Tuesday, March 31, 2009

Blabla.

Azi ma vait:

- de o ora ma chinui sa ma duc sa fac dus si imi e foarte lene sa ma ridic;
- mi-e somn mereu in ultima vreme ;
- sunt un stranutac;
- run out of patience;
- rolele mi-au facut buba la glezna;
- am pofta de papanash :D ;
- mi-i dor de flacaul meu. Si de Sara.
- de 2 zile nu l-am mai hranit pe panda puppy :(
- nu am nici cel mai mic chef de catalana.

In rest, toate bune si frumoase. How about you ?

Monday, March 30, 2009

Rollin`, zic.

Io am multi pitici. Si ocazional piticii ies la lumina si se revolta, indemnandu-ma sa mai fac cate o tampenie, sa mi se mai puna pata pe cate ceva. Piticul pe care il credeam adormit pe veci, a prins viata saptamana trecuta. Asa ca de atunci am inceput sa dau raite prin magazine ca sa imi cumpar role.
Norocul a fost de partea mea pentru ca beneficiez de niste extra-banutzi ( de abia a trecut ziua mea ), iar astazi mi-am achizitionat rolele visurilor mele. Negre cu portcaliu, cu siret si siliconate. :D
Dooda pe role, o adevarata aventura. Prima oara am cochetat cu ele pe la 8 ani, dar nu erau ale mele, ci ale unui prieten. Lasand la o parte ca erau cu vreo 3 numere mai mari decat labutza mea de copil amarat, eu eram fericita chiar si asa. Cu adaos de fund plin de vanatai si genunchi zdreliti.
La 9 ani eram pregatita spiritual sa am propria pereche. Roz, evident. Inca nu aparusera cele cu roti de silicon sau ceva mai ca lumea, asa ca patinam cu chiu cu vai in plasticul ala. Dar era distractiv.
M-am plictisit repede de ele asa ca i le-am dat unei prietene. Doi ani mai tarziu, plangeam ca vreau altele. Eram atat de disperata incat am cumparat de la cineva prima pereche disponibila chiar daca erau nr 40 si aratam ca Tweety`n ele. Jena si plictiseala au intervenit rapid asa ca le-am abandonat si pe ele.
Am mai avut tentative de plimbarit cu role de-ale fetelor, dar nu mi se mai pusese demult pata ca acum. So, wish me luck n stuff, i`m out in ze streets.
Acum ma scoate Cintiutz in Herastrau sa sarbatorim. Saraca, nu stie ce o asteapta :)) V-am pupat!

Thursday, March 26, 2009

La metrou

Urc in metrou. Ma asez grabita pe primul loc liber, cufundata fiind in lectura " Intoarcerii Omului Zar " ( carte data de Deedee, pe care o s-o preaslavesc pana la licenta din cauza asta ). Ma simt privita. La modul brutal, cu respiratie ce imi suiera in urechi. Tresar.

Nenea din dreapta mea ranjea scarbos. Un alt nene mai tanar din dreapta lui ma intreaba nervos: " Fah, ce faci? " . Raman blocata. Oscilez daca sa ii zic ceva de dulce sau sa stau cuminte si sa imi vad mai departe de lectura. Ridic din spranceana si continui sa citesc. Langa mine, vanzoleala intre cei doi.

Nene1 : Intreab-o, mah ..
Nene 2: Las-o mah, nu vezi ca se face ca nu mai cunoaste lumea?
Nene1: Sigur e ea?
Nene2: Ea e , da-o dracu` !

Ma buseste rasu`.

Nene2, in cele din urma : Auzi, tu nu esti din Funduleni?
Eu: Nu. * rad in continuare *
Nene1: Prost mai esti.
Nene2: Vai de p**a mea.
Neneii, in cor: Ne scuzi, domnisoara.

V-am scuzat, ma.

I heart not my phone.

Am ajuns sa imi urasc telefonul. Uneori imi vine sa il arunc pe geam, fara sa am cea mai mica remuscare. Sau macar sa il inchid. Nebunia a inceput de cand am lucrat intr-un call center, unde dadeam toata ziua telefoane. Dar nu era de ajuns, cand ajungeam seara acasa aveam parte de portia mea de socializare cu familia, cu prietenii, asa ca trebuia sa stau in continuare lipita de telefon.

