Monday, December 31, 2007

La multi ani, 2008 !!!

La multi ani! Sa ne aduca noul an tot ce ne dorim! ( iubire, fericire si sanatate ).
Petrecere frumoasa !!!


:D

Thursday, December 27, 2007

Juma` de an :)


Cu bune, cu rele...au trecut 6 luni.
Thanks for bein` my sweetie. :X

Tuesday, December 25, 2007

Craciun fericit!!!



Am avut o saptamana plina, dar frumoasa.
Aseara am incheiat-o spectaculos, in Suburbia, la lansarea noului album Mecena. A fost frumos de la inceput pana la sfarsit. ( inceputul fiind o masa rapida la Kfc, inainte de concert, iar incheierea un somn friguros intr-un pat de camin ). Dar concertul a meritat!

O saptamana frumoasa sper ca va anticipa un Craciun frumos. Care a si inceput, de altfel, data fiind ora. Si anul acesta Mosul a fost generos ( nu degeaba am crezut in el atatia ani ). Am sa petrec sarbatoarea, cum se cuvine, alaturi de familie si de iubitul meu. Poate intre timp o sa se stabileasca si ce urmeaza sa fac de Revelion, pentru ca nu am nici cea mai vaga idee.

Va urez tuturor un Craciun calduros, alaturi de cei dragi! Obisnuitele urale sa vi se implineasca, asa cum meritati! Va pupa Duda.

:*

Saturday, December 15, 2007

Time starts to pass.

love this song...

Hai sa facem muschi!

Astazi am fost la sala, dupa o pauza de ceeeeva timp :D Am tras chiulul intre timp, ca deh..e mult mai placut sa legeni din sosoni in timp ce molfai ciocolata in fata tv-ului, decat sa asuzi pe un aparat menit sa iti modeleze fiecare muschiulet...
Si prost am facut ca m-am dus. Am avut o energie matinala debordanta, de aceea m-am infipt ( nu stiu daca asta ar fi cel mai potrivit cuvant ) in toate aparatele si m-am epuizat. Dar de abia acum resimt efectele nebuniei mele. Ma doare fiecare muschiulet in curs de modelare.. de abia pot sa merg, pasesc ca o pisica pe nisip incins.. ( asta ca sa nu invoc ideea unei ratze cracanate ).

Am ramas socata de un tip. Tipul cocalarului gelat, mandru de muschii lui umflati de steroizi. Credeam ca intamplari de genul au loc numai in filme, parodii sau alte alea..dar nu fratilor, azi am avut stupoarea ( ca doar nu onoarea ) de a intalni pe Mister Penibil, in toata splendoarea lui.
Tocmai ridicam cu sarg niste greutati cu scopul de a-mi intari popoul, cand vad ca in fata oglinzii mari din fata mea, se posteaza El [ tunete, fulgere, uau! ] ... Nu tinea cont de nimeni din jurul lui, era doar el si oglinda...fascinat de propria imagine ( speram initial sa fie doar un pui de narcisist ), a inceput sa isi aranjeze parul, care era dupa cum am spus, gelat. Ce mai conta ca omu` se ducea la sala, si ca era tot riscul ca gelul sa faca un frumos amestec cu transpiratia..
Anyway, dupa pauza de pieptanare, omul s-a apucat sa ridice greutati imaginare...se incrunta in fata oglinzii, isi incorda muschii in aer, imaginandu-si ca salta greutati spectaculoase si gemea mai tare ca oricare alt mascul din sala... Si ca si cum scena nu ar fi fost de ajuns, dupa mini show-ul de 3 minute, el isi zambea galant in oglinda, mandru de imaginatia lui. Isi zambea, se intorcea pe toata partile, isi masura din priviri fundul, bratele... mai lipsea sa isi pupe muschii, ca dispaream dracului de tot din peisaj, ma duceam in lumea mare ( sa-mi cumpar o lamaie, ca sa-mi taie greata ;)) )

Apropo de disparut, o sa imi tarasc izmenele pana in pat si o sa ma culc.
Noapte buna !

Monday, December 10, 2007

Hee hee ;))

E luni si am dat de net. Asta pentru ca am ajuns in vizita la o fosta colega de liceu si prietena, Alex. E frumos la ea nu doar pentru ca are net si mancare buna, ci si pentru ca are una bucata pui de catel mic, Puki. :D
Azi noapte am stat sa scriu un eseu pana tarziu. A fost foarte aiurea, in primul rand pentru ca trebuia redactat in limba romana, iar eu m-am obisnuit cu eseuri in franceza. Numai in franceza : Dar si pentru ca trebuia sa fie un fel de incursiune in propria persoana, si sa te prezinti pe tine in raporturile tale cu ceilalti.
Am inceput cu banalitatile tipice: sociabila, prietenoasa...desi dupa ce l-am terminat, modul in care era scris m-a enervat. Parea o reclama ieftina a unei fetite cuminte si pacifiste: I luv love, I luv pink, and I really luv people. Yay! Oare chiar asa sunt?
Pai..imi cam place sa iubesc, imi place si rozul, si mai ales sa fiu inconjurata de oamenii pe care iubesc sa ii iubesc..dar uneori e asa greu sa recunosti asta ...

Anyway, Alex e intrigata ca de abia acum a descoperit ca am blog, iar Greta rade de mine : " Dooda scrie un roman! ". Nu, dooda nu scrie un roman ( s-a lasat de sportul asta de prin primara, cand a avut cateva tentative esuate ), ci scrie un post pe blogul ei " atotsecretos ". :))

Hai sanatate, ma duc la o barfa cu fetele! Ne vorbim sambata! :D
P.S: :X Puki!!!! Biiiiiiig puuuuuppy love pentru burtosul pitic!!!

Sunday, December 09, 2007

DouaPuncteIcs



Pentru ca nu mai pusesem demult poze cu animalute, va prezint doua chestii mici si diabetice. :X

Diverse....

Ajunul zilei de 6 decembrie, moment in care Mos Nicolae ( sau mos Gerila al anilor apusi ) ar fi trebuit sa isi faca aparitia. Pe seara, am dat o raita prin magazine cu Greta. Meritam de altfel, dupa o zi lunga si obositoare. Ne-am dat seama ca mosu` nu prea o sa vina la noi in seara aia.
Mi s-a facut subit dor de casa, as fi vrut sa fiu langa ai mei, si sa dau ture neincetate pentru a vedea daca mi s-au umplut ghetele cu dulciuri. Am inceput sa depan amintiri cu Greta, mai ales cand vedeam la toate standurile din Cora imbulzeala, dulciuri si jucarii...pe ici colo mai era si cate un bebe ratacit, cu ochii mari la minunatiile din fata lui...

La un moment dat, Greta m-a intrebat daca imi aduc aminte cum miroase Mos Craciun. O intrebare prosteasca pentru unii, dar deosebita pentru noi, alea mici proaste si emotive. Da, bineinteles ca imi amintesc. Imi amintesc mirosul lui de ciocolata imbinat cu portocala si brad. Imi amintesc jocul luminilor din brad reflectate pe ambalajele de dulciuri. Simt si acum inima in gat, si emotia pe care o simteam cand vedeam ca " AAAAA VEEEEENIIIIIT MOOOOOSUUUUL !!! "
La constatarea mea, trebuia ca tot familionu` sa vina langa mine, sa ma ajute sa despachetez si sa impartaseasca din bucuria mea. Altfel, nu se putea. Adormeam apoi fericita si impacata, la gandul ca a doua zi era un moment propice pentru a devora toate bomboanele din brad.

Ne-am adus aminte de senzatiile astea, ca si cum ar fi fost incuiate, undeva demult, in amintirea noastra. Am oftat apoi la gandul ca suntem departe de casa, si ne-am cumparat dulciuri. Dulciuri pe care le-am bagat in ghete si ne-am bucurat de ele. :)

Pe 6 decembrie insa a venit si Mosul meu. Atunci am vazut bradul de la Unirii, de care initial nu am fost chiar incantata. Pe urma m-am lasat furata de jocul de lumini. Si de stelutele alea albastre. Si de mancarea de la Kfc. Si de tachinarile lui menite sa ma faca geloasa. Si de cadoul primit, si de noaptea petrecuta langa el.

Astept vacanta. Si mi-e dor de Mosul meu.

Friday, November 30, 2007

Dumnezeu sa te odihneasca !


M-am gandit mai bine, si nu am ce sa povestesc, cuvintele sunt de prisos.
Un lucru e sigur, toti prietenii si cei dragi te plang. Iti plang tineretea, iti plang moartea neasteptata, iti plang fericirea si pofta de viata.

Asta ai scris tu, candva, despre tine: " Imi place sa traiesc clipa ca tocmai de aceea ma ghidez ca sa zic asa dupa sintaxa:'Cand o fi sa mor mai bine sa regret ca am facut un lucru decat sa regret ca nu l`am facut' ...

Sper sa nu ai niciun regret. Mereu o sa imi aduc aminte de tine, ca cea mai vesela persoana de pe pamant. Sa ne zambesti mereu, Marius!

Dumnezeu sa te odihneasca !

Off.

Inca nu am puterea necesara sa scriu despre evenimentul tragic care s-a intamplat duminica, s-a continuat in zilele urmatoare, si va avea rasunet mereu in sufletele a catorva dintre noi. Nu vreau nici sa ma intristez din nou, data fiind ora tarzie, asa ca o sa imi pastrez rezervele sufletesti pentru perioada in care ma voi simti suficient de tare, incat sa relatez...
Acum, ca de obicei, e o ora tarzie, eu nu am somn din milioane de motive. In mod surprinzator e joi, iar eu sunt acasa. M-am indurat cu chiu cu vai, sa lipsesc maine de la cursuri, si sa ma lafai o noapte in plus, in cearsafurile patului de acasa...

Si totusi, am constatat ca mai bine dorm cand sunt la Bucuresti. Somnul ma ia mult mai usor. Cand ajung acasa, nu-mi vine sa ma dezlipesc de pc, iar patul parca imi e strain, nu am loc...probabil pentru asta tot Greta e de vina...m-am obisnuit sa dorm cuibarita langa ea... acum nici macar nu mai tresar cand mai vorbeste in somn.. :)

As vrea sa scriu atat de multe, dar oboseala acumulata in ultimele zile isi spune cuvantul, iar ideile mi se invalmasesc fara sens in minte... Poate ca inca nu sunt pregatita...

Off. Macar putin.

Sunday, November 25, 2007

Cantecel.



Iris-Ultima toamna

Hai la visare...vot..sau ce-o mai fi...

