Mare melancolie, dom`le! ...
Insomniaca fiind, spre dimineata am stat si m-am gandit la tot felul de lucruri. Si mi-am dat seama ca azi e 15 septembrie, ziua generala si oficiala de incepere a anului scolar...ma rog, anul asta se asteapta pana pe 17, dar nu are importanta...
Si mi-am dat seama inca o data ca mor de dorul colegilor. Chiar daca nu intotdeauna lucrurile au fost roz intre noi, mai ales prin a noua si a zecea, cand era lupta pentru impunerea personalitatilor, clasa 12`a ne-a regasit mai maturi si mai legati ca niciodata...
Imi amintesc si acum prima zi de liceu...aveam niste emotii de simteam ca-mi sare inima din piept. Dupa ce ma zbeguisem vreo luna, meritul meu de altfel, pt ca luasem capacitatea cu brio, eram nerabdatoare sa incep liceul...
Nu cunosteam decat 5 din noii colegi, fiind 3o la numar. Trei fete cu care fusesem in clasa in generala, inca o fata pe care o cunosteam din generala, si prietenul meu din copilarie. Cand am intrat in clasa, eram cu toti vizibil jenati, timizi, oricat de duri am fi vrut sa parem.
Doamna diriginta ne-a vorbit foarte frumos, eram optimisti si visatori. Hai bine, o sa vorbesc in numele meu, ca poate nu toti vor sa recunoasca :P desi stiu ca toti eram asa...Liceul mi se parea urias..faptul ca era construit pe doua parti, cu doua intrari pentru elevi, il transforma intr-un adevarat labirint greu de deslusit. Aveam impresia ca n-o sa ma obisnuiesc niciodata. (un liceu ingrijit si frumos, intr-adevar, jos palaria ! )
In timp ne-am acomodat unii cu ceilalti, s-au format bisericutele clasice si de rigoare. Poate mai multe decat in alte parti pentru ca a fost o clasa aproape in intregime de fete. Ii apreciez pe aceasta cale pe cei 4 baieti, care ne-au suportat intotdeauna toanele si mai ales pentru ca au reusit sa nu aiba tulburari de personalitate, sexualitate si alte chestii... ( mai putin partea ca erau innebuniti sa afle picanterii din viata noastra intima, sa citeasca pe sub banci "Cool girl/Bravo girl" si sa participe la discutii despre tzoale, make`up and stuff ).
Cu profesorii nu am fost intotdeauna in cele mai bune relatii ( cine e, de altfel? ). Am fost de la un inceput putin mai favorizati (sau cel putin asta credeam la vremea respectiva) si pentru asta credeam ca lumea e a noastra.
Ora de mate. Intr-adevar un memorial al durerii. Nu am cum sa relatez nici in cea mai mica parte, cata oroare si teama aveam cu totii de ora asta. Cine stie, cunoaste. Si totusi, acum imi e dor si de dna profesoara, si de chicotiul pe sub banci ( pentru ca atunci cand stii ca esti pandit in orice clipa sa incasezi un 3 pentru simplul fapt ca ai chicotit, sau ca nu ai scris in partea dreapta a tablei, desi nimeni nu iti zisese in ce parte sa scrii, exact atunci te buseste rasul cel mai periculos...). Mi-e dor de rasul ala nebunesc, de toanele profei, de "mucoasele" si "impertinentii" mei. :)
Ora de romana. Doamna profesoara de milioane, pe care o voi respecta intotdeauna pentru tot ce a facut si a incercat sa faca pentru noi. Nu am fost elevii model decat in situatii extreme ( la sedinte, inspectii, concursuri). In rest, eram prea comozi si plictisiti ca sa ne batem capul ca poeziile barbiliane, sau sa intelegem procesele de constiinta ale lui Gheorghidiu. Repet, tot respectul pentru doamna profesoara, diriginta noastra spirituala.
Ora de franceza. Franceza mi-a placut dintotdeauna, in timpul liceului am invatat cum sa imi dezvolt singura pasiunea. Bineinteles ca am avut-o si pe doamna diriginta care ne-a indrumat cum si ce sa citim, ne-a implicat in diverse actiuni, si ne-a invatat atat aspectele pozitive cat si negative ale unui francez si ale minunatei Frante. ( Mi-am amintit acum ce spunea Alin. Nu imi amintesc ce meci mare fusese intr-o seara. Curioasa, il intreb: cine a jucat aseara? El: Germania cu Italia. ...si cine a batut? El : Frantaaaaaaa!!! ). So like, France iz the shit, dude :)) ..sau nu! :P Ramane sa ma conving de asta cand o sa vad cu ochii mei ceea ce vizionam in sala de lectura pe casete video (muzee, catedrale, strazi, oameni, cultura...)
Ora de engleza. Slava domnului ca mi-a placut dintodeauna Cartoon Network si ca am invatat de acolo ce si cum se mai vorbeste, ca altfel as fi fost tufa de Venetia. Ora de engleza, era ora de relaxare toatala, fara pic de stres, fara reguli, fara teme si invatat. Sau daca implica vreo tema sau incercare de tema, nu-i pasa nimanui. Eram fericiti impreuna. Noi si profa. Ne gasisem, unii mai comozi decat altii... ( u can buy me with a chocolate :-" )
Ora de latina. Se spune ca o materie iti place sau nu, in functie de profesorul care o preda. Ei bine, la cat de mult o iubesc eu pe profa de latina, ar fi trebuit sa stiu latina ca pe "Tatal nostru". Spre rusinea mea, nu stiu mare lucru, dar suficient cat sa am o idee si o perspectiva un pic mai diferita decat a altora, asupra unor elemente culturale. Latura copilareasca imi era implinita de fiecare data cand doamna profesoara ne spunea povesti si legende ( ca deh, copchilu` nu poa` sa stea concentrat si nu intelege, daca nu vorbesti pe limba lui). O alta doamna pe care o respect din toata inima, si care a avut o rabdare titanica cu noi. Mulsssumim. (multumesc eu si pentru cei care nu s-au sinchisit sa o faca la vremea potrivita. In timp, le va parea rau).
Ore si materii au fost multe, si fiecare e normal sa te marcheze intr-un anumit fel. Insa nu vreau sa scriu roman, asa ca le-am mentionat pe cele mai importante, si care, in afara de prima, faceau parte din aria noastra umanista.
Pe langa programul zilnic de scoala, aveam anumite festivitati, concursuri scolare, si activitati in afara. Aici enumar pe cele care mi-au placut cel mai mult: olimpiadele ( da ma, sunt un mic tocilar in sinea mea, imi placea sa umblu prin alte parti si sa cunosc oameni destepti ), piesele de teatru, francofoniile..( una, in mod special, in care mi-am pus amprenta si nu numai asupra unui mic discipol pe care l-am invatat sa isi gangureasca rolul in franceza. La dictie, ma refer). Eh, vremuri blonde, ochi negri si ploi multe la vremea pe atunci. Nici asta n-am sa uit :)
Cred ca as putea sa scriu pana maine fara sa ma opresc. Bineinteles ca anii de liceu n-au implicat doar scoala propriu-zisa, a implicat si iubire si certuri, nebunie, maturizare. Dar am vrut sa fie un post pentru colegi si profesori, adica pentru oamenii alaturi de care am trait cei mai frumosi ani din viata mea!
Multumesc! Si mi-e dor de voi! :(