Daca inainte imi placea sa vorbesc ore in sir, ma bucuram la noile oferte , imi incarcam de 2-3 ori cartela pe luna, imi umflam facturile la abonamente din cauza ca eram atat de joviala si comunicativa, acum sunt un pic sociofoba. Bine, un pic mai mult.

Uit sa raspund la mesaje, din proprie initiativa nu dau decat la nevoie sau la ocazii speciale. Poate e de vina si faptul ca ajung intotdeauna seara acasa, iar atunci cand ajung, dupa ce mananc si fac dush, prefer sa stau cuibarita in pat sa ma uit la un film sau sa citesc o carte decat sa mi se incinga urechea pe telefon. Comunic strictul necesar cu ai mei: "Sunteti bine? eu da. am ajuns acasa, mananc, mai stau putin, apoi ma culc. aveti grija de voi, va pup " Ai mei inteleg, pentru ca si ei le au pe ale lor. Dar sunt persoane care insista sa sune, sa deranjeze, care ma acuza ca m-am schimbat si ca nu mai imi fac timp de ele, eu care altadata eram atat de simtitoare.

Imi pare rau. M-am schimbat, poate e doar o pasa mai proasta, dar nu mai am acelasi avant ca altadata. Chestie valabila si pe mess... nu mai imi arde sa stau pana tarziu la discutii, mi se pare timp mort. Putinul timp pe care il mai am vreau sa mi-l petrec altfel. Asta nu inseamna ca nu imi pasa sau ca va iubesc mai putin :) Am ramas la fel de simtitoare si saritoare. Dar nu din orice.
Hugz n kissez,
Duda.

Wednesday, March 25, 2009

La multi ani, Mama!


Niciodata nu am fost atat de emotionata cand am scris un post. M-am gandit de multe ori daca sa scriu sau nu, daca sa tin pentru mine sau sa impartasesc din sentimentele mele. Uneori imi e teama sa ma arat prea personala, dar avand in vedere ca prin blogul asta am deschis o portita a sufletului meu, acum vreau sa vorbesc putin de sufletul meu: mama.
25 martie a fost dintotdeauna o zi speciala. Religios, pe 25 martie se sarbatoreste Bunavestire. Sarbatoare mare, de cruce rosie. Noi o sarbatorim pe mama. Iar azi e o zi cu atat mai speciala cu cat implineste 50 de ani.
Ar fi inutil sa spun cat de mult o iubesc si sa ii fac un elogiu, spunand ca e cea mai buna din lume. Pentru ca fiecare pui isi iubeste sursa de viata. Iar cum mama are 3 pui si un derivat din primul pui, va dati seama cat de iubita poate fi.
As vrea sa aiba o zi speciala, chiar daca nu e alaturi de noi. Imi doresc mai mult ca orice sa ii fiu aproape, mai mult chiar ca de ziua mea. Insa weekendul ne va regasi pe toti impreuna, iar ea stie asta.
Nu stiu cat seman cu ea, desi mi-as dori sa ii seman cat mai mult. Fizic, nu stiu cat de mult ne apropiem. ( macar sora mea i-a furat trasaturile). E idealul meu de femeie, de rezistenta si putere. De fiecare data cand trec printr-o situatie grea ce imi pare fara scapare, ma gandesc la cate greutati a indurat ea si prind putere.
De la ea am mostenit insa bunatatea si dragostea fata de copii, de animale. Si altruismul. Chiar daca uneori as vrea sa ascut ghearele pe cate cineva, exista ceva inauntrul meu care ma opreste, nu pot provoca voit durere. Pentru ca nu e bine, nici mama n-a facut vreodata rau.
Desi hipersensibila, am invatat de la ea sa nu las niciodata capul jos. Nu imi place sa ma vait, pentru ca ea nu se vaita niciodata. Chiar daca munceste cu mult peste 8 ore pe zi, isi face treburile casnice cu strasnicie, intretine de una singura 4 camere, gateste in fiecare weekend pentru 8 persoane, isi dadaceste nepotica, ingrijeste un caine, un papagal si alti vreo 5 caini aciuati prin spatele blocului, ea nu se vaita niciodata. Si cat de marunte par lucrurile asa insirate, pe cand ea face mult mai mult ...
Trecand peste aspectele casnice, mai sunt si framantarile interioare de femeie. Pentru ca pe langa mama, e sotie de 30 de ani. Femeia aceluiasi barbat dintotdeauna: tata. De multe ori ma gandeam care e secretul fericirii, cum de au reusit impreuna doi copii sa cladeasca un adevarat camin pe care sa il umple cu iubire. Nu am gasit inca raspunsul. Poate ca ma voi lumina in timp.. sau nu... ea la varsta mea, aducea pe lume al doilea copil...
Ma rog lui Dumnezeu sa ne-o tina mereu sanatoasa, fericita si vesela.
Te iubim, de la mare la mic: Ae, Cris, Miri, Ionut, Roxi, Dooda, Sara. De abia astept ca la anul lista sa mai adauge un pitic :D