M-am trezit de dimineata, adica pe la 12 asa, morocanoasa ca de obicei si iubind patul mai mult ca niciodata. Nu aveam de gand sa-mi misc posteriorul, dar mama a intrat zambind in camera, amintindu-mi ca trebuie totusi sa ma trezesc, pentru ca mai am ceva treaba de facut, si trebuie sa mai plec si la Bucuresti.
De pe hol, tata m-a intampinat: e 25 noiembrie, tata!
Eu: ... uhm.. so? si dintr-o data mi-am amintit ( Dumnezeule, e 25 noiembrie. Si o serie de amintiri mi s-au invalmasit in cap. M-am uitat pe geam, o ceata sufocanta [oare asa era si atunci] nu conta, nici nu cred ca am tinut cont de ce vreme era atunci. Stiu doar ca eram mica si indragostita. Si chiar nu mai conta nimic...It must have been love. And it was. ).
Tata ma intrerupe din visare, zicandu-mi: Adica trebuie sa mergem la vot! Uninominalu`, stii tu! Imbraca-te!
Am zambit cu jumatate de gura ( exact la aia ma gandeam si eu O_o` ). Am fost cu ai mei sa votam, pe strazi era mai pustiu ca niciodata. In salile de vot, la fel. Eu, mama, tata, si o babuta ratacita care se chinuia sa isi bage buletinul de vot in urna. Am asteptat putin, si inca putin, apoi am ajutat-o. ( trebuia indoit, that is. )

Cand ne intorceam acasa, ne-am intalnit cu o cunostinta de-alor mei. Discutii: ce faci? nu te duci la vot? Nenea cu pricina: ce dreacu sa caut eu la vot? ma duc la vot doar cand ie sa votez vrun primar mai delicat..altfe.l..da-i dracu cu mama lor, ca ne-au mancat zilele.

Si e trist ca multa lume priveste lucrurile asa. Si poate ca votul meu nu va schimba nimic, dar stiu ca m-am implicat atat cat m-a privit, ca cetatean.
Si e si mai trist ca e 25 noiembrie :|

Saturday, November 24, 2007

Vin sarbatorili! Din nou. :D

Si aproape ca a mai trecut un an. Si se apropie Craciunul, cu pasi repezi. Anul asta nu vreau sa mai fiu deprimata in timpul sarbatorii mele preferate ( dupa ziua mea ).
Saptamana asta am stat vreo 3 ore prin Cora, am luat toate standurile la rand, dar m-am holbat cu precadere la cele cu decoratiuni de Craciun, cu bradulete and so on. Foarte marfa senzatia! Chiar daca era dupa o zi si o noapte obositoare, chestia asta mi-a prins foarte bine si am ramas cu ranjetul pe buze toata seara.
Totodata, mi-am pierdut vremea imbratisand toate animalutele de plus de pe acolo. A fost ca o minivacanta. Eu si grasa mea, in tara minunilor. Ma uitam ca o tanti de pe alte vremuri si ma gandeam ce bine ar fi fost sa am si eu jucariile alea " pe vremea mea". Toate chestiile posibile si imposibile aparute. Am fost in special atrasa de un set de tobe si basi. Am zanganit acolo pana am simtit ca devin patetica. Dar cum nu am simtul asta prea dezvoltat...

Anyway, ideea era ca incep sa simt vacanta care se apropie, si sarbatoarea asta mare pe care o vreau si cu siguranta va fi in familie! O sa ma simt de doua ori mai mult acasa. Cred ca o sa imi iau sacul de dormit si o sa dorm cu Happy sub brad. Tanjesc dupa copilul din mine...si dupa fericirea de atunci.

Nostalgie, nostalgie, dar mosu` is still alive si cu forte noi anul asta! Plus ca am de gand sa impodobesc 2 brazi: la Bucuresti si acasa. Yay! :D

Sunday, November 18, 2007

Duale.


Mi s-a imbolnavit puiul. A facut otita. De cateva zile doarme continuu, se trezeste doar pentru chestii strict necesare si pentru injectii.
Ma doare inima sa o vad asa de posomarata, ea care zburda de regula ca un iepuroi prin casa. O sa omor pe cineva, daca nu se face bine cat mai repede! Asta daca nu mor eu inainte.

:(

Saturday, November 17, 2007

Moodie.

Exista vreun moment potrivit pentru a sti cand sa spui " stop " ? Si daca da, cum iti dai seama cand vine? Poate ca experienta ar trebui sa te invete, dar cand nici asta nu te ajuta, atunci trebuie sa te invarti in juru` cozii pana ramai fara suflare si nicio solutie ( just like me puppy ).

Am spus " stop " intotdeauna, doar atunci cand am simtit ca nu mai suport, ca nu mai rezist...dar chiar si atunci erau cai de scapare, dovedeam ca sunt o fire slaba, si ca nu pot sa fiu total rationala. Inima era intotdeauna mai presus.
Totusi, am crescut, am patit-o, si am realizat ca inima nu lucreaza mereu in favoarea ta..si am invatat cum s-o calc in picioare..si m-am calit. Dar cu timpul uiti, si ajungi intr-o situatie similara, te invarti in propriul cerc. Si iar nu stii cum sa reactionezi.

La ce ma ajuta sa am o viziune diferita acum fata de cea de acum 2 ani, daca tot am ajuns de unde am plecat, dar in circumstante diferite?
Incep sa cred ca viata mea e o telenovela. Daca asa e, atunci invata-ti-ma fratilor cum sa fiu o actrita buna! ( nu doar sa pish ochii si sa imi fac griji pentru ce se va intampla cu noi maine...)

Vand naivitate. La kg.

Paparazzi


Surrounded by me girls. A part of them!

Saturday, November 03, 2007

<3


* Loving you *

Zzzleepless.

Sufar de insomnie violenta. Si chiar nu pot sa ma tratez, pe bune! Acasa cel putin, nu inchid ochii pana dimineata, si atunci de abia ma las convinsa de nea` Ene ca se merita sa ma lafai in plapuma, cu capul adancit in perne... ( spun asta, poate poate, mi s-o face somn..)
In timpul saptamanii, Greta se ocupa de adormitul meu. Nu imi canta, nu descanta, nici nu ma leagana pe picioare [ God, i miss that ]. Isi intoarce posteriorul spre mine, nu-mi mai da atentie si adoarme instantaneu. Oare se spune despre cineva ca doarme cu pofta? Nu stiu, dar inaugurez eu chestia asta: ea doarme cu pofta. Are fata aia de suricata adorabila, atat de linistita, si somnul atat de profund, incat mi-e efectiv mila sa mai tin televizorul aprins, sau sa mai rasfoiesc vreo carte, de teama sa nu se trezeasca..
Asa ca intrerup orice alta activitate si incerc sa dorm. Si incerc, incerc... faza cu numaratul oilor e fumata de cand aveam 5 ani. La mine nu s-a potrivit niciodata, ba dimpotriva, era un real izvor de inspiratie. Scena tipica in care oile sar gardul, era pentru mine desfasurata intr-o panorama frumoasa, fiecare oaie trebuia sa aiba culoare diferita, si neaparat cate un mielut dupa ea :| Si uite asa, se ducea naibii bunatate de somn, in schimb viziunea mea asupra paradisului becalian, era demna de invidiat.
Revenind, ca deja gandurile mele au inceput sa zburde mai ceva ca oile, camera mea din Bucuresti are peretii tapati cu chestii fosforescente. Si nu cu chestii utile, cum ar fi planetele, ordonate numeric. Ci stelute, flori, si smileuri. Evident de culori calde si diferite, si amplasate strategic pe pereti. In fiecare seara le fac analiza, pentru a-mi da seama daca luminozitatea lor creste sau scade, de la o zi la alta...
Si nici macar sclipuricii aia nu ma ajuta sa adorm. Asa ca apelez din nou la constientul meu de <<>> : " Dormi Duda, maine ai multe cursuri. Trebuie iar sa suporti aglomeratia de la metrou, frigul de afara, si pe profa NF de la cursul de lingvistica germana ". Worthless. Asta imi face si mai rau. Imi dau seama de ce ma asteapta, si incep sa ma framant.

Dupa nopti din astea de nesomn, dimineata de abia ma ridic din pat. Si de regula, sunt ciufuta. In camera e prea cald ca sa am cea mai mica intentie sa ma dau jos din pat si sa infrunt frigul de afara, apa de la robinet prea rece, parul prea ciufulit, Greta prea binedispusa ca sa faca parte din lumea mea. Ne injuram birjareste una pe alta pana la lift, apoi ne pufneste rasul. And a new day has starded.
Nici nu vreau sa ma gandesc in ce forma de milioane o sa fiu maine. Macar o sa dorm pana nu mai pot. Macar o sa dorm. Macar sa dorm :| Sa dorm... :D

Haide pa! Nani time! Noapte buna!

Bal... Vama...

Yup yup, a fost si marele bal al bobocilor2007, pentru Facultatea de Limbi Straine si Politehnica din Bucuresti. Aseara.
Nu am participat, m-am rezumat la statutul de spectatoare! Si bine am facut! Nu mi s-a parut mare lucru, dar a mers, in lipsa de altceva ( adica in loc de a intepeni in fata tv-ului, si de a rontai chipsuri in nestire)! Asta referitor la partea organizatorica, si a concursului in sine..pentru ca avand in vedere invitatii..dam in alta poveste! :D
Primul concert a fost Morandi. What can I say? Nebunie generala, tzopaiala, tipe in delir, dansatoare frumoase. Randi parea atat de plictisit pe sub genele-i rimelate... Dar am dansat si eu, cot la cot ( maini, picioare ) cu colegele de grupa, ca deh, mi-era dor de topaiala..
Dupa inca vreo doua trei probe plictisitoare, a urmat si concertul mult asteptat, Vama. Sunt fana, si a fost prima oara cand i-am vazut in concert. Intr-adevar, nu mai aveau nevoie de prezentare, lumea tipa inca dinainte de a apare Tudor pe scena... si cand a aparut... :D
Am cantat cu ei, am tipat efectiv, am privit cu drag cum publicul se exalta, am zambit larg la nenea pozarul care dadea din cap incantat vazandu-ma agitata, si m-am convins ca blogul "bed for love " e pe bune al lor.

Ma gandeam ca o sa indrug aici o gramada de chestii, la cat de fericita eram azi noapte pe vremea asta, referitor la concert, dar mi-am pierdut cuvintele si le-am transformat in amintiri frumoase. Vama Veche, Vama, sau cum o vrea ea sa fie, va ramane intotdeauna o bucatica din sufletul meu! ( cu tot cu tren accelerat Bucuresti-Mangalia, cu mare, scoici, zile de joi si vise sub apa).

* Loving Vama * ... :X

Saturday, October 27, 2007

Balul bobocilor.

O da, si inca ceva important: joi seara, in club Maxx, va avea loc Balul Bobocilor pentru Facultatea de Limbi Straine si Politehnica! Invitati: Vama si Morandi. Biletele se gasesc in sediul de limbi straine din Pitar Mos, 15 lei.
Si pentru ca sunt boboaca, pentru ca nu am iesit in niciun club de foarte mult timp, pentru ca vorbesc straineza, I`ll be there. Cu tot cu Greta, la purtator! ;)

Life without..Pc.

E aiurea fara pc, e aiurea mai ales, fara net. Dar asta e inca un prilej de bucurie pentru atunci cand ajung acasa..omg, omg, am net! Dupa pupaturi, smotocit de Happy si alte alea, ma retrag la pc, dau muzica la maxim, si incerc sa recuperez intr-o zi, toata lipsa unei saptamani.
Nu am mereu chef, am mai multa activitate la buc, dar uneori cand nu mi-e somn, sau pur si simplu cand am o pasa mai buna, mai proasta, simt nevoia sa stau pe net, sa postez ceva pe blog. Citeam mai demult pe un blog ( chiar nu-mi amintesc unde ), cum ca respectivul blogger nu putea sa faca absolut nimic, fara sa se gandeasca la acel lucru ca pe ceva numai bun de postat.
Ei bine, uneori mi se intampla si mie. Dar nu am ce sa fac, asa ca vorbesc cu Greta, bombanim pe tema aia pana ne vine rau si ne mai linistim. Nu ma tenteaza sa imi fac din nou un jurnal, a cam trecut vremea aia, plus ca scriu suficient la cursuri ca sa ma mai complic cu activitati secundare de genul asta.

N-o sa abandonez blogul asta, pentru ca e al meu, si pentru ca singura care ii simte cu adevarat lipsa, sunt doar eu. Asa ca daca n-o sa mai scriu cu secolele, probabil ca n-am murit, doar ca nu mai am timp, nu mai am cum..iar cand gasesc totusi timp...nu am chef...

Later, i guess!

Sunday, October 14, 2007

Smile ?

In noaptea asta, am "rasfoit" folderele cu poze de ale mele pentru ca el avea nevoie de unele dintre ele. Evident, din perioade diferite ale vietii mele. ( de cand eram mai mica, mai blonda, de cand am mai crescut, de acum).
Initial, a fost ceva placut, pentru ca ma surprindeam in ipostaze de care imi este drag sa imi amintesc...numai, ca dupa ce toate pozele s-au incarcat pe mess, el mi-a spus ceva ce m-a dat peste cap de-a binelea. Pentru ca stiu ca are dreptate...

El: tzi`ai schimbat mult zambetul
dooda: ce?
El: nimic
dooda: :|
dooda: zi
El: nimic
El: doar ca tzi`ai schimbat zambetul
El: mult
dooda: eu nu imi dau seama
dooda: :)
dooda: cum asa?
El: cand erai blonda
El: zambeai mereu
El: adica
El: in poze
El: acum in nicio poza nu mai zambeshti asha
El: zambeshti fals

Vremuri blonde, fericire...
Stiu ca m-am maturizat, dar nu vreau sa recunosc.

Saturday, October 13, 2007

We.



Eu si Greta, in singurul roz din Bucuresti, adica acasa.

Saturday, October 06, 2007

Home sweet home!!! :D

Si am ajuns acasa, dupa o saptamana.
Nu am suferit atat de mult dupa net, cum credeam initial. ( am inceput sa redescopar televiziunea ).
Stau tot timpul cu Greta ( dupa cum am zis, suntem colege de facultate, de grupa si de apartament ). Nu stiu daca se putea mai mult de atat :)
La facultate e ok, ca doar e inceputul.

Imi place Bucurestiul pentru ca: am mereu un loc unde as putea sa ies, am un apartament colorat, pentru porumbeii de la universitate, pentru ca ma simt in largul meu.
Nu-mi place pentru ca totusi nu e acasa, si sunt departe de el si de Happy. ( si chestiunile astea sper sa se indrepte pe viitor ).

Am racit. Si Greta m-a obisnuit sa adorm devreme.
Asa ca ..noapte buna!

Friday, September 28, 2007

Gone.

E timpul sa plec. De acasa. Ma mut la Bucuieci, pentru ca incep facultatea.
N-o sa am pc deocamdata acolo, asa ca o sa fac o pauza de bloggarit si alte alea.
Pup!

Uow pisoiu` si Happy! :(

Tuesday, September 25, 2007

Idiots.

O alta dimineata inceputa promitator, datorita minunatilor mei vecini. Timp de vreo 10 ani, am avut una bucata vecin nebun, care statea la etajul 3, deasupra mea, si care avea o placere deosebita de a asculta muzica la maxim, indiferent de ora. N-ar fi fost asta o problema, dar in general nebuniile il apucau intre 3 si 6 am. De fiecare data la usa lui erau prezenti vecinii sau politita, dar nici macar amenzile sau injuriile celorlalti vecini nu-l potoleau.
Cand s-a mutat din bloc, am fost cea mai fericita. In schimb, de ceva timp s-au mutat in bloc alti vecini. De data asta, la etajul 1, sub mine. Ei asculta muzica de la 7 dimineata pana la 11. Si nu orice muzica...ma trezesc zilnic cu patul vibrand de la basul puternic al muzicii lor house, techno..sau ce mama ei o fi, pentru ca nu stiu sa fac mare diferenta, nefiind ascultatoare.

Oare unii oameni chiar nu au ce face? Sau nu realizeaza ca trebuie sa isi satisfaca nevoile muzicale la ore cat de cat decente si la un volum mediu ( evident, mai exista si exceptii, pentru ca pe fiecare ne mai ia cate o nebunie, cand simtim nevoia sa ascultam o melodie preferata la volum maxim; dar cand chestia asta se intampla zilnic de vreo 2 luni..not that funny ).
As da si eu sistemul la maxim, sa le zgudui peretii, au noroc cu mamaia, care are inima slaba si nu cred ca i-ar prinde bine sa auda asta, din camera alaturata. Si nu ma cobor la nivelul lor. Asta pana cand chiar n-o sa mai rezist. ( si da, lume prezenta la usa lor cu plangeri este tot timpul, dar degeaba) .

Asa ca mi-am stricat inca una din multele dimineti care trebuiau sa fie frumoase. Macar am smotocit-o pe Happy, care are intotdeauna chef de joaca. Azi am observat ca faza cu cascatul functioneaza si la caini. De fiecare data cand casc, Happy face la fel :)) [ yup yup, shtupeed puppy ]

Anyway...dragi vecini din lumea-ntreaga: shoot yourself! Pretty pleeeease!!!

Bad puppy! ! !

" I has a pink blanket! Meow?! "

Caine rau, mah! :)))
Sssssweet as fuck. :X :X

Monday, September 24, 2007

" Dar te iubesc..."

* aici ar merge perfect continuarea de la Ombladon - Cheia sub pres *

Seara linistita de duminica. ( Linistita, my ass, noroc ca sunt inca in vacanta si nu constientizez cat de mult urasc duminicile pentru simplul fapt ca urmeaza ziua de luni ). Acelasi loc, aceiasi noi, acelasi suc pentru mine si "Becks/Stella" pentru baieti. ( inca tanjesc dupa ciocolata calda, sper sa isi repare aia aparatul cat mai repede).

La masa din stanga mea, erau 2 cupluri. De tineri. De obicei nu analizez lumea din jurul meu decat atunci cand sunt cu adevarat plictisita, dar de data asta mi-a atras atentia o tipa din cei 4 de la masa aia...avea o figura ciudata...ulterior, mi-am dat seama ca " plangea/smiorcaia " in fata iubitului... tot timpul, cat am stat acolo, vreo 2 ore..ea a plans si-l implora..el nici macar nu o privea in ochi, ci statea incruntat. ( daca il busea si rasul, as fi avut un deja-vu monstruos..but that`s another story ).

A fost o scena ciudata, nu m-am straduit sa ascult ca sa imi dau seama de ce se poarta asa unul cu celalalt ( si asta pentru ca aveam si eu discutia mea serioasa, in paralel ), dar cel mai probabil se desparteau. Trist, urasc despartirile, oricand, oriunde, si pe oricine ar viza! Nu-i frumos, mah! :(

Si chestia asta m-a facut sa ma gandesc la multe...in special la motivele pentru care ne despartim de cei pe care ii avem alaturi si ii iubim. ( cel putin pana la un moment dat ).
Cum nu exista o definitie a iubirii, sau exista prea multe si fiecare isi alege varianta care ii convine, asa si modul de a iubi al fiecaruia difera. Am doar 19 ani, dar am o oarecare experienta in ce priveste o relatie, sau prin cate moduri iti poate da iubirea peste nas in orice clipa.
Parcurgi atatea stari..de la gelozie la sufocare, de la sufocare la indiferenta, de la indiferenta la lacrimi and so on... si nu e bine. Nu e bine nici cand el ( ma refer la un el , pt ca sunt fata si pentru ca imi e lene sa specific mereu "el/ea" , dar eu zic ca e valabil in ambele cazuri ) e prea gelos, pentru ca simti nevoia de independenta si de spatiu...nici cand e indiferent, pentru ca astfel inseamna ca nu-i pasa. Nu e ok sa te sune si sa te verifice din 5 in 5 min, dar nici sa adormi cu telefonul pe piept, asteptand macar un bip...

Orice ar fi, oricum ar fi, nu e multumitor. Si e mai dureros cand treci de la o extrema la alta. Pentru ca, involuntar, in sinea ta, daca nu chiar spunandu-i direct, incepi sa compari o experienta cu cealalta si nu iese bine: " celalalt nu mi-ar fi facut niciodata asta...celalalt era asa, dar parca si cel de acum..."...
Pot aparea regrete, resemnare sau implinire. Dar implinirea e mai greu de obtinut, cu atat mai mult cu cat e greu sa treci peste un " hop " al iubirii. Si da, mare grija si cu vulnerabilitatea...amatori de suflete ranite sunt la tot pasul.

Sunt satula sa vad atata lume in jurul meu care se desparte, lume care nu e fericita si care nu vrea decat sa iubeasca! Si in general, cei mai sinceri in sentimente au de suferit. ( ca deh...inima moale e numai buna de calcat in picioare ).
Iubirea e relativa, relatiile cu atat mai mult. Ceea ce se merita pastrat, e ce e mai frumos din ele. Personal, prefer sa zambesc atunci cand ma uit in urma, amintindu-mi de lucruri care m-au facut sa zambesc, decat sa port pica unui om care candva a stiut ce era mai bine pentru mine, si pe care l-am iubit. ( si mai bine ar fi sa nu te uiti deloc in urma...dar sunt anumite lucruri care se ivesc involuntar, iar aici depinde de capacitatea fiecaruia de a trece peste )...

Next!!!


In the end...ma iubeste enorm si ma sperie gandul asta. Gandul asta, dar mai ales sacrificiul suprem pe care e dispus sa il faca pentru mine. Nu cred ca merit, de fapt cu siguranta nu merit, si nu as vrea sa-l fac niciodata sa sufere.
Si am mai zis candva, mi-e teama de ce va urma, dar un lucru e sigur...tot ce ai facut/faci pentru mine nu voi putea uita!

Si totusi... Your love means everything!

- Incheiat oficial pagina de aberat nocturn, dupa zeci de mii de ganduri si framantari. Scuze anticipate pentru ganduri confuze si poate, lipsite de sens. Nici o persoana nu trebuie sa se simta lezata de ce am scris aici. Nici macar eu-

Ow well...Sorry, blame it on me! ( ca bine le mai zice Akon uneori...)

Thursday, September 20, 2007

...Cu emotii la romana...

cata :): buna dooda!
dooda: buna!
dooda: :)
cata :): azi am avut ora cu Dobrineasca .....d`aia am intrat sa-ti zic
dooda: :D
dooda: si?
cata :): e super femeie,,,,,,moam` ce cuvinte elevate foloseste...am ramas perplexa
dooda: da, tre` sa va obisnuiti cu asta
cata :): ne-a zis de clasa voastra...a zis ca erati intr-o relatie de super amicitie
dooda: :)
dooda: eram
dooda: si de partile rele n`a zis?
cata :): pai
cata :): a zis ca....nu i place sa intram dupa ea si ne-a pov de voi ca ati intarzaiat o data jumate de clasa si ca nu v-a lasat sa intrati si si-a facut ora decat cu 5-6 care erau in cls....
cata :): iar aia care i-a lasat afara ei de fapt fusesera la biblioteca pt ca va pusese doamna Marino o caseta in francea
dooda: dap..o iubeam, n`am fi chiulit de bunavoie
dooda: sa o iubiti si voi, merita..

:( miss ya, ma'am!

he he :D

Nu mi-era dor degeaba de liceu.
Iete ca avem cu ce!

http://www.gsp.ro/Fotbal-in-curtea-scolii/Arnold-si-pustii.html?a=2295/94546

*Sigh*

You Belong in Paris

Stylish and expressive, you were meant for Paris.
The art, the fashion, the wine!
Whether you're enjoying the cafe life or a beautiful park...
You'll love living in the most chic place on earth.



Any doubt? :(

Wednesday, September 19, 2007

Emo.


In seara asta am fost mai sensibila decat de obicei din mai multe motive:

1). e perioada aia a lunii cand trec atat de usor de la Sweetie Pie la Really Bitch;
2). am purtat o discutie cu si despre iubire, cu o prietena si mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat in ultimii ani...
3). am ascultat o meldoie care mi-a inmuiat inima si picioarele in egala masura ( Faultline feat Chris Martin - "Your love means everything" ).

Si pornind de la melodia asta, mi-am amintit ca am auzit-o prima oara in coloana sonora a filmului "Legaturi bolnavicioase", si care m-a obsedat atat de mult timp...
Mi-am amintit scena de deschidere la care am plans, fara sa stiu ce si cum sta treaba...iar melodia asta a fost perfecta pentru a nuanta acea scena si starea mea de spirit de moment...
Filmul asta a fost o porcarie pentru multi, dar mie personal mi-a placut..l-am vazut de 4 ori intr-o luna, m-a pus pe ganduri..dar nu din alea perverse..( da, oricum eram constienta ca o iubesc pe Greta mai mult decat ar trebui...iar frate-miu, e frate-miu, for fucks sake!!! ).
Off-topic, un anume si nu oarecare cineva, mi-a spus ca ma identifica cu personajul principal, cu Kiki...si repet, nu in tema de baza a filmului, ci prin atitudine, comportament si conceptii despre iubire...La momentul respectiv, desi imi placea tipa si rolul ei, m-am simtit putin ofensata dar de abia acum ..dupa cativa ani..care nu sunt chiar atat de multi, imi dau seama ca a avut dreptate..( I`m just a little runnaway, so fuckin` confused. All the time).

Pana nu demult eram ok cu modul meu zapacit de a fi...aiurita, copilaroasa, dezordonata si fara pic de rabdare...dar cu cat inaintez si traiesc din acest laitmotiv al tuturor, "Viata", imi dau seama ca pana si trasaturile mele de baza, le las usor in urma. Sa fie maturizare? Sa fie faptul ca ma plictisesc atat de repede si de tot incat m-am saturat si de mine...?
Mi-e teama de ce va urma ...
Sunt doar pe jumatate pregatita sa renunt la casa mea, la camera mea roz, si la cea portocalie, la maimutoii de plus...nu e sfarsitul lumii, si nu e asta motivul pentru care simt ca m-am schimbat si ca ma doare sa vad ca nu mai am rasul nebunesc de altadata...

Dar deh, tout c`est histoire ! Sunt impacata cu ideea ca tot ce a fost mai frumos din mine am daruit..pe loc si fara regrete!...
Prepared for the new me..

O sa dorm si o sa uit tot. Yup yup..

P.S: daca nu stiati melodia, ascultati-o..pe bune, se merita!
...plina de culoare in propriul film alb-negru...worthless! ...

Monday, September 17, 2007

Changes...

Ca sa imi potolesc intr-o oarecare masura dorul de colegi si profesorii indragiti, am fost azi la liceu, cu cativa dintre colegi.
M-am simtit ca in prima zi de liceu, adica la fel de emotionata, desi nu la fel de pierduta, ci sigura pe mine. Am vorbit cu bobocii de acum ai doamnei diriginta, si am recunoscut privirile alea de care am mai spus...entuziasmati, curiosi, intrigati, speriati..amestecul asta de trairi incomparabil cu altceva.

Was fun. Si inca ceva. O iubesc pe grasa mea, mah. [ E prea prost ca sa mai merite ceva. Te iubesc ].

Saturday, September 15, 2007

Those were the days I will never forget...

Mare melancolie, dom`le! ...
Insomniaca fiind, spre dimineata am stat si m-am gandit la tot felul de lucruri. Si mi-am dat seama ca azi e 15 septembrie, ziua generala si oficiala de incepere a anului scolar...ma rog, anul asta se asteapta pana pe 17, dar nu are importanta...
Si mi-am dat seama inca o data ca mor de dorul colegilor. Chiar daca nu intotdeauna lucrurile au fost roz intre noi, mai ales prin a noua si a zecea, cand era lupta pentru impunerea personalitatilor, clasa 12`a ne-a regasit mai maturi si mai legati ca niciodata...
Imi amintesc si acum prima zi de liceu...aveam niste emotii de simteam ca-mi sare inima din piept. Dupa ce ma zbeguisem vreo luna, meritul meu de altfel, pt ca luasem capacitatea cu brio, eram nerabdatoare sa incep liceul...

Nu cunosteam decat 5 din noii colegi, fiind 3o la numar. Trei fete cu care fusesem in clasa in generala, inca o fata pe care o cunosteam din generala, si prietenul meu din copilarie. Cand am intrat in clasa, eram cu toti vizibil jenati, timizi, oricat de duri am fi vrut sa parem.
Doamna diriginta ne-a vorbit foarte frumos, eram optimisti si visatori. Hai bine, o sa vorbesc in numele meu, ca poate nu toti vor sa recunoasca :P desi stiu ca toti eram asa...Liceul mi se parea urias..faptul ca era construit pe doua parti, cu doua intrari pentru elevi, il transforma intr-un adevarat labirint greu de deslusit. Aveam impresia ca n-o sa ma obisnuiesc niciodata. (un liceu ingrijit si frumos, intr-adevar, jos palaria ! )

In timp ne-am acomodat unii cu ceilalti, s-au format bisericutele clasice si de rigoare. Poate mai multe decat in alte parti pentru ca a fost o clasa aproape in intregime de fete. Ii apreciez pe aceasta cale pe cei 4 baieti, care ne-au suportat intotdeauna toanele si mai ales pentru ca au reusit sa nu aiba tulburari de personalitate, sexualitate si alte chestii... ( mai putin partea ca erau innebuniti sa afle picanterii din viata noastra intima, sa citeasca pe sub banci "Cool girl/Bravo girl" si sa participe la discutii despre tzoale, make`up and stuff ).
Cu profesorii nu am fost intotdeauna in cele mai bune relatii ( cine e, de altfel? ). Am fost de la un inceput putin mai favorizati (sau cel putin asta credeam la vremea respectiva) si pentru asta credeam ca lumea e a noastra.

Ora de mate. Intr-adevar un memorial al durerii. Nu am cum sa relatez nici in cea mai mica parte, cata oroare si teama aveam cu totii de ora asta. Cine stie, cunoaste. Si totusi, acum imi e dor si de dna profesoara, si de chicotiul pe sub banci ( pentru ca atunci cand stii ca esti pandit in orice clipa sa incasezi un 3 pentru simplul fapt ca ai chicotit, sau ca nu ai scris in partea dreapta a tablei, desi nimeni nu iti zisese in ce parte sa scrii, exact atunci te buseste rasul cel mai periculos...). Mi-e dor de rasul ala nebunesc, de toanele profei, de "mucoasele" si "impertinentii" mei. :)

Ora de romana. Doamna profesoara de milioane, pe care o voi respecta intotdeauna pentru tot ce a facut si a incercat sa faca pentru noi. Nu am fost elevii model decat in situatii extreme ( la sedinte, inspectii, concursuri). In rest, eram prea comozi si plictisiti ca sa ne batem capul ca poeziile barbiliane, sau sa intelegem procesele de constiinta ale lui Gheorghidiu. Repet, tot respectul pentru doamna profesoara, diriginta noastra spirituala.

Ora de franceza. Franceza mi-a placut dintotdeauna, in timpul liceului am invatat cum sa imi dezvolt singura pasiunea. Bineinteles ca am avut-o si pe doamna diriginta care ne-a indrumat cum si ce sa citim, ne-a implicat in diverse actiuni, si ne-a invatat atat aspectele pozitive cat si negative ale unui francez si ale minunatei Frante. ( Mi-am amintit acum ce spunea Alin. Nu imi amintesc ce meci mare fusese intr-o seara. Curioasa, il intreb: cine a jucat aseara? El: Germania cu Italia. ...si cine a batut? El : Frantaaaaaaa!!! ). So like, France iz the shit, dude :)) ..sau nu! :P Ramane sa ma conving de asta cand o sa vad cu ochii mei ceea ce vizionam in sala de lectura pe casete video (muzee, catedrale, strazi, oameni, cultura...)

Ora de engleza. Slava domnului ca mi-a placut dintodeauna Cartoon Network si ca am invatat de acolo ce si cum se mai vorbeste, ca altfel as fi fost tufa de Venetia. Ora de engleza, era ora de relaxare toatala, fara pic de stres, fara reguli, fara teme si invatat. Sau daca implica vreo tema sau incercare de tema, nu-i pasa nimanui. Eram fericiti impreuna. Noi si profa. Ne gasisem, unii mai comozi decat altii... ( u can buy me with a chocolate :-" )

Ora de latina. Se spune ca o materie iti place sau nu, in functie de profesorul care o preda. Ei bine, la cat de mult o iubesc eu pe profa de latina, ar fi trebuit sa stiu latina ca pe "Tatal nostru". Spre rusinea mea, nu stiu mare lucru, dar suficient cat sa am o idee si o perspectiva un pic mai diferita decat a altora, asupra unor elemente culturale. Latura copilareasca imi era implinita de fiecare data cand doamna profesoara ne spunea povesti si legende ( ca deh, copchilu` nu poa` sa stea concentrat si nu intelege, daca nu vorbesti pe limba lui). O alta doamna pe care o respect din toata inima, si care a avut o rabdare titanica cu noi. Mulsssumim. (multumesc eu si pentru cei care nu s-au sinchisit sa o faca la vremea potrivita. In timp, le va parea rau).

Ore si materii au fost multe, si fiecare e normal sa te marcheze intr-un anumit fel. Insa nu vreau sa scriu roman, asa ca le-am mentionat pe cele mai importante, si care, in afara de prima, faceau parte din aria noastra umanista.
Pe langa programul zilnic de scoala, aveam anumite festivitati, concursuri scolare, si activitati in afara. Aici enumar pe cele care mi-au placut cel mai mult: olimpiadele ( da ma, sunt un mic tocilar in sinea mea, imi placea sa umblu prin alte parti si sa cunosc oameni destepti ), piesele de teatru, francofoniile..( una, in mod special, in care mi-am pus amprenta si nu numai asupra unui mic discipol pe care l-am invatat sa isi gangureasca rolul in franceza. La dictie, ma refer). Eh, vremuri blonde, ochi negri si ploi multe la vremea pe atunci. Nici asta n-am sa uit :)

Cred ca as putea sa scriu pana maine fara sa ma opresc. Bineinteles ca anii de liceu n-au implicat doar scoala propriu-zisa, a implicat si iubire si certuri, nebunie, maturizare. Dar am vrut sa fie un post pentru colegi si profesori, adica pentru oamenii alaturi de care am trait cei mai frumosi ani din viata mea!
Multumesc! Si mi-e dor de voi! :(

ZZZzzzzz...



Nitey nite! :)

Friday, September 14, 2007

Endless love.


Mi-am descoperit o noua pasiune, care ma tine departe de orice altceva, anume Sims Pet Stories. Daca oricum jocul imi placea demult in orice versiune, asta cu animale de acum, e o adevarata nebunie..:D
Totusi, nu am cum sa imi neglijez animalul din realitate, asa ca astazi, intr-una dintre plimbarile noastre in parc, am asistat la o scena destul de rara in zilele noastre. Langa banca unde stateam si imi admiram javrutza cum zburda prin iarba, era un tufis cu trandafiri. Pe o banca mai indepartata statea un cuplu de batrani.
Garboviti de vreme, ea foarte cocosata, el in baston. I-am privit cateva clipe, apoi m-am gandit ca nu cred ca as vrea sa ajung vreodata asa...cred ca e cumplit sa fii atat de batran si neputincios... Am abandonat insa rapid gandul, pentru ca trebuia sa fiu atenta la Happy.
Peste ceva timp, m-am uitat din nou spre banca batraneilor si am observat cum el se chinuia sa se ridice de pe banca in timp ce ea il privea mirata si nu intelegea de ce se ridica..batranul s-a apropiat tufisul de langa mine si s-a chinuit ceva vreme sa rupa un trandafir..pe care apoi i l-a daruit sotiei sale...
A fost un episod ce nu cred ca as putea sa il vad zilnic, desi mi-as dori. M-a emotionat foarte mult, si am ramas toata ziua cu un ranjet tamp pe buze dupa faza asta. Se pare ca dragostea adevarata exista si dureaza in timp...

:)

Thursday, September 13, 2007

A venit toamna...

E frig si e trist totul in jur. Si sunt mai irascibila ca oricand. Obisnuita cu soarele, cu ploile caldute si cu lancezeala la temperaturi ridicate, imi e greu sa inchid in sifonier maieute, fustite si alte accesorii batute de soare si sa trec la chestii mai serioase: blugi, hanorace...
Nu-mi plac nici zilele vesnic innorate si lumea posomarata. Si nici ziua prea scurta.

Si e toamna asta trista cand nu o sa imi revad colegii de liceu...si toamna care ma arunca in lume, o sa plec de acasa. Si in curand o sa imi fie atat de dor de ai mei, de Happy...dar mai ales de el... si mi-e atat de teama incat de abia zambesc.

Frig afara, cald in suflet. Stiu ca va fi bine!
Mi-am ascuns sufletul intr-o cutiuta. E al tau!

Saturday, September 08, 2007

Zile negre.

A venit toamna.
Ploua in stil bacovian.
Grannie still sick.

Accident grav de masina, cu 5 persoane decedate. (cunosteam din vedere pe doua dintre ele, fiind din generatia mea. Condoleante, orasul este indoliat..!)

....

Tuesday, September 04, 2007

Diabetic.


Cum sa nu lesini de drag la vederea unui asemenea specimen smotocibil..?

Monday, September 03, 2007

No hai...

Iar am intrat intr-o pasa din aia de lene, in care nu mai am dispozitie de scris. Nu ca s-ar plange prea multa lume, dar asta e...
Weekendul asta am fost la munte, mi-era atat de dor... Chiar daca nu toate lucrurile au fost chiar roz ( sper ca bunica mea sa se simta mai bine pe viitor, pentru ca asta a fost de fapt scopul plecarii ), o zi la munte iti incarca bateriile pentru muuuult timp. Si nu te costa decat o febra musculara. Pe bune...

Imi place atat de mult acolo, pentru ca e un satuc de munte oarecum uitat de lume. Obiceiuri vechi dar cu DigiTv`ul de rigoare, ursii si mistretii sunt la ei acasa..de fapt, cred ca am mai scris candva o istorioara despre pataniile mele pe acolo. De data asta nu m-am avantat in calatorii aiurea..pentru ca nu am avut nici timp si nici dispozitie..
In schimb, am admirat peisajul, am revazut prietenii din copilarie cu care mi-am rupt gleznele prin coclaurile alea, in timp ce escaladam fiecare tufis...

Concluzia..chiar daca unii dintre ei sunt acum cica oameni mari, la casa lor...adica da, casatoriti, eventual cu cate un strumf la purtator..inauntrul lor au ramas aceleasi suflete mari si copilaroase pe care le stiu dintotdeauna...

A da, si am vazut o "turma" de curcani si m-am speriat...Nu de alta, dar atacul lor de acum cativa ani mi-au lasat lejere traume...

Monday, August 27, 2007

Bring me back...


Azi n-am avut chef de nimic. Si nici in noaptea asta nu voi avea. Nu stiu de ce, cred ca m-a ajuns oboseala, plictiseala, sictireala..as vrea sa schimb multe si nimic...
As prefera sa am un motiv anume pentru care sa ma simt aiurea, dar incertitudinea si confuzia sunt mai dificile decat orice. O sa ma fac mica in cearsaf si n-o sa ma mai gandesc la nimic.

Du-ma inapoi! Acolo era soare, era frumos, era bine. Aici e trist si totul e nesigur!

Friday, August 24, 2007

Home sweet home? :|

M-am intors acasa, dupa 5 nopti si 6 zile la mare. A fost frumos cum speram sa fie si evident ca imi pare rau ca acum intepenesc la 9 dimineata in fata calculatorului, in loc sa trag de lume sa se trezeasca si sa mergem la plaja.
Spre deosebire de anul trecut, de data asta chiar m-am bronzat. Si asta pentru ca am fost mai multe fete si am tinut neaparat sa facem plaja. Am invatat sa si inot, m-am plimbat cu salteaua in larg si asta datorita lui, care a avut o rabdare incredibila cu mine. Nu ca nu as fi prins repede miscarea, ci la modul general...la cat de mult imi place sa ma zbengui prin apa, nu de putine ori era sa fac baldabac in apa si sa nu mai apar la suprafata.

Ziua plaja, seara distractie. Am mancat gratar de peste, prima oara dupa o suta de mii de ani ( I really hate fish) , si a fost chiar bun. Nu stiu cine e de vina...cel care a preparat carnea inainte sa o puna pe gratar, cel care a facut gratarul..dar nu conteaza.. a fost super bun! M-as risca sa mananc si a doua oara :D ( si da, pisoi, o sa am grija cu oasele)
Am fost la concert Mafia, ca deh, asa e frumos cand esti in Costinesti si ar fi fost pacat sa ratez ocazia. Da, mi-a placut foarte mult. E bine de stiut ca inca sunt oameni care asculta pe bune genul asta de muzica, si ca in ciuda faptului ca nu mai apare atat de des pe la Tv, formatia a ramas la fel de indragita.

In drum spre primul nostru rasarit, ne-am intalnit cu Smiley si cu CRBL de la Simplu, oameni simpli, care se respectau si erau manga dupa propriul concert. Daca CRBL a trecut aproape neobservat pe langa noi fixandu-ne cu privirea gasca numeroasa si zambind, Smiley probabil s-a simtit in momentul in care un prieten discuta cu un altul si a rostit cuvantul "poponar". Asa ca mai sus numitul Smiley si-a facut aparitia si a inceput sa ameninte, cu chef de bataie. :))
Noroc cu CRBL care i-a taiat din elan si a evitat sa-si lase prietenul sa se puna intr-o postura jenanta..totusi o bataie intre baietii nostri si aia de la Simplu, cred ca ar fi fost total dementiala. Am ajuns si la rasarit, pe "stafilococi", foarte aproape de apa. Ametita inca de la ce bausem inainte, sticla de vin bauta acolo a fost mai mult decat benefica: am ras la greu, si nu am mai simtit deloc frigul (ca deh, doar nu-mi trecuse mie prin cap sa ma imbrac prea gros). Frumos rasarit..:( (sigh sigh..uff..).

Intr-o alta seara cu chef de dans, si mai speciala decat altele pentru ca am vazut Bipu` :X, a fost concert Alex. Mai multe figuri ca aici, mai multa dorinta de afirmare si impresia unui mare "lover boy" dorit de fete pentru corpul sau atat de "steroidizat", nu am vazut nicaieri. Am observat ca desi facea un semi playback, vocea nu-l ajuta, ca si-a dat tricoul jos si a inceput sa faca figuri de dat pe spate hormonicele in delir (sincer, am preferat mica disputa cu baiatul meu si paharul de cocktail din fata, decat sa ma uit la asa ceva).

Am avut si tentativa de a face baie in mare, noaptea...m-am dus chiar hotarata pentru asta, mai ales ca vazusem baietii cu o zi inainte ca au facut baie lejer la rasarit, si am zis ca nu poate fi dracu` asa negru. Pe langa faptul ca apa era rece ca gheatza, intunericul crea un peisaj sumbru, asa ca am preferat sa tremur cuminte sub prosop in timp ce doi dintre nebuni isi faceau de cap in apa (adica inotau).
A fost cat pe aci ca pisoiul sa isi piarda telefonul, noroc cu ochii mei pe jumatate adormiti care au zarit ceva pe nisip, in intuneric. Ultimul drum spre vila unde am fost cazati a fost mult mai tacut de obicei..deja ma apucase melancolia de moment , si nu ma mai putea scoate nimeni din asta.

Acum sunt acasa, departe de mare, de tot ce a fost frumos, usor melancolica si cam morocanoasa pentru ca am fost nevoita sa ma trezesc dimineata. Insa raman amintirile, si tot ceea ce ne-a legat mai mult ca niciodata. :*

Poze mai tarziu, cand o sa fac rost.

Tuesday, August 14, 2007

Marea ma cheama....

A venit si momentul mult asteptat de mine, inca de cand eram la liceu si ma rugam sa iau Bac-ul :))
Sunt prinsa cu bagajele si multe altele, dar important e ca maine voi vedea rasaritul de pe plaja.
Can`t wait!



Ne auzim in 5 zile. Sante`!

Monday, August 13, 2007

Uite asa. >_<

De ce îmi place ea

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă şi-i spune
Că nu se mai poate aşa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îţi spune:
"Asta nu-i treaba ta!"

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă şi-ascultă ce-i spun,
Îi place...

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film şi la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea îngheţată şi vată de zahăr
Şi tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanţă,
De-aia îmi place ea!

Friday, August 10, 2007

Dulceeeee...^^

Douã plante discutã pe câmp: -Mã iubesti? -Da, te iubesc. -Atunci hai sã chemãm o albinutã!

La multi ani, blondo!


Un "la multi ani" urat cu o zi intarziere. E prima oara in atatia ani in care am uitat de ziua ta si ma simt oribil pentru asta. Dar promit sa imi iau revansa.
Cuvintele sunt de prisos aici. Ar trebui sa scriu pagini intregi si tot nu ar fi de ajuns, pentru un mic rezumat al prieteniei noastre adevarate care dainuie de atata timp.

Imi amintesc ce ne spunea de fiecare data profa de istorie din generala, care ne vedea nedespartite: " Pacat de voi cand o sa ajungeti la liceu. De super prietenia asta a voastra o sa se aleaga praful..mai ales ca o sa fiti in clase diferite."
Da, am fost in clase diferite..(eu umanista si visatoare, tu realista si puternica). Da, poate au fost zile intregi cand nu ne-am vazut din cauza ca am avut treaba, probleme, alte gasti de care apartinem. Dar asta nu ne-a impiedicat niciodata sa ramanem la fel de unite, si sa ne pastram increderea una in cealalta.

Dudu iubeste Zuzu. Sugestiv, blondie..sugestiv!!!! :*:*:*
O sa iti iau ceva frumos de la mare... :D

Tuesday, August 07, 2007

Ploua....<3

De aseara ploua incontinuu...Spre dimineata am adormit cu fulgere luminandu-mi camera. De regula, ma sperie si tunetele si fulgerele, dar fiind in casa, ma simteam destul de ocrotita asa ca le-am lasat sa ma incante.
M-a trezit sunetul ploii si m-am uitat cum se scurgeau siroaiele de apa pe geamurile de la balcon...sunt copilul ploii, imi place la nebunie..mai mult decat o zi cu soare, chiar. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa deschid geamul larg si sa ma spal pe fata cu apa de ploaie. (moment in care tata ma privea dubios).

Acum ma simt fericita. Nu am un motiv, sau poate il am pe cel constant de vreo 2 luni (blink blink and wuv :X ). O sa vina grasuta la mine sa mancam, dupa care ne intalnim cu gasca la un whist. (rainy day, leneveala ftw).

Hope to see him. SOON!!

Thursday, August 02, 2007

Buna dimineata! :)

I like...

E tarziu si sunt plictisita. Nuante de monoton danseaza in camera mea. Sunt singurele chestii care mai "misca" la ora asta, avand in vedere ca pana si Happy a abandonat lupta noptii albe, si doarme tolanita in pat.
Stau pe mess ca de obicei si incerc sa ma destind. Sau sa imi chem somnul dar nu reusesc decat sa-l amagesc. Intrebam insomniacii din lista de mess despre ce fac atunci cand se plictisesc, sau chiar acum, la ore tarzii. Majoritatea fac ceea ce le place: unii deseneaza, altii canta, altii se joaca...Am stat sa ma gandesc ce imi place mie..

Pe langa inghetata, ciocolata, roz, Happy si iubire, imi place sa scriu. Despre orice. Si ca de obicei, nu pentru cineva anume sau cu vreun scop precis, ci pentru mine. Imi place sa aberez, sa recitesc ganduri, impresii, sa-mi percep mai bine starile. Am inceput pe la 11 ani, cand am aflat si eu care e treaba cu jurnalele.
Aveam o prietena cu 3 ani mai mare care mi-a aratat jurnalul ei si mi-a explicat ce si cum. Eram atat de mandra cand mi-am facut unul, incat il luam cu mine peste tot si scriam non`stop. Chiar daca prietena mea imi dadea jurnalul ei sa il citesc, pentru ca ii facea placere, eu il pastram pe al meu pentru mine.
Pentru ca nu doar notam intamplarile de zi cu zi, imi placea sa analizez, pe cat puteam. In timp am renuntat la jurnal, dar am inceput sa scriu diverse chestii pe foi...tot ce imi venea pe moment. Imi place si acum sa le recitesc...uneori sunt surprinsa cum gandeam la o varsta si cat de mult m-am schimbat in timp..dar deh! e firesc...

Pana si blogul asta a fost o provocare. Chiar daca nu vreau sa fiu prea personala aici, desi prea putine persoane au acces, tind sa ma descopar destul de mult. Imi asum si riscul asta, pentru ca deja totul e placere pentru mine. Sa simt, sa scriu, sa disec...
Si..uite ca am scapat si de plictiseala si am mai umplut o pagina de nimicuri. Nimicurile mele valoroase...

Noapte buna..!
:)

Wednesday, August 01, 2007

Subway...

Un baiat cu haine largi scria bilete de iubire pe furis
O fata minunata le citea singura pe banca din parc...
De mana alergau catre liceu, doi bulgari indragostiti
Fata se topea in bratele lui, baiatul acela esti tu...

Oboseala..over n over...

E deja 1 august si eu n-am simtit deloc vara asta. In afara de canicula, nimic deosebit. Probabil mai mult stres decat de obicei. As vrea sa lenevesc la infinit, sa ma vait de plictiseala ca vara trecuta, dar nu prea am cum.
Inca ma simt agitata, si tot astept sa ne strangem toata gasca si sa fugim la mare, eventual chiar si la munte. Sau nu stiu, oriunde departe de aici. Nevoie de relax...mare nevoie...si cel mai frumos visez cand sunt la mare...

Anyway, sunt fericita ca eu si Greta am reusit la aceeasi facultate, deci o sa fim in continuare colege de clasa..si de camera :D Am inceput deja sa ne obisnuim cu agitatia Bucurestiului, credeam ca o sa ne vina mai greu. Dar in ultima vreme am facut atat de des drumul Bucuresti-Urziceni, incat e floare la ureche.

As vrea sa spun atat de mult, dar sunt asa de obosita...o sa las pe altadata, cand o sa am timp si dispozitie.
Nitey!

Saturday, July 28, 2007

Sunt studenta!

Dupa asteptari monstruoase, am aflata azi dimineata. Am luat examenul, sunt studenta la limbi straine! :D

Sunt fericita. Sa vina mareaa....!

"Stai! Norii zboara peste noi..." :D


Tuesday, July 24, 2007

Uf.

Am ajuns acum vreo 2 ore acasa, mi-am facut un dus infinit prin care vroiam sa sterg toate urmele oboselii mele aproape cronice din ultimele 4 zile si am incercat sa dorm. In consecinta, nu am putut sa dorm deloc din cauza caldurii, simt ca ma sufoc si ma simt mai obosita ca oricand.
M-am uitat in oglinda de dimineata si nu-mi vedea sa cred cum arat. M-a amuzat totusi, poate acum incep si eu sa ma maturizez. Ca deh, responsabilitatile au inceput sa curga. La examene a fost aiurea, nu stiu ce sa zic, am emotii infernale pana se afiseaza rezultatele si pana atunci nu vreau sa mai vorbesc de asta, desi ma obsedeaza gandul.

Cand ma intorceam de la Universitate, in drum spre metrou, era o tanti care avea intr-o cutie ingramafiti vreo 6 pui de iepuras. A fost un adevarat chin sa trec pe langa ei, sa-i vad mici si lesinati de caldura, cum pufaiau de zece mii de ori pe secunda din boticul ala..i-as fi luat pe toti si i-as fi aruncat in cada..cu tot cu saltele si tot tacamu`..cum ma, sa-i chinui in halul ala ?
Trebuia sa-i iau.

Deocamdata atat. Examene si iepurasi.
Ma duc sa beau. Muuulta apa cu gheata!!

Tuesday, July 17, 2007

Busy.



Sunt atat de ocupata zilele astea, nu mai am timp de nimic. Azi am fost la Universitate, sa ma inscriu la facultate. Evident, inghesuiala multa, lume disperata sa te striveasca in picioare, parinti mai speriati decat copiii, etc.
Pana la urma am terminat si cu stresul asta. Am vazut lume care mi-a placut si persoane pe care as vrea sa le am colege pe unde voi ajunge si eu...de exemplu, am revazut-o pe "tipa baietel" pe care am intalnit-o prima oara la olimpiada la Slobozia, si a fost placut sa remarc un chip cunoscut printre cele straine.

De duminica pana miercuri sunt prinsa in examene. O sa am telul inchis si nervii intinsi la maxim. Si da, o sa-mi fie dor de voi.
Imi e dor si de mare, cumplit de dor..si de abia astept sa plec si eventual sa lancezesc pe plaja, cu o sticla de bere rece in mana, iar seara sa dansez cu iubita mea pana la epuizare, in club.
Pana atunci insa, mai este. Destul. In schimb ne-am alinat dorul plecand duminica la Amara.
A fost frumos. Chiar daca acum suntem arse de soare si mai nostalgice decat de obicei

Sa vinaaaa mareaaaaa!!!!

Sunday, July 15, 2007

Twinkle, twinkle, little star...


Seara asta de sambata nu anunta nimic deosebit fata de celelalte seri de pana acum. Aceiasi noi, acelasi loc, aceleasi glume, aceeasi atmosfera. Simplu si familiar.
Doar ca s-a incheiat ca o fila din poveste.

Cineva a venit cu ideea sa mergem intr-un loc, de unde puteam sa vedem mai bine stelele. Chiar daca drumul pana acolo a fost cam infricosator, cel putin pentru mine, am reusit sa ajungem la destinatie si sa vedem ceva ce cu greu as putea descrie in cuvinte: o mare de stele. Un imens petic de cer tesut cu stele...heh..just lovin` it...

O sa ma culc cu un zambet larg intiparit pe fata...
Noapte buna..!

Friday, July 13, 2007

La multi ani, pisoi!


Am fost prea ocupata ieri ca sa postez ceva, dar imi iau revansa acum, in dimineata de dupa bauta din gasca..:D
La multi aaani! Sper ca anul viitor sa ne prinda tot in formula asta si sa sarbatorim la gramada!
Great night last night! :D

Kisses.

Tuesday, July 10, 2007

EEeew!

Urasc gandacii. Pot spune ca am fobie, chiar. Cand ii vad am o senzatie combinata de scarba si frica, si am reactii urate: tipat, eventual tremurat.
Nu e voit, chiar as vrea sa scap de chestia asta. Nu suport nici macar sa vad pe cineva ca striveste unul in apropierea mea. Aici intervine si mila...Cred ca as sta cocotata in varful patului pana ar veni cineva, daca m-as simti "haituita" de vreunul.
Ciudat, soarecii, sobolanii, paianjenii si alte chestii menite sa provoace senzatii din astea, nu ma ingrozesc. Ba-mi par chiar simpatici. I`m a freak, i know...

Am scris asta, pentru ca in seara asta 2 vitutze s-au gandit sa ma sperie, incercand sa puna un gandac pe mine. Not that funny. O sa va urasc pana maine dimineata pentru asta. Apoi o sa-mi treaca, si o sa va pup! :D "Tauzand" times, pentru ca tot sunt un stres energic. Ha!!!

Monday, July 09, 2007

Brr!!

Damn, it`s cold outside. Ma intreb de ce niciodata nu intuiesc si eu cum va fi vremea, sa stiu cum sa imbrac. Doar ce am ajuns acasa, dupa ce am dardait senzual in fata unui suc, la o terasa.
Si nici macar n-am inghetat langa cine trebuia.
Imi pare rau pentru seara asta. Hope u know it!

Saturday, July 07, 2007

:D :D :D

Libertate, fraaaaate!!!

Am luat 9.44 la bac. Plutesc pe un norisor.
Planuri mari cu fata mea, tonight!

Yay! ^^

Thursday, July 05, 2007

Gataaaaa! :D


Gata Bac-ul! Happy. Happy rau! :D

Inca una si ma duc...

Au mai ramas cateva ore pana la ultima proba de bac, si cea la care mi-e cel mai teama, istorie. Probabil o sa fac o alta noapte alba pentru ca in zori sa am emotiile in gat si fata ravasita..but who cares? Daca trec si peste asta cu bine, ma duuuuc...Nu stiu unde ma duc, m-as duce la munte, m-as duce la mare, m-as duce oriunde departe de casa...asa, sa uit de mine cateva zile..
Dar cum nu pot sa fac asta pentru ca nu mai e mult si am admiterea, atunci astept relaxarea totala si uitatul de mine in luna august..cand sper ca voi lancezi ca matza la soare, ma voi balaci ca ratza in apa and so on.

M-a cuprins o stare de visare ciudata ce sper sa treaca pana in zori. N-am chef sa ranjesc stupid cu ochii pe pereti, in loc sa umplu foaia de examen cu date fixe, constitutii si domnitori legendari. Deja mi-am facut planurile pentru dupa examen. Daca e de bine, o sa vad filmul preferat in compania preferata, daca nu e de bine...cred ca nu concep ideea ca nu o sa fie bine, pentru ca la faza asta nu m-am gandit. Yay! :D

Ma duc sa beau compot rece si sa-mi chinui animala. Noapte buna!

Monday, July 02, 2007

Sweet memories..


Discutam cu cineva mai devreme si eram chiar trista gandindu-ma cate lucruri naspa mi s-au intamplat in ultima vreme...poate ca dupa examene o sa stau sa ma gandesc mai bine ce e de facut..
Revenind...acum ma simt super bine, am o stare de bine, o fericire din aia ciudata, cauzata de o simpla fotografie, de existenta careia habar n-aveam. Am primit-o pe mess de la Ozi (baiatul din mijloc). Au trecut 5 ani de atunci, si nu-mi vine sa cred cate amintiri a putut sa imi trezeasca.
Pe atunci aveam 13-14 ani (tricou rosu), eram in perioada aia cand vroiam sa cresc cat mai repede, cum e firesc la varsta aia, iar acum...5 ani peste, ma gandesc ca as da orice sa mai traiesc o zi din vremea aia. Cand eram kid, cand nu-mi pasa de nimeni si nimic, cand ma indragosteam o vara prin locuri straine si spuneam "nu o sa-l uit niciodata", cand pierdeam noptile in gasca mare...
Cand mancam paine cu pateu pe scarile din fata blocului si aveam fesurile pe cap in toiul verii, cand ne feream de baba nebuna de la 3 ca iar varsa apa (si nu numai) pe noi din cauza galagiei, cand ne duceam la Shu` si faceam clatite..si dezastru. Cand eu si Miki eram stresurile number one pentru ca vorbeam continuu (ok, el era number one :D )..cand s-au intamplat atatea lucruri de care nu iti amintesti decat in anuminte momente din viata, cum ar fi asta..

Si au trecut 5 ani si imi pare rau ca nu suntem toti. Ar fi trebuit o poza uriasa, eram destui. Acum toti suntem schimbati, relatiile nu mai sunt aceleasi, desi fiecare pastram in noi o urma a trecutului, iar prietenia va ramane mereu acolo, in tine..chiar daca pare mai greu de aratat sau manifestat.
Mersi inca o data, Ozi! Made my day!! :*

Last moment of weakness.

And I'm gonna miss you like a child misses his blanket...

Friday, June 29, 2007

Bac(k) again.

Am facut o pauza de cateva zile. Nu ca ar fi prima oara, dar de data asta chiar n-a fost cu intentie. In urma furtunii ce a avut loc zilele trecute la mine in oras, pe langa copaci, acoperisuri si chestii zburatacite prin aer, au mai fost problemele si cu cablurile, asa ca n-am mai avut net.
Dau bacul, de aia vorbesc in fraze. Sper sa imi treaca repede. Deja-mi revin.
Bacu` sucks? Daca la oral am luat 1o la ambele probe, nu stiu ce sa zic ca ma asteapta acum la probele scrise. Pentru ca azi la romana am fost dezamagita de subiecte. Subiectul 3, cu precadere. Vorba aia, de ce iti e frica nu scapi. Iar mie nu mi-a placut de nicio culoare poezia, dar deh..am avut onoarea de a o sustine atat la proba orala cat si acum la scris. Ow well, sper sa fie bine!

Stiri de ultima ora nu prea sunt. Nu cand sunt atat de stresata in perioada asta. Promit ca dupa bac si admitere o sa urmeze o vara nebuna. Cross my heart and swear to die!

Till` then....hai noroc, si la mai mare...colegilor de suferinta! ;)

Saturday, June 23, 2007

Noapte alba


Noapte alba in care am invatat:

-niste comentarii;
-ca nu trebuie sa ma tem. de nimic. ;
-sa fac cafea (sar`mana, freaka);
-ca nu trebuie sa beau prea multa cafea;


Noapte buna?! O_O
Mi-e dor de voi...

Thursday, June 21, 2007

What/why the fuck?

Credeam ca daca stau cuminte in casa, eventual cu nasu`n foi si culegeri, n-or sa mai existe surse exterioare care sa ma perturbe sau enerveze.
Nu ma refer aici la papagalul meu care tipa parca-n ciuda in cele mai nepotrivite momente, la gasca de smecheri manelari care danseaza si injura sub geamul meu, sau la caldura insuportabila care ma tine permanent lipita de dush...Nu.

S-a intamplat in dupa-amiaza asta. Cineva a sunat la usa. Fiind singura acasa, m-am imbracat in viteza (caldura mare, mon cher), si m-am grabit sa raspund. La usa erau doi tineri, prezentabili. Ma gandeam ca vor sa imi prezinte nu stiu ce gama de produse, sau minunile evanghelice, dar de fapt se ocupau cu colectarea de fonduri pentru un baietel bolnav de leucemie.
Cum pe mine ma sensibilizeaza lucrurile de genul asta, m-am simtit vinovata ca ma indopasem cu dulciuri de dimineata, si nu am mai avut la mine decat 2 lei. Mi-era chiar jena sa le dau, le-am spus sa revina cand vor veni parintii mei, dar au zis ca e de ajuns, nu se asteapta la sume fabuloase din partea nimanui.
In timp ce unul din baieti imi completa o chitanta, celalalt imi povestea despre chinurile copilului pentru care se luptau sa stranga bani. La un moment dat, cel care completa chitanta ma intreaba numele, varsta ( nu m-a deranjat si nu mi s-a parut ceva iesit din comun..trebuia pentru fisa respectiva). M-am enervat in schimb atunci cand mi-a cerut si numarul de telefon, cu o voce miloaga, dar cu cu o tonalitate fireasca, ca si cum era de la sine inteles ca este nevoie sa imi dau si numarul de telefon.
Am intrebat pentru ce este nevoie de numarul meu, iar el mi-a raspuns: "Ah, numarul nu e pentru copilas..e pentru mine. Te rog!". Pe moment as fi facut multe. I-as fi trantit usa in nas, i-as fi explicat cu vorbe nu tocmai conventionale faptul ca nu e deloc profesional ceea ce face, etc. M-am limitat la un simplu: "Nu, multumesc! Asta nu se face!", mi-am luat chitanta si am inchis usa.

Is it just me sau totul se duce dracului pe lumea asta?

Wednesday, June 20, 2007

Noapte de vara...

Cat imi place noaptea asta, cat imi plac noptile de vara...Daca ziua esti molesit de caldura si ies aburi din tine, noaptea gasesti perfecta stare pentru chill...
Am traversat soseaua la miezul noptii si am simtit mirosul teilor de pe margine..niciodata nu stiu cand apar si dispar florile de tei...nici nu conteaza, de altfel...poate asta face si mai special mirosul lor...faptul ca nu dureaza mult.

In fata blocului m-am oprit si m-am uitat la felinarul care clipoceste obsedant. Din cand in cand se mai opreste, te intimideaza cu intunericul noptii, dar apoi revine obsedant, luminand gandurile cele mai ascunse..si rosesti in spiritul contrastant de alb si negru..intuneric si lumina.

Presimteam o noapte frumoasa. M-am inselat. A inceput bine, doar ca pe ici pe colo, se mai gaseste cate cineva din multimea de oameni din viata mea sa ma indispuna.
Si vreti sa-mi fie bine, nu? Si va pasa?
O sa-mi fie bine cand n-o sa-mi mai pese de voi.

De maine am incheiat...

Monday, June 18, 2007

Buna dimineata!

M-am trezit cu o stare dubioasa de bine. Am senzatia vacantei de vara, desi in mod clar nu ar trebui. Mai ales acum, ca e saptamana aia periculoasa in care nu tre` sa imi plimb posteriorul pe afara, ci trebuie sa raman in casa si sa invat.
Tragere de inima nu prea am, dar cine are, pana la urma? Cel putin e bine ca dorm cat vreau, si pentru ca sunt odihnita, imi vine cheful sa ma pun cu burta pe carte.
A fost un weekend frumos, de care am profitat pe cat am putut. Fun, fun, fun! Daca lucrurile vor merge si in continuare bine, presimt una dintre ele mai frumoase veri. Pentru mine, cel putin.
Vineri seara am avut banchetul si a fost super frumos. Chiar daca a plouat de a rupt, iar din parcare pana in hotel, ploaia ne-a facut in mare parte varza coafurile, pentru noi n-a cantat. Dans, galagie, whisky si voie buna. Spre final, dimineata, am devenit melancolici, am plans de se minunau unii si altii de noi. Si ce daca am fost cei mai plangaciosi dintre toate clasele? Noi ne-am avut doar unii pe altii, that`s why.
Sambata m-am trezit obosita, nu am putut sa dorm prea mult. Nu visat decat continuarea petrecerii, deci a fost trist cand m-am trezit. Pe seara am iesit cu niste prieteni: aer liber, muzica marfa, voie buna.
Aseara a fost cel mai frumos...plecata de nebuna sa sustin baietii la concert. Nu au castigat, dar s-au descurcat de minune. Club marfa, oameni si mai marfa..distractie pe masura..
Iar azi, azi o sa ma ingrop in carti si studiu.

Have fun, folks!

Friday, June 15, 2007

Ultimul clopotel...


15 iunie 2007. Ultimul clopotel pentru promotia 2007 a liceului nostru..si nu numai, of course. Nu stiu sa descriu ce am simtit, daca a fost sau sau nu ceea ce m-am asteptat, dar un lucru e sigur: s-a terminat.
Ne-am imbracat cu totii in tricouri albe, ne-am scris cu markerul pe ele numarul de la catalog, porecla si clasa, am fost intampinati in cancelarie pe ritm de "Gaudeamus igitur...", ne-a plouat la greu in timpul premierii. Dar a fost frumos. Si trist.
Ma asteptam sa plang, cum am facut-o din plin zilele astea, alaturi de o parte din colegi, dar azi nu a vrut nimeni sa ne incarce de emotii suplimentare, asa ca vorbele siropoase nu isi aveau rostul. Totusi mi-au dat lacrimile cand am fredonat cu colegii "Ani de liceu", cand am imbratisat-o pe profa de latina si cand am vazut lacrimi si in ochii profei de romana.
Ziua nu s-a sfarsit, ne va astepta o seara plina: banchetul. Ar trebui sa dorm, dar nu pot. E ciudat ce simt. Stiu ca o sa imi fie dor de voi, 12 F! Rau de tot...

Wednesday, June 13, 2007

Plaja :D

Azi am fost la plaja, cu fetele. Undeva, pe un dig. Nu e ca pe litoral, dar in lipsa de altceva... N-am fost prea norocoase, soarele ne-a fentat de cateva ori cu norii, chiar ne temeam sa nu ploua..
Pana la urma, am reusit sa facem o ora de plaja ca lumea. Uitasem senzatia, si mi s-a facut subit dor de mare. Soare puternic, aroma lotiunii de corp, adieri de vant. Se adauga la asta una bucata pereche de ochelari de soare pe nas, par ciufulit, Vama Veche ce rasuna din mp3 player...happy, happy, happy me.

Nu, n-o sa mentionez aici cei 2 ciobani care veneau regulat sa ceara foc. Sau oile ratacite de pe langa noi. S-ar duce tot farmecul, nu?
Macar m-am bronzat putin.

Monday, June 11, 2007

Inca putin...

M-am intors stresata si obosita dupa inca o zi degeaba la scoala. In general ultima saptamana ar trebui sa fie cea mai frumoasa: scapi de griji, de stres, stai cu gandul la vacanta maaaaaare.
Si ultima saptamana la clasa 12`a ar trebui sa fie frumoasa, dar poate suntem noi mai anormali si n-o simtim asa. Stresati de gandul examenelor iminente, molesiti de caldura si total apatici la ore, a disparut cheful pentru tot. Cei mai intelepti deja au incheiat scoala, s-au hotarat sa nu mai vina. Si e mai bine, pentru ca dupa o astfel de zi degeaba, nu mai ai chef nici de invatat, nici de mancat, nici de dormit.
Vineri o sa fie banchetul, iar subiectul asta a fost pana acum intors pe toate partile. Rochii, accesorii, coafuri, parteneri...nu pot sa zic ca nu astept momentul asta, dar simt ca o sa fie mult zgomot pentru aproape nimic. Ow well, macar o sa fim cu totii, si mai ales o sa am prilejul sa o admir pe Greta in toata splendoarea ei :D :X ( inca te urasc pentru chinul supus in cabina de proba ).
In rest, cos cicatrici. Totusi, e mai bine asa...chill in lumea mea...

P.S: :)

Wednesday, June 06, 2007

Sa fii chill in lumea ta...

Chill in lumea ta. Sau eu, chill in lumea mea.
-Zi de nota 10. Papat de cirese verzi (nu crude) pentru prima oara in viata...
-Facut cunostinta cu 2 caini ciobanesti...jucat cu ei...
-Planuri cu fetele pentru party`ul de sambata
-Plimbat cu moto, pentru prima oara in viata (cea mai tare senzatie eveeer)
-Papat pizza. Beut vin. Rosu. :D

Maine scoala nu. Plec la capitala, cu iubita mea.
Noapte buna!

Thank you...

Friday, June 01, 2007

Pentru copii..


Dupa ce am terminat de scris postul anterior, m-am ridicat de la pc, am inchis toate ferestrele de mess si nu numai, cu intentia de a mai citi cate ceva pentru maine.
Uitandu-ma la telefon sa vad cat e ceasul, vad: 00:00 1 iunie. Isn`t that cute? :D
1 iunie buei, ziua alora care ne indulcesc zilele cu rasul dragalas si privirile inocente. La multi ani, strumfilor!

P.S: Mersi Lela, pentru poza! :*

Thursday, May 31, 2007

Aberatii nocturne

Am incheiat noaptea trecuta analizand o broscuta. Eram distrata, mai ales dupa ce ma chefuisem cu fetele pana mai tarziu. Stiam ca nu e bine sa bem mai mult de o bere, mai ales cand suntem la gramada. Dupa rasetele zgomoase, am dat-o fiecare in sentimentalisme, si am incheiat cu mai multe sau mai putine lacrimi. De ce atunci cand esti all dizzy, ajungi la concluzia ca "toti e baietii `e` porci si niciunul nu merita"? Nici nu vreau sa aflu raspunsul, de fapt. Prea simplu.
Revenind la broscuta mea, era mica si foarte probabil raioasa. Broastele topaind in trotuar dupa ploaie sunt un lucru normal, le stiu de cand eram mica, doar ca de data asta i-am dat mai multa atentie decat de obicei. Merita sau nu, m-am amuzat pe seama ei. Era foarte funny, cu ochii aia mari.

La scoala a fost plictiseala. Nu am intrat decat la primele doua ore, apoi s-a lasat cu un chiul in masa. Am stat in curtea liceului, lungiti pe iarba, tigarile la purtator si nostalgia sfarsitului in gand. Am facut misto unii de alti, mai ales ca jumatate din partea masculina a clasei (adica 2 baieti), era mahmura. Just great, mai ales ca maine trebuie sa ne sustinem atestatele.
A fost innorat toata ziua, chiar a plouat. Am dormit cateva ore dupa ce am ajuns acasa, dar ma simt inca obosita. Sunt inca socata gandindu-ma la o intamplare de azi. Intamplare care a trezit in mine un instinct necunoscut mie, pana acum, cel ucigas.
Da, as ucide cu sange rece unele persoane. Prima victima as fi vrut sa fie soferul Bmv`ului argintiu, care a vazut un pui de catelus pe drum (era un drum ferit, nu sosea), si pe langa care putea trece fara problema. Dar nu, canalia a preferat sa se indrepte in directia animalutului, si chiar sa accelereze, apropiindu-se de el. Ce a urmat? Una bucata catelus strivit (in mod dubios nu a murit pe loc, desi a fost lovit din plin), o catea disperata care urla langa puiul ei, eu incremenita cu Happy in brate. Am inceput sa plang instantaneu, mai ales ca aveam de gand sa ma duc la catelus, sa ma joc cu el si cu restul, fiind mai multi. Le dau zilnic mancare si apa.
De la faza asta, am fost data peste cap toata ziua. Stiu ca poate nu ar trebui sa ma afecteze toate porcarioarele de genul asta, si sa pun atat la suflet, dar asta sunt eu. Stiu ca pretutindeni sunt tragedii si mai mari, si ca asta nu e decat un fleac pentru unii, dar nu-mi pasa. Rest in peace, lil`puppy! :(
...

New funn(k)y avatar


This is Chico. Chico is sweet. Me luvz Chico.

Wednesday, May 30, 2007

La multi ani!

30 mai 2006: "Si chiar daca nu sunt prima care iti spune `la multi ani`, stii foarte bine ca sunt singura care conteaza! La multi ani, Robotzel!"
30 mai 2007: "La multi ani, Vitah! Sa fii fericit!"

P.S: C ya next year!
Jamais. :P
La multi ani!

Tuesday, May 29, 2007

Oboseala...

Vineri trebuie sa prezint lucrarea de atestat la franceza. E al doilea examen oral pe care o sa il sustin, si am emotii, mai ales ca sunt si prima care va intra. (Intotdeauna am urat sa fiu prima la catalog, dar macar scap mai repede).
Aseara am stat cu Gretutzu pana tarziu, ca sa ne tastam lucrarile. Mare chin dom`le cu Word 2007! Noroc cu niste persoane miloase care s-au indurat de noi si ne-a explicat in detaliu ce e de facut. (Am ramas datoare inca o bere, Beculetz, I know :D ).
Acum sunt lesinata de somn, am dormit doar 3 ore toata noaptea. Macar a fost somn dulce langa fata mea :)
Rasfoind aiurea fisierele prin pc, am gasit ceva de care uitasem. Melcul-bloasca mica..*big grin*. Of course, oboseala e de vina...

Later, folks! ;)

Thursday, May 24, 2007

Doggie style...

Nu urmeaza nimic pervers, e doar inca una din intamplarile ciudate pe care am fost nevoita sa le traiesc.
Dupa-amiaza am scos-o pe Happy, ca de obicei, la plimbare. Eram chiar fericita, vorbeam la telefon, devoram o inghetata, ca tot omul plictisit si lesinat de caldura. Deodata, apare in fata una bucata dulau dog german. Nu avea lesa, mergea de nebun...dar nu i-am dat atentie, pentru ca nici eu nu o plimb pe Happy in lesa, deci nimic deosebit.
Animalul s-a aratat interesat de Happy, cu care ar fi vrut mai mult decat sa se joace, asa ca am luat-o imediat in brate. Privind stanga-dreapta, am realizat ca dulaul chiar nu avea stapanul la purtator si ca trebuia sa ma descurc de una singura sa-i potolesc avantul.
Um...am inaintat, strangand-o pe Happy in brate, in timp ce animalul se ridicase in doua labe si pusese stapanire pe piciorul meu. Cred ca era mai greu decat mine, situatia era total patetica, nu aveam cum sa inaintez, sau daca o faceam..o faceam tarash cu cainele lipit de mine.
Am tipat la el, l-am impins, dar fara succes. Incepusem deja sa disper, masinile treceau pe langa mine, claxonau in nestire. Ha, ha, very funny. Agresata de o javra :)) Desi nu-mi sta in fire, i-am dat cu strangere de inima cateva suturi, dar nici astea nu l-au impresionat. Am incercat sa il momesc si cu inghetata, dar n-a fost buna de nimic, asa ca a sfarsit aruncata in el.
Am ajuns acasa, dupa lupte seculare de 20 de min , desi de obicei drumul ala il faceam in 5 min. Am trantit usa de la bloc in urma mea, iar cainele a ramas lipit cu fata de geam. Cand am putut in sfarsit sa respir linistita, m-am apucat sa rad aproape isteric..Da, exact asta imi lipsea..
Acum sunt ok, inca putin crizata si cu mii de zgarieturi pe maini.

Si nu, nu mi-a placut. Die! Thanks! :))

Caldura mare, mon cher...

Si a venit caldura. Toropeala aia cumplita, in care simti ca nu mai poti respira nici macar in maieu...m-am intors lesinata de la liceu, incercand pe cat posibil sa merg pe sub copaci..cate o secunda de mers la umbra, era cea mai mare bucurie.
Trecand pe langa fosta mea scoala generala, am vazut copiii de acolo ca se stropeau cu apa. Instinctiv, am ocolit cand ma apropiam