Sunday, April 10, 2011

Aparențe


Chiar dacă la munte ninge de rupe, la capitală încă ne amăgim cu miros de primăvară și speranțe de raze de soare cât mai călduroase. Iar pentru un sezon nou se cer desigur și ținute noi. Așadar, astăzi am decis să mă răsfăț un pic, să mă plimb de nebună pe " bulivar " și să-mi clătesc ochii prin vitrine.

M-am oprit un pic pe la salon, după mi-am văzut de drum. Nu am nicio problemă în a merge singură la cumpărături, ba chiar mă relaxează pentru că am timp să îmi fac damblaua fix cât am chef. Desigur, niciodată nu strică un umăr alături căruia să îi ceri păreri critice. Maybe next time :)

Într-un magazin de încălțăminte , o domnișoară se plimba de colo colo pufăind nemulțumită la fiecare pas. La braț, avea un tânăr june pregătit să iși golească portofelul pentru mica lui pampufă. Nu le-aș fi dat prea multă atenție, dacă nu m-ar fi călcat pe coadă. Probabil sătul de fițele ei, el o atenționează: " Uite la domnișoara cât de bine se descurcă și singură! Tu de ce nu faci așa? ". Sincer aș fi preferat să nu fiu servită drept exemplu, până la urmă nu făceam nimic mai mult decât să probez liniștită niște pantofi.
Atunci, demoazela a luat foc: Adică ce crezi? Că nu pot să îmi aleg singură pantofii? El: " Ba poți să iți alegi, dar te-ai descurca să ți-i plătești singură? " . Ea: " Lasă-mă dragă, că asta sigur are sponsorul acasă ".

Nu știu ce m-a enervat mai mult, faptul că vorbeau nestingherit de față cu mine, modul în care au vorbit, sau că în ochii lor am lăsat impresia unei întreținute. Și nu e prima dată cand mi se întâmplă o chestie de genul. Chiar de persoanele de tipul ăsta am oroare și e dureros dacă par una de-a lor. De ce e greu de crezut că o femeie poate pur și simplu să se descurce singură, fără a fi nevoie ca un fraier să împrăștie valută în spatele ei? E normal să primești mici atenții, dar e mult mai sănătos să nu depinzi de nimeni!

Până una alta, am pantofi noi , treabă de făcut și o ciocolată de terminat. Restul e istorie. Să aveți o săptămână frumoasă!

.

Saturday, April 09, 2011

Dual


Mă întreb uneori cum unele persoane reușesc să fie duale. Să dezvolte două personalități, două fețe, două vieți paralele ... Dacă ne luăm după stele și alte minunății, se pare că cel mai ușor se pot transpune în două părți distincte cele născute în zodii cu pereche: gemeni sau pești. Dar nu cred că trebuie pus totul pe seama datei de naștere.

Mica introspecție s-a datorat faptului că de ceva timp începusem să scriu într-un al doilea blog. L-am pregătit cu grijă, am ales un template frumos și aveam deja câteva postări. Inițial credeam că blogul meu secret ( la fel de bine aș fi putut scrie într-un jurnal ) mă va face să mă simt mai bine, să scriu mai detașat dar nu doar că nu mi-a adus nicio satisfacție de genul asta , ba dimpotrivă, am avut sentimentul ăla că înșel, că mă înșel pe mine și toți anii în care am împărtășit cu lumea ce mi-a zburat prin minte. O să rămân aici, păstrând cu drag tot ce am strâns. Și promit că nu o să mă mai gândesc vreodată să abandonez pagina asta.

Mă dezvolt dual. Ușor prinsă între trecut și prezent. Dar rezolvările vin de la sine, pe parcurs. Până acum știu că de fapt nu aveam nevoie de ceva nou ca să mă regăsesc. Cineva nou ar putea fi răspunsul.