P.S: Aveti vreo idee de cadou mai special ?

Monday, March 23, 2009

Made my day.




" Varsta e un numar . "
( citat al unui mare critic in viata )

21.


Totul a inceput inca de martea asta. Am primit mesaj de la o fosta colega de liceu, care imi ura de bine, la multi ani-uri, sanatate. Pe urma in fiecare zi a saptamanii mai primeam cate un mesaj. Nu conteaza ca a fost incurcata data, important e ca lumea s-a gandit. Dar ca sa fie si mai clara situatia, ziua mea este astazi, 23 martie.
Sambata am fost la sora mea. Acolo erau si bro cu Rox, si bebe si am fost suprinsa cand am vazut ca suri s-a intrecut pe sine si a pregatit un tiramisu delicios. A fost ca o avanpremiera pentru ce va urma in weekend cand ne vom strange tot familionu` sa sarbatorim. Atat pe mine cat si pe mami.
Am fost cam trista pentru ca mi-as fi dorit sa fiu alaturi de toti cei dragi. Dar m-am binedispus pentru ca dinainte de 12 noaptea, telefonul a inceput sa sune, sa inregistreze mesaje, bara de mess s-a inrosit de tot. Cand ziceam ca vreau sa fiu speciala, nu m-am gandit o secunda ca ma voi simti vreodata asa. Atat de speciala. Si datorita voua, pentru ca se pare ca nu va iubesc degeaba.
Chiar daca ziua mea de abia incepe, si de abia astept sa ma duc maine la scoala :D vreau sa va multumesc de pe acum tuturor, ati fost la inaltime cu totii. Va iubesc de nu mai pot.
Einundzwanzig. Yay ^____^

Sunday, March 22, 2009

Journee francophone.


Imagine de aici
Fuse si se duse si francofonia. Pe 20 martie. Intotdeauna am iubit ziua asta, nu pentru ca as fi patrunsa de prea multe sentimente patriotiques, mais pentru ca intotdeauna trebuia sa pregatesc cate ceva pentru ziua asta, iar asta insemna sa lipsesc de la ore si mai apoi sa particip la spectacole :D

In liceu, jucam teatru, spuneam poezii retardate etc. Cel mai frumos a fost cand am intruchipat-o pe Marianne, prin clasa unspea cred. Marianne e un fel de Ecaterina Teodoroiu a noastra, doar ca mult mai implicata ... fizic. Ea incuraja si.. oblojea ranile soldatilor de pe frontul revolutiei din 1848.

Cand doamna diriginta de pe atunci m-a rugat sa interpretez rolui ei, nu stiam prea multe despre ea asa ca m-am bucurat. Dupa ce am aflat ca trebuie sa defilez in fata intregului liceu doar intr-un cearsaf, eventual cu un san dezgolit, am zis ca ma lipsesc. Am ajuns insa la un acord comun si anume: nu mi-am dezvelit nimic iar cearsaful l-am inlocuit cu o rochie alba, lejera, peste care mi-am infasurat o banderola cu drapelul Frantei, la fel ca primarii :D

" Mes chers francais, se sont reunis a` cote de moi en nom de la liberte, egalite, fraternite, en 1858 .. " asa mi-am inceput timida rolul, in fata unui auditoriu remarcabil. Chiar si acum il retin, atat de mult m-a marcat ... ar fi mers toate ca unse, daca o pardalnica de bretea nu mi-ar fi jucat feste, si nu mi-ar fi picat intruna. Astfel incat, blestemul adevaratei Marianne m-a ajuns si fara voia mea, un san s-a aratat sfios. Mai jenanta decat situatia in sine nu a fost decat interventia unui prieten care s-a napustit efectiv pe scena sa imi ridice breteaua si sa acopere zona problematica :| Cam atat cu francofoniile trecute.

De francofonia asta, am fost la film, la lectorat. Profa de traduceri ne-a sugerat asta si a fost o idee bine primita ( mai ales pentru ca scapam de restul cursurilor ). Cand am ajuns, filmul inca nu incepuse, iar un nene batran isi dadea duhul la microfon, la o conferinta. Ni s-a spus sa mai asteptam un pic, motiv pentru care am coborat cu Greta sa ne luam ceva de rontait.

Cand ne-am intors, lumea deja intrase si se asezase. Am primit si noi niste scaune prin bunavointa unui frantzuz simpatic, insa eu tot imi ridicam capul ca suricata, pentru ca nu vedeam bine, de acolo din spate. Am fost sesizata de un tanar domn negru, la costum care mi-a zambit si mi-a facut semn: " Viens ici! " Puteam sa-l refuz?
M-am asezat langa el si pe tot parcursul documentarului ne-am zambit, am susotit. La finalul filmului, fiind deja prieteni i-am zis pe un ton ironic: " On doit applaudir maintenant ! " ( la modu`: " acu` mai tre sa si aplaudam ! " ). El m-a privit un pic incurcat. Intre timp, nenea prezentatoru` spuse: Si acum, sa il invitam in fata pe producatorul filmului, dl X. Nimeni altu` decat negru` meu.

Nu vroiam decat sa ma fac mica incat sa pot intra in sticluta de Nestea din fata mea. M-am lecuit de francofonii. Vive la France, zic.

Later edit: Anul e 1848, anul revolutiei. Insa nu merge sa modific, dunnow why.

Thursday, March 19, 2009

Sniff.



Couldn`t help it. :X

Wednesday, March 18, 2009

Leapsa. Again.

Executorel m-a palit c-o leapsa. Adicatelea sa enumar o lista de 14 lucruri. 7 adevarate si 7 false. Doar ca voi tre sa ghiciti care sunt alea adevarate si care cele false. Pam pam!

1. Mi-e frica de serpi.
2. Nu imi place muntele.
3. Am o parere proasta despre mine.
4. Nu graseiez niciodata cand vorbesc franceza
5. Pictez cand sunt trista
6. Am scris 3 carti pana acum
7. Am manele in telefon
8. Am fobie de clovni
9. Zambesc rar
10. Traversez doar pe verde.
11. Fac Streetdance
12. Ma indragostesc la fiecare 5 minute.
13. Sunt morocanoasa dimineata
14. Sunt cea mai rabdatoare persoana de pe pamant.

Leapsa merge mai departe la Deedee , danz3l si Cory.

Si gata! La culcare cu voi !!

Anunt important.

" Dupa cum stiti din nenumarate surse sau din facultate se strang fonduri pentru tratamentul colegei noastre de la universitate, Alexandra Aron, diagnosticata cu tumora cerebrala. Una dintre initiative este sustinerea unui concert, pentru strangere de fonduri...cei care vor sa vina, sa contribuie pe o parte la salvarea unei vieti si pe cealalta parte sa se distreze intr-o seara de primavara, sunt asteptati vineri, 20.03.2009, in club BLUE NIGHT din Regie, la ora 21:00. Invitatii sunt Florin Chilian, Vama si Montuga iar pretul biletului este de 200 000 lei vechi, bani ce vor intra in contul Alexandrei.Biletele vor circula si prin facultati, dar se vor gasi si la intrarea in club. Va multumesc si va rog pe cei care puteti dati mai departe!Anca Evseev "

Sunday, March 15, 2009

5 luni de bebe.


Dj Sara Pop.



Cu rochita aniversara menita sa imi puna in evidenta ochisorii albastri si ciuful roscat.


5 luni de bebe. La multi ani! Te iubesc, buburuc!

Slumdog.

Sunt emo chizda din nou. Dupa o indopare serioasa cu pastile , ceaiuri si alte minuni menite sa ma scape de receala, m-am decis sa ma uit la un film. Citind blogu` lu` Bendeac am vazut ca se duce la " Slumdog Millionaire " si mi-am amintit ca il am si eu demult downloadat dar ca nu am avut timp sa ma uit.

Am rezistat eroic 2 ore juma` sau cate a avut, am plans constant si am stat in suspans. Nici acum nu ma pot opri din oftat si suspinat, desi au trecut vreo 15 minute de cand s-a terminat.

Un rol important l-a avut tipul, actorul principal. Mi-e lene sa ii caut numele, dar ideea e ca e incredible wuvable and cute. Si da, recunosc mi-a placut foarte mult filmul pentru ca pe langa toate aspectele de cacat ale vietii , a scos in evidenta faptul ca dragostea e cea ma importanta. :)

Daca nu l-ati vazut, vi-l recomand din toata inima mea albastra si ranita.
Pana atunci, eu mai dau de vreo 1893787346763545 sa vad finalul! Sniff.


P.S : " D: It is written. " ...

Thursday, March 12, 2009

Incomplete.



Feelin` ugly. Lookin` pretty.

Wednesday, March 11, 2009

Tae-bo.

A veniiiiiiiiiit primavaraaaaara! Cu tot cu asteniile ei. Am inceput sa fiu mai ciufutica fara motiv si sa intru intr-o pasa de hipersensibilitate. Dar slava Domnului, e doar o pasa trecatoare . :D
Si pentru ca tot a venit primavara si o sa se faca din ce in ce mai cald ( sper ) iar lumea pe la facultate a inceput sa faca misto de mine ca sunt grasa ( >:P ) mi-am pus in gand sa ma apuc serios de treaba. Woooorkin` out, baby! Ca la mancare nu renunt. Mai ales ca se apropie sezonul inghetatelor :X
Ma gandesc serios sa ma apuc din nou de tae-bo. Si as fi chiar Mulga daca nu as face-o, mai ales ca al meu cumnat e un cunoscut antrenor. Si ma chinuie mereu cand ma prinde. Reclama: daca vreti sa mergeti la sala si sa va dati sufletul o ora in niste exercitii super eficiente, detalii gasiti aici . Aruncati un uochi, nu se stie niciodata.
Pentru cele care nu au timp sa mearga la sala, in dreapta sus a paginii sunt o serie de exercitii pe care le puteti face singure, acasa. Garantez si pentru alea.
Si ca sa ma dau mare ( sau nu ), io facand exercitii pentru abdomen -> aici
Revenind la ale mele, i need a coffee! Mornin, folks! :*

Tuesday, March 10, 2009

La multi ani, Cintiutz!



Nu am mai fost la Cartarescu. Pentru ca am aflat ulterior ca tinea cursul in limbi necunoscute mie, pentru studentii de la slavistica. Dar ca ni se pregateste si noua ceva. Asa ca scuze de proasta informare.

Azi e ziua Cintiei, zi frumoasa ca ea. Era putin deprimata pentru ca a facut 21 de ani, si era departe de casa, dar sper ca noi, familia de la facultate am reusit sa ii coloram ziua cu pijamaua ruoz si cu pisicuta :D Te iubim, mami! In doua saptamani te ajung din urma si o sa ne plangem impreuna batranetile.
Multa iubire si dragoste pentru ca meriti din plin!

Acum sunt obosita si oricum barfim pe mess. Poza e din plina sesiune asa ca fetzele au scuza :D

Monday, March 09, 2009

Anunt emportant.

Uitandu-ma peste afisele din facultate, am vazut ca maine la ora 18, o sa vina Mircea Cartarescu, sa poarte un discution cu studentii. Prelegere, gen. Ma bate gandul sa ma duc, dar nu am cu cine. Trebuie sa imi conving fetele.
Pentru cine e interesat, maine, la Universitate, la Catedra de Bulgara.

Not yet a woman.



Inca sunt confuza. Nu stiu exact la ce sa ma gandesc cand e vorba de 8 martie. Am ramas indoctrinata de mica cu ideea ca de fapt, e ziua mamicii, incat mi se pare ciudat cand mi se ureaza " la multi ani! ".

Nu ma simt femeie. Non sexual vorbind . :)) Sunt inca prinsa intre o adolescenta tarzie si o femeie ce nu se arata decat ocazional. E chestia de momente, de atitudine. Pentru ca ma enerveaza sa fiu tratata ca o fetita, atunci cand vreau sa fiu luata in seama, sau sa mi se acorde intaietate si respect peste masura, ca unei doamne veritabile.

Cele mai multe confruntari le am in oglinda. Cand inlocuiesc jeansii si tricoul cu rochite elegante. Cand pe langa rimel si un pic dermatograf, imi fac ochii smokey sau misteriosi. Cand imi desfac coada si-mi prind parul intr-un coc cochet, sau pur si simplu il las sa cada in valuri pe umerii goi ...

Atunci ma simt ciudat. Transform si ranjetul pana la urechi intr-un zambet discret, imi admir gropita din coltul drept al gurii ( care se arata doar cand vrea ea ) si ma privesc pret de cateva clipe. Clipe in care nu ma mai simt eu.
Daca apoi ies undeva, comand vin sau gin in loc de bere. E o chestie ce porneste dinauntrul meu si ma face sa ma simt bine. Odata seara incheiata, ma demachiez, imi prind parul in coada si ma arunc in niste pijamale roz. Atunci urma de feminitate dispare o data cu intunericul ..

Cred ca cel mai important e sa stii cum sa imbini, ca femeie latura de adult si de copil. E bine, in general, ca om, sa stii sa te descurci cu aspectele astea. Cand ma voi lamuri ce e cu mine, o sa va anunt.
Pana atunci, o sa ma obisnuiesc sa primesc " la multi ani" -uri de 8 martie.

Sunday, March 08, 2009

Putina leapsa.



Cytolysin - Forgotten the intangible. ( asta ca sa nu va chiorati la scris )

Cand am vazut leapsa asta de la Danz3l, mi-am pus mainile in cap. Dar sunt sigura ca daca nu imi dadea el, imi dadea Deedee, asa ca ma complac.
Misto ideea, doar ca eu habar nu am sa fac photoshoape, picase si alte chestii. Am apelat disperata, la paint. Acolo arata bine, aici nu prea se desluseste. Dar hai ca m-am descurcat zic :D
Eu dau leapsa celor din blogroll, care cum pot si vor. Daca ati facut deja, stati in piua.
Si totusi, poza asta asta s-a ales asa, parca pe sufletul meu: baby meerkat ^_^

Ah, si la multi aaaaani! To the ladiieezzz..

Leapsa e cam asa ( uitasem )
* Go to Wikipedia. Hit “random”. The first random Wikipedia article you get is the name of your band
* Go to “Random quotations”. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
* Go to Flickr and click on “explore the last seven days”. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
* Use Photoshop or similar to put it all together.

* ah, si eu nu va dau alternartive.. nu de alta, dar mi-e lene pun linkuri...

Thursday, March 05, 2009

Review.


Amenintandu-mi cutiutza, cu iubire vesnica :D Ciocanel o privea " parinteste ".


Inca o noapte Avast, inca o noapte alba. A devenit deja un obicei pentru mine si Cutie sa ne petrecem serile de miercuri acolo. Ne simtim deja ca acasa, in atmosfera aia super tare: muzica ok, oameni ok. Miercuri e seara de rockareala, dar in fiecare zi a saptamanii se pregateste altceva: luni, de exemplu, e seara folk. Avec Banderas, care canta tare dragut.

Azi am fost adormita, a trebuit sa ma trezesc special ca sa ma duc la Universitate, sa las o adeverinta la secretariat. Cand am ajuns, o coada destul de mare, exact ceea ce iubesc eu cel mai mult. Sa astept, in multime. La un moment dat a iesit un nenea prof simpatic, care m-a cules din gramada, si mi-a spus sa intru. Toti ceilalti se uitau indignati, drept pentru care el a raspuns: Imi pare rau, e pila mea.

Tin sa mentionez ca nu stiu despre nenea decat ca e seful catedrei de spaniola. M-am uitat intrebatoare in ochii lui: dude, wtf? iar el mi-a zambit si m-a tras de mana inauntru. De acum incolo, il pun pe lista ingerilor mei pazitori.

Dupa, am dat o fuga pana la cofetarie, m-am rasfatat cu o prajitura, si am mers plin ploaie pana la metrou. Apoi am dormit ca vaca tot restul zilei :D Ta`daaam. Se anunta o seara la fel de adormita, cu o portie de Friends si inca una de prajitura.
Va pupa duda!

Sunday, March 01, 2009

Intrebare intrebatoare.

Ce urati mai mult? Duminica sau lunea?
Eu una urasc duminica mai mult. Pentru ca stiu ca urmeaza lunea.