imprimat in creieras ( drept dovada, mi-l amintesc perfect si azi :| ). Ceva de genul: " Ia te uita ce haaazlie, e aceeeasta jucaaarie, modeleaza si zambeste, si mutrita-si innoieste ". ( traume, stiu. )

Primul Modelino pe care l-am avut era mare, albastru. Si avea nasuc. Eram in al noualea cer cand l-am primit de la sor-mea. In oras nu gaseam asa ceva, si nici comanda nu reusisem sa dau, asa ca mi-a adus ea de la mare. Inainte sa apuc sa pun mana pe el, a incercat sa imi arate in ce fel il pot schimonosi. Din doua miscari, l-a rupt. Si am plans. Sa il vad pe Modelino al meu, colorat si zambaret, transformat intr-o gramajoara de faina. Consecinte: sor-mea s-a speriat, eu am inceput sa oracai, mama nu se mai putea opri din ras.

Ow well.. a venit si vremea mea. Asa ca am gasit d-astia mici de vanzare in Cismigiu. N-a fost atat de usor sa il aduc acasa. Un aurolac a vrut sa mi-l fure. Dar l-am salvat. Now he`s all mine. Wuv wuv :X

Later edit: Asemanarea e pura coincidenta.

20 ani.

Am schimbat prefixul. Emotii, rasete, pe alocuri lacrimi. Va multumesc tuturor pentru tot! Si va iubesc la fel de mult!

:D

`Ewow, lume! Am revenit din nou in verva cu degetele pe tastatura ( o tura mica, pentru ca am casa plina cu familionu`, si toata lumea are treaba la pc: muzica, clipuri funny, bla bla ). Asa ca dupa ce ca nu prea am parte de pc in timpul saptamanii, chiar si in weekend voi fi nevoita sa stau la distanta. ( dar nu-i nimic, asa-i frumos ).

Saptamana asta nu prea am servit scoala, in sensul ca o parte din cursuri nu s-a facut nu stiu prin ce minune, iar luni mi-am luat liber, pentru ca mi-a fost efectiv imposibil sa ma trezesc de la 6.30.
In rest, m-am plimbat mult prin magazine, mi-am si am luat cadouri ( pentru Costina si mami ), am vazut animalute, am papat dulciuri. Si piesa de rezistenta: tura binefacatoare din Cismigiu! Splendid.

Va las, va pup si ne vorbim maine, pe fuga.

Puppy !!! :X

Doar ce m-am intors de la o tura p-afara cu Happy si cu pisoiul. Dupa blocurile gri stateau de data asta ascunsi, nu smecherii, ci muuuuulti catelusi.
Fulfilled. :D

Carturesti. Sa traiesti !

E aproape 3 in ze morning si eu sunt total plictisita. M-am indopat cu cioco si Nestea ( la ore d-astea, stiu , sunt nebuna, dar imi permit. ce pana mea ! ) si acum nu mai am stare. Mi-ar placea super mult sa fiu acum in Carturesti, sa stau lungita pe un scaun mic si sa citesc ...

Daca esti din Bucuresti si iti place sa citesti, e imposibil sa nu stii de Carturesti. E libraria aia mare si frumoasa din Romana. De acolo, pe langa faptul ca poti cumpara carti, ceai, cescute si alte chestii de genul, poti ramane sa citesti cat vrea muschiuletul tau si orarul librariei.

Eu am auzit prima oara de Carturesti in liceu, de la profa de latina, care ma batea la cap sa ma duc acolo, pentru ca o sa imi placa mult ( cat de bine ma cunostea, si cat de dor imi e de ea ... ) . Norocul a facut ca o parte din cursuri sa le tin in Pitar Mos, deci foarte aproape de libraria asta. Am fost o data, de doua ori, si uite asa m-am indragostit de carti, de atmosfera, de ceaiul si de muzica de acolo.

Putina reclama nu strica. Si o recomandare: Nina Berberova - Cartea fericirii. Asta am citit ultima oara cand am fost acolo. E drept, doar jumatate, sper ca pe cealalta s-o devorez saptamana ce vine. Pam pam! :)

In memoriam.

Pe blog, in inima, si in amintire mereu ! Dumnezeu sa te ierte!

Nenea Nae ...

Nu pot sa adorm. Asa ca mai bine am sa va spun o poveste. Povestea unui om simplu, pe care am avut onoarea sa il cunosc si in preajma caruia am copilarit: nenea Nae.

Nenea Nae si tanti Mia locuiau la parterul blocului meu. Erau oameni simpli, dar foarte de treaba. Balconul lor a fost magazin de cand ma stiu: aveau paine, sifon si suc la dozator. In spatele blocului si in preajma magazinului, era un teren gol. Nenea Nae a plantat copaci de jur imprejur, astfel incat am avut in scurt timp o mica padurice in care se strangeau totii copii de prin zona.

Vara intindea mese si scaune, si facea o mini terasa in natura. Generatiile mai mari ( adica sor-mea, frate-miu, baiatul lor ) se strangeau acolo si jucau rummy. Dupa ce ei au crescut, am ramas noi, aia mai mici, carora nenea Nae le-a creat acelasi mediu.

Eu eram favorita lui. Ma lasa sa intru in magazin, si sa imi pun singura suc de la dozator. Cel mai mult imi placeau cocktailurile :)) Imi amestecam eu toate felurile de sucuri, si iesea ceva pe care acum cu greu m-as lasa convinsa sa mai beau. Dar atunci era cel mai bun suc.

Stateam mereu de vorba cu el si radeam. Ma invata tot felul de jocuri si se punea la mintea copiilor. In curand, nenea Nae si tanti Mia au mai facut un baietel. Implinisem 7 ani cand a aparut pe lume, Bogdanel. Am devenit un membru nelipsit al casei lor. Toata ziua eram cu ala mic: ma jucam, il pupam, il plimbam, ii dadeam sa manance. Cand a inceput sa vorbeasca, eram singura care ii deslusea limbajul, si singura cu care putea sa adoarma.

Astfel, nenea Nae ma iubea si mai mult. Ne rasfata in egala masura si ne facea toate nazurile: de la dulciuri, la jucarii. Era singurul care ma intelegea. Veneam mereu cu cate o vrabiuta moarta, sau ce mai gasem pe drum si ma induiosa. Ma ajuta sa le ingrop acolo, in padurice. Apoi ma suia in copac sa imi aleg corcoduse si sa le presar pe " mormant ". Asa faceam pomana.

Intre timp, nenea Nae s-a mutat. Si nu aproape de oras. Bogdanel avea 8 ani cand a plecat de langa mine si imi amintesc ca a fost groaznic. Paduricea nu mai avea farmec, copiii nu se mai strangeau, nenea Nae nu mai era acolo sa stea si sa glumeasca cu noi.

Nu l-am mai vazut de atunci. Acum magazinul lui s-a transformat in scoala de soferi, paduricea e in paragina si aproape inexistenta. Mi-am amintit de tot pentru ca de dimineata m-am intalnit cu tanti Mia, care initial nu m-a recunoscut. Era emotionata si foarte slabita. Mi-a spus ca Bogdan are 14 ani acum, ca a crescut mult si ca e frumos.

Iar nenea Nae are cancer.

...

M-am analizat.

Astazi am fost matinala, pentru ca, dupa cum am mai spus, m-am dus cu mama sa ne facem analizele. M-am trezit buimaca pe la 6.15, ca sa ne numaram printre primele pe acolo, mai ales ca mama nu putea sa lipseasca mult de la serviciu.

Am ajuns, la cabinet era inchis, ne-am mai plimbat putin prin oras, pana au inceput sa se buluceasca pensionarii la usi. ( they are everywhere ). Si e amuzant, ca multi stateau de aiurea: " Stau pentru o vecina aici... sa ii tin randul .. ", etc.

Anyway, am fost a treia la rand. Toate bune si frumoase pana am intrat si am vazut in fata mea pe un nenea caruia ii lua sange. M-am facut alb-galbui la fata si am tacut malc. I-am zis mamei ca mi-e frica, si ca toata temeritatea mi se prelinge-n blugi ( cu alte cuvinte, thow). Cand m-a vazut usor crispata, doctora mi-a spus: " Sa nu lesini p-aici c-am palma grea, si n-am chef sa te invinetesc ". ( am ras si m-am detensionat, crezand-o totodata, pentru ca era destul de solida ).

Deci sunt bine, cat de sanatoasa sunt, voi vedea luni. Pana atunci ma duc sa trag un pui de somn.

New hi5 pic

De la stanga la dreapta: Greta si Dooda. :D Dupa o tura cu motoarele, cum ne-ar placea sa credem.

Fara griji ...

Am venit acasa mai devreme decat de obicei pentru ca maine ma duc sa imi fac si eu analizele alea gratuite. Nu mi-am facut niciodata pana acum, si cam am emotii. Ma tem putin de faptul ca o sa mi se ia sange, dar nu cred ca o sa mor, mai ales ca eu de regula am fost prima la vaccinat, atunci cand era cazul.

Azi, 13 martie, este ziua Costinei [ La multi ani, puiule ! ]. O fosta colega de liceu, si o fiinta mult draga de mie. Si am picat putin pe ganduri ( dat fiind pms-ul si in concluzie, emotiile exagerate ). Ea a fost intotdeauna spiridusul clasei. Mica si adorabila. Iar azi implineste 20 de ani. O varsta pe cat de frumoasa, pe atat de intriganta. Si peste 10 zile voi face si eu 20 de ani.

Si gandul asta ma inspaimanta. Nu e ca si cum as face 50 de ani, ca sa ma uit cu teama atat inainte cat si inapoi, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Parca ieri eram fetita-baietel ( slabanoaga, energica, tunsa bros, bateam mingea pe maidan cu baietii si nu aveam nevoie de nimic altceva ).

E normal ca timpul sa treaca si sa te schimbe... evoluezi de la fetita la fata, apoi la femeie. Nu ma simt nici fetita, nici femeie. Desi uneori starile sunt contradictorii. Nu e bine nici sa fiu considerata aia mica si de neluat in seama, dar parca nici femeie nu e bine ...

Ce am lasat eu in urma in puzderia asta de ani traiti? :) Nimic... astept inca 20 de ani pentru ca sa am despre ce sa vorbesc... in principiu am plans si am zambit mult. Si aproape in egala masura. Iar zambetul nu mi-l voi pierde never ever. Cross my heart and hope to die.

Asaa.... :D revenind la lucruri mai serioase, ar trebui sa fac o lista mare cu ce vreau de ziua mea. Las la o parte nevoia continua de a fi cu ai mei. Chiar daca asta primeaza intotdeauna. Aviz amatorilor:
- tort de cioco ;
- multa pupaceala ;
- ceva mic de plus. [ roz ]
- botul lui Happy manjit de frisca [ aici las loc ingeniozitatii.. avand in vedere ca tortul tre` sa fie de ciocolata ] ;
- o lumanare parfumata ;
- sampanie [ ca sa zambesc si mai mult ].

Atat. Hai ca va iubesc, si stiu ca se poate ...

Endless love 2.

Poza e facuta intr-o dimineata, la Universitate. In fata mea era acest cuplu de batranei. Vantul batea puternic, toata lumea era grabita si precipitata. Doar ei mergeu linistiti, tinandu-se de mana.
Mi-au facut ziua frumoasa.

Retrospectiva.

Este 8 martie.
La multi ani, mami ! Te iubesc mult! Si pe tine sister! Si Roxi! :*
Si la multi ani pentru toate femeile, evident !

Am avut o saptamana plina, fara sa fac nimic deosebit. Traseul meu zilnic e facultate - acasa, asa ca nimic special la orizont, dar totusi ma simt obosita. Mai nou imi place sa ma plimb mult pe jos.

Saptamana asta trebuia sa fie ziua lui. Ar fi implinit 22 de ani. O sa traiesti vesnic in sufletele noastre, Marius ! Ne e dor de tine. Nu prea cred in vise, dar il visez mereu fericit si razand, asa cum era intotdeauna. Intr-o seara mi-a zis " Pufule, sunt bine! Nu mai fii suparata ! ". Si lucrul asta ma bucura.

De o luna, proprietarii s-au mutat cu noi ( eu si Greta ). Sunt niste oameni deosebiti. Iar doamna ne face in fiecare seara prajituri. Cu ocazia asta, am invatat sa fac placinta de mere. Care iese comestibila, garantat. Mai greu a fost la inceput. Cand am ras mere rosii si juma` de degetel.

Ma duc sa dorm cu Happy. Ma asteapta cuminte in pat. :)

V-am pupat !

De Martisor ...

Un gand bun ! Si o primavara frumoasa ! :D

( am ajuns sa scriu numai despre ocazii din astea... nu mi-a zburat cheful sau inspiratia pe geam, dar nu prea am timp! )

Imbratisari ...

" Cine-i nascut in Martie, hai sus... hai sus, hai sus .. ! "\:D/

:X

Sa nu uiti, da? Nici macar atunci cand sunt plecata zile intregi. Sau cand te cert.

De Dragobete ...

... va urez sa va iubiti mult !
Romaneste, candid si in spiritul primaverii!

Happiest girl ! :)

A trecut o saptamana, dar tot ma simt cea mai fericita fata din lume. E incredibil cum gandul ca voi avea un nepotel/ica, ma face sa plutesc pe mii de nori pufosi si calzi ( pe care nu demult ii credeam pierduti ).

De la o vreme totul in jurul meu pare sa fie perfect, si sentimentul asta ma bucura si ingrijoreaza in egala masura. Ma dezobisnuisem sa ranjesc la minut, sa cant ca dementa, sa topai si sa ma bucur de viata la modul asta, dar iata ca ma regasesc acum, ca in postura mea de fetita de 15 ani: naiva, vesela, si cu pofta de viata.

In mare parte e si primavara de vina. Ultimele doua zile au fost insorite. Peste tot puzderie de flori, de lume parca mai zambareata, de tarabe infinite de martisoare ... totul vuieste in jur... a bine !

N-o sa ma gandesc acum ca am inceput totusi facultatea, ca ma asteapta mult lucru si invatat. I`ll just smile and wave, smile and wave ... ! :D

Minunea vietii ...

Nu am cum sa descriu in cuvinte emotia puternica prin care am trecut azi. Vreau sa spun doar atat! Ca in aproape douaj` de ani de cand sunt pe lumea asta, nu am mai fost atat de fericita... am plans pentru prima oara in hohote... de fericire !
O sa fiu matusa !!! Sora mea e insarcinata !! O sa aiba un bebe strumf !! :X :X :X
Doamne ajuta, sa fie totul bine si sa ajunga sanatos pe lumea asta!
Va iubesc !!!

Na belea !

Azi sunt botoasa. I`ll better stay off! ...

Another chance.

Pe cat de veche, pe atat de frumoasa e melodia si clipul acesta. Eram destul de mica atunci cand rula la Mtv, si totusi eram fascinata de povestea din clip, de fata aia cu inima ei mare... care devenea cu timpul, din ce in ce mai mica ...

He: You need help ?
She: Who doesn`t ?
He: It`s that your heart ?
She: Yeah ...
He: Big ...
She: It`s small now.
He: Small ?!
She: It was bigger before ...
He: Scary ...

Va suna cunoscut ? ;) Trist.
Partea buna e ca undeva, candva se va gasi cineva care sa nu se mai sperie de asta ... [ asta pentru ca imi plac povestile cu final fericit, si mai ales pentru ca stiu ] ...

Nu de alta, dar ... " dupa dansuri in noroi, e dansu` nostru`n doi .. " :)

Love you! !

Astept sa ...

Sa te urci mai repede in avion ...

Sa vii acasa ...

Sa te sarut dar sa nu recunosc ca mi-a fost dor de tine ( decat mai tarziu ) ...

Sa facem noapte alba ...


Mai sunt 2 ore ... :X

D-ale mele.

A trecut si sesiunea, asa ca de vineri incoace o duc tot intr-o leneveala binemeritata. Am avut mai mult timp pentru mine decat as fi vrut, dat fiind faptul ca baiatul meu e plecat cateva zile.

Asa ca am dormit mult, m-am dat pe net, m-am plictisit la greu. Aseara m-am revazut cu o parte dintre colegii de liceu si cu dirigul. Am stat la suc, am povestit, ne-am plans de mila si ne-am amintit de vremurili frumoase. Reuniuni din astea tot am mai avut, dar parca cea de aseara a fost mai frumoasa decat celelalte. Am ras mult. :D

Azi am fost in vizita la un kid pe care nu-l mai vazusem demult, dar la care imi petreceam tot timpul mai demult, pana a implinit el 7 ani. Acum are 10 ani, a crescut asa mult, si era foarte rusinat cand m-a vazut. :) Ce mai trece timpul... Cu ocazia asta am stat si ne-am uitat vreo 2 ore la desene si am mancat cioco. Ar trebui sa fac asta mai des...

Si o poza din vacanta de Craciun, cu colegii de liceu! :X Va iubesc, mah! :*:*

Trecut / Prezent

Am primit un mass de dimineata cu clipul si melodia asta. Foarte tare, intr-adevar! Saru-mana! :*

O da. :))

Duda studiaza.

Si nu orice, ci " Bazele foneticii si fonologiei germane ". Ultimul examen il am vineri, la materia asta, si de abia astept sa se termine sesiunea, ca sa pot dormi si eu din nou ca omul si sa ma distrez. In limitele bunului simt. :P

Nu pot invata decat noaptea. Era o melodie: " Noaptea este ziua mea ", o canta o formatie care a disparut atat de repede pe cat a aparut ( cred eu ). Cam asa si eu. Mi-s copilul noptii. Ziua nu-mi intra nimic in cap ( decat la cursuri ), noaptea in schimb sunt cea mai fericita. In tot ce fac. * blink *

M-am apucat in seara asta sa invat. Din nou. Intai am iesit afara, am baut o cafea si doua cola la jumate. Exces de cofeina, mai ales ca nu sunt obsinuita. M-am oprit cand am inceput sa tremur. ( asa se intampla cand nu-mi cunosc niciodata limitele ...). Apoi am ajuns acasa, si am inceput sa rasfoiesc cu interes cursurile. Interes care evident scadea dupa fiecare pagina citita, but that`s another typical story.

In timp ce citeam, am aruncat o privire prin camera. Damn! Stiam ca sunt dezordonata, dar parca acum am intrecut toate limitele. Pat nefacut, hainele aruncate in viteza peste tot cand am ajuns acasa, ursuleti de plus daramati, pagini imprastiate. Toate astea in timp ce eu tronam la biroul decorat cu ambalaje de dulciuri. Si foi. Nu stiu ce spune asta despre mine, dar a fost prima oara cand nu mi-a placut. Sunt prea dezordonata.

Acum am facut o pauza, pentru ca ma cam doare stomacul. Cu siguranta de la Cola si cafea. Somn nu imi e ( ar fi fost culmea ) si sper sa inving lupta cu studiul asiduu nocturn. Inca ceva: de ce scriu aici? Pai bineinteles ca din nou am intrat in starea de a face orice altceva atunci cand tre` sa pun burtul pe carte. :D But shh ... ramane intre noi ...

Despre vecini.

Am scris si mai demult cate ceva despre vecini si cat de mult ne pot influenta viata, activitatea, si mai ales nivelul de stres. Am avut parte de unul mai nebun decat altul, iar cand credeam ca mai rau de atat nu se poate, m-am izbit de o alta realitate. Cruda.

Vecina mea de la etajul 6 de la Bucuresti e nebuna de legat. Nu am vazut-o niciodata fizic, dar ii cunosc toata viata de la cele mai mici detalii. Sta deasupra mea si ocupatia ei de baza este tipatul. Am aflat ca sotul ei este mare smecher nu stiu pe la ce firma, iar ea este casnica, in ideea de a se ocupa de educatia unicului lor fiu, Alex.

E normal ca lumea sa mai tipe, ca nah, nu suntem intotdeauna in cea mai buna stare de spirit. Dar sa tipi o zi intreaga, respectiv de la 6 jumatate pana in noapte tarziu, deja suna a problema psihica. Niciodata n-a fost calma, ponderata, pana si cu prietenele care vin in vizita, tipa la greu. Una mai tare decat cealalta.

Cel mai mila imi e de copil. E clasa 1, nu stiu la ce scoala. Cand vine de la scoala, dupa ce mananca, prima intentie e de a se aseza la calculator, ca tot copilul. Dar nu, mama intervine ingaduitoare si zbiara: " Bah idiotule!!! Nu stai la niciun calculator! Lasa-l dracu`! Hai sa facem teme ". Copilul se conformeaza, cunoscand prea bine iesirile mamei. La teme, alta distractie: " Ala e 6, bah??? Nu seamana cu 6!!!!". Copilul plange: " Mami, nu rupe pagina, pe restul de 6 i-am facut frumos!!". Too late, sunetul de pagina rupta se aude.

Dupa imense chinuri, se termina si scrisul temelor. Copilul, fericit, da fuga la calculator, sa se joace. Mama se aude din nou: " Ce faci, bah?? Alexaaaaandru!! Lasa-l dracu` de calculator!! ". Copilul bazaie, dar se conformeza si de data asta.

Frumos e cand se pune pe dat telefoane. Se aude tot, asta pentru ca, repet, nu stie decat sa zbiere. Asa am aflat prin cate a trecut ea la coafor, la baie, cu redecoratul casei, and so on. Trist este ca aproape niciodata nu pleaca de acasa, trebuie sa fie in permanenta galagie.

O data, Alex alerga prin casa. Bum bum, buf. S-a auzit puternic cand a cazut. A inceput sa planga. Din bucatarie se aude: " Ceeee faaaaaci, baaaah?????". Pasi, se apropie de el. Copilul: " Mami, ma doare rau mana". Mama, calda: " Boooule! ". Comentariile sunt de prisos.

Mi-am adus aminte de coana asta, pentru ca azi m-am trezit acasa, in liniste. Nu mai dormisem demult pana la ora 11, fara sa ma deranjeze nimeni, fara sa stiu cand spala ea vasele si isi cheama prietenele la o cafea, fara certatul matinal , etc. Oare e atat de greu sa iti respecti macar putin vecinii?

Aberatii nocturne 2

Dupa ce o noapte intreaga am invatat, de dimineata cand a sunat ceasul la 8, ca sa ma pregatesc sa plec la examen, imi venea sa plang. Examenul era la 11:00, dar ca o lil`nerdie care se respecta, vroiam sa mai repet ceva pe ultima suta de metri. Totusi, m-am inteles din priviri, mormaieli cu Greta, si am zis ca fuck it, tre` sa mai dormim. Asa ca nu am mai repetat :D

Cand intr-un final ne-am trezit, am ajuns la metrou, pe care a trebuit sa il asteptam o suta de mii de ani ( mai exact 9 minute, dar urasc asteptarea asta de pe peron, mai ales atunci cand ma grabesc ). Spre fericirea mea, am gasit locuri libere, si mi-am rasfoit in liniste paginile de curs. Tipa de langa mine era toata bagata in foile mele O_O, probabil limba franceza si originile ei, chiar erau fascinante.

Pasajul Unirii, full ca de obicei. Am constatat de data asta lipsa batranului fara picioare, in carje, care se taraste pe acolo, si care, spre fericirea, mereu primeste multi bani ( nu ma intereseaza ce face cu ei, ma bucur ca ii are ). In schimb, la Universitate, regizorul batran, bolnav si sarac, isi tinea pancarta cu sfintenie ( l-am luat ca punct de reper, inca de cand am dat admiterea ).

Am ajuns in final la facultate, unde se gaseau fetele mele mai crispate ca de obicei ( las` ca trece si stresiunea asta ). Am dat examenul cu babuta mea favorita Ciuchi, am facut tot ( ma dau mare ca merit ), si apoi am plecat spre casa, ca sa imi fac bagajele si sa vin acaaaasa la Urziceni.

Cand coboram scarile Universitatii, nu am mai cazut ca o mare fleasca pe scari, spre stupoarea Gretei, panica mea si amuzamentul celorlalti, ci mi-am mentinut firavele-mi picioarele de barza, cat mai bine infipte in sol, si am castigat lupta cu gravitatia.

Am dardait glorios in statia de autobuz ( nu stiu de ce, pentru ca afara era soare si frumos ) , iar cand in sfarsit m-am urcat, fericita ca am gasit loc si ca o sa ma lafai ca lebada pe uscat, una bucata copil cretin de langa mine ( nu Greta, ala din cealalta parte ) s-a gasit sa ma imbie cu niste manele, date la maximumul de capacitate al telefonului de invidiat, ce-i drept. M-am foit, am rabdat, m-am intors pe toate partile, pentru ca nu stiam cum sa ii zic cat mai elegant sa opreasca dracia aia odata ca ma doare capul. Cand sa imi iau inima in dinti, un nenea a` la 50 de ani l-a apostrofat parinteste: fir-ai al dracului cu muzica ta si cu telefonul tau! opreste-l in ma-ta, ca te arunc pe geam!

Am inlemnit, ca o finutza ce sunt, apoi mi-am concentrat atentia asupra unui apus de toata frumusetea, care a mers la fix cu melodia de la Magic Fm " Take my breath away ". Am ajuns si acasa, mi-am scos javrutza in parc ( initial vroiam o promenada all by ourselves, dar nu e vina nimanui ca e ea in calduri si ca ni s-au alaturat jdemii de specii de masculi feroci ).

Noroc cu el, pentru ca m-a ajutat sa inchei seara in linsite. Film, gadilat si rasfat in bratele lui. That`s why i love him! Acum o sa ma duc la nani, pentru ca nu mai pot. Ideea e ca i`m back home, si cam p-aci o sa stau toata saptamana!


Noapte buna, copii!
[ Big fluffy hug 4 minel ].

Ritza :X

Si pentru ca tot vorbeam de chipmunks, pana acum nu cred ca am povestit deloc, de cel mai mic, nou si adorabil membru al familiei. Este Ritza, este baietel si pui de veverita americana. Cel mai frumos cadou pe care il putea primi sor-mea de ziua ei :)
In sfarsit am facut rost de pozele cu el, desfatandu-se in voie in pomul de Craciun. Enjoy!

:)

Lucrurile marunte ma fac fericita. Stiam asta demult, dar azi mi-am intarit inca o data convingerea.
Ingropata fiind in mormane de coli, sinteze, pixuri si coji de portocale ( ca deh, nu pot sa invat fara sa ma racoresc cu citrice ), mama si-a facut aparitia. Si nu ca de obicei, adica zambitoare si calda, ci cu un adaos delicios: o super prajitura. Am uitat de fonetica franceza, de aparate fonatoare, sisteme consonantice si alte alea, si am devorat animalic ( :D ) doua portii de prajitura. ^^
Si de atunci nu-mi mai trebuie nimic. Sunt all smiley and happy.

Alte lucruri aparent marunte, dar care ma fac fericita:

- tot ce tine de domeniul " yummy ", as in food ( cioco, inghetata, praji );
- " Totul despre sex " ;
- schimbari de look intotdeauna binevenite ;
- The Sims ;
- melodiile de suflet ;
- leneveala matinala din cearsaf ;
- bubble baths ;
- gadilatul lui ;
- tigara unica fumata la nervi, cu Greta pe geam ( la care se adauga, dupa preferinte, un pahar de vin si chicoteli nocturne ) ;
- rasul unui bebelus.

Si muuulte altele. :)

Chipmunks!!! ^^

Am tot vazut afise peste tot, cu dracii astia mici. Cica ruleaza prin cinema. Cred ca o sa ma duc si eu sa vizionez, pentru ca am vazut inceputul la dvdrip si mi s-au parut sweet as fuck.
Atat de dulci incat i-as manca pe toti 3, cu tot cu vocile lor pitigaiate si uochisorii mari :) :X

Activities.

Mi-am descoperit spiritul practic, de cand m-am trezit. Am fost destul de matinala, pe la 10, cand Happy zgaria senzual cu labutele la usa si pe creierii mei. Dar am adormit la loc, si m-am lafait in pat pana la 12, cand gandul ca am de invatat o gramada pentru examenul monstru de luni, nu imi mai dadea pace.

Ca o fata constiincioasa ce sunt, am tot amanat sa ma apuc de invatat. Am avut treburi mult mai importante de facut. Am scos-o pe Happy la o plimbare lunga, m-am intalnit putin si cu Greta ( e drept, cu folos, am avut ceva de tras la xerox ), am purtat o discutie cu mamaia ( lucru pe care il fac destul de rar, ca o nesimtita ce sunt ). Apoi gospodina din mine a iesit din iveala. Asa ca am facut curat in camera, am spalat vasele. Chiar si aragazul.

Acum chiar nu mi-a mai ramas nimic de facut, asa ca trebuie sa trec la orele de sacrificare, si sa pun dracului mana pe carte! Asta in caz de nu gasesc ceva mai interesant de facut. Nu de alta, dar ma bate gandul sa ma duc sa imi cumpar o planta ... :|

Homeless. :<

Prima oara cand am stat departe de ai mei mai mult de o saptamana, a fost prin clasa saptea. Era vacanta de vara, si am vrut sa mi-o petrec alaturi de vara-mea la bunici. ( intr-un sat frumos, din Vrancea, comuna Vulturu` lui Becali ). Am reusit sa petrec intr-adevar toata vacanta acolo, si a fost una dintre cele mai frumoase, care mi-au ramas intiparite in minte.
Inainte sa descopar eu ce e ala sarut, baie la miezul noptii, alergat desculta prin iarba si praf, sa fumezi o tigara si sa furi din via vecinului, a trebuit sa indur supliciul rupturii de ai mei. Prima saptamana a fost chin si jale, boceam in fiecare seara, mi se parea totul lipsit de farmec. Ajunsesem la concluzia ca o sa fiu mereu legata de ai mei, si ca fara n-am cum. Apoi nu stiu cum, am reusit sa ma detasez, si sa ma simt bine.

Acum am cam crescut, dar nu stiu cat m-am schimbat. In fiecare week-end si vacanta vin acasa. Acum am fost nevoita sa stau 2 saptamai departe de casa, si sincer am simtit nevoia fizica de a ma zgaria pe ochi. Nu e ca si cum as fi mereu lipita de mama sau tata. Dar numai ideea de acasa, ma linisteste.
Azi cand am ajuns, Happy mi s-a parut mai frumoasa ca niciodata, patul mai moale, calculatorul mai putin virusat. Parca si aerul era altfel. Da bah, sunt acasa si astept mai mult ca niciodata sa se duca naibii si sesiunea asta, ca tare stresanta mai e! Ma face sa ma simt mai emo ca niciodata...

}{

Sucks.

E primul weekend in care simt ca nu ar fi trebuit sa vin acasa, desi imi doream asta mai mult ca oricand, mai ales dupa o saptamana de stres la facultate. O sa incep in forta cu examenele de luni ( marti, miercuri, joi) si toata sesiunea se va termina cam pe 10 februarie. Pana atunci nu cred ca o sa mai servesc vizite p`acasa, pentru ca la buc e mai lejer sa invat cu Greta.

Tocmai am aflat ca una bucata profa idioata are chef sa facem cursuri duminica. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca se mai intampla uneori. Doar ca ar fi trebuit sa ne anunte din timp, ca sa nu mai venim acasa. Nu de alta, dar prezenta e obligatorie, si cu amenintare de "nebagare in examen " daca absentam. Isn`t that sweet? So like, maine tre` sa ma trezesc mai matinala ca oricand, ca sa prind primul autobuz spre Buc si sa fiu prezenta la curs la ora 10.

N-ar fi fost dracul asa de negru daca n-ar fi trebuit sa invat pentru examenele de luni si de marti. Ziua de maine oricum o sa fie sacrificata, pentru ca o sa stam cam toata ziua la facultate, pentru nimic concret. Niciodata n-a iesit ceva concret de la cursurile ei. Noroc ca imi place germana, altfel :|

Si poate motivul de baza pentru ca ar fi trebuit sa raman dracului in Buc, si sa nu ma mai obosesc sa vin acasa, este chiar el, care s-a comportat ca un nemernic aseara. O zic, nu-mi pasa, te superi, problema ta! Cu ocazia a ce am scris aici, iti vei da si tu seama de ce am disparut din peisaj mai devreme decat de obicei ;)

So like... pauza de examene few weeks!
Bafta!

Whou!

Aseara am iesit sa ma bucur si eu de zapada, ca tot omu`. Intai m-am alergat putin cu pisoiul prin fata blocului, pentru ca energia mea debordanta il obosea si tinea cu orice pret sa ma potoleasca, tavalindu-ma pe jos. Apoi, a iesit si restul gastii si ne-am dus undeva pe dig, pentru a ne pune fundurile la bataie.
Lasand la o parte ca era 10 seara si ca peisajul era super creepy: noapte friguroasa, pustietate, vant si cimitirul alaturi, ne-am simtit bine. Was fun, chiar daca n-am avut saniute, ne-am dat cu pungile. Si partea buna, e ca inca mai pot sa merg.

Din pacate n-am iesit invingatori in lupta cu frigul, asa ca dupa maxim 20 minute si o sticluta de vodca facuta posta si menita sa ne incalzeasca ( yuck ! ), ne-am retras in baruletul nostru unde ne-am intins la taclale. As fi baut o cana de vin fiert, dar cum nu aveau, am impartit o sticla de busuioaca de Bohotin cu Zozy. Desi la inceput credeam ca n-o terminam, printre chicoteli, discutii si zambete, am dus treaba la capat, ca fetili! :D

Bineinteles ca m-am pilit, si ca si cum nu ar fi fost de ajuns ca am intrat in casa la 2 juma`, pe cat de tiptil era posibil, l-am gasit pe tata postat in fata pc`ului, foarte vesel defel. Am incercat sa vorbesc pe cat de coerent puteam si sa tin ochii mari. Acum nu stiu cat mi-a reusit, dar cel putin s-a amuzat ( eh, imi mai permit si eu cate o escapada, ca doar nu beau mereu ).
Anyway, acum nu ma simt chiar bine. Nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau. Pana data viitoare.
Pupic! :P

Let it snow...

Si pentru ca spiritul Craciunului s-a dus, dar zapada a ramas ... :

Ozi: la 21:30 iesim in zapada sa ne dam cu sania
dooda: iesim? :D
Ozi: iesim
dooda: ce dragut !!!
dooda: da` io n`am sanie :|
Ozi: nici io
dooda: :))
Ozi: poate gasim niste copilasi, ii batem si le luam saniile :)
dooda: deal !

Sum` pics.

1. Leneveala`n pijamale cu Happy :X

2. La familia :)

3. Sister, tata si eu!

4. Cu pisoiul meu. Anticipam tremurand, un 2008 calduros! :)

S-au dus sarbatorili :(

Ah, cat urasc zilele astea de dupa sarbatori. Le astepti atat de mult, te bucuri, te distrezi, pentru ca apoi sa te scalzi din nou in monotonia zilnica. Dar deh, tre` sa fii mai increzator, de parca noul an ar aduce schimbari miraculoase in viata ta!
Duminica ma intorc la Bucuresti, si mi-e foarte aiurea, cand ma gandesc la sesiunea care se apropie si la cat am de invatat. Las la o parte faptul ca apartamentul de acolo e in renovari, cu tot cu bocaneala de rigoare si nervii intinsi la maxim!

Dimineata asta am lenevit cu mama la tv. Nimic interesant de vazut, decat stiri despre zapada din Buc si programele in reluare de la revelion. Acum cateva zile, cand aveam casa plina de rude si prieteni, doream un moment de respiro, pentru ca era prea mare agitatia. Acum semi-singuratatea ma face depresiva.

Mi-a placut vacanta asta. A fost presarata cu de toate, exact cum mi-am dorit. Familie, prieteni, distractie, Happy, cadouri si multe zambete.
Sincer imi doresc un 2008 cel putin la fel de bun ca anul ce a trecut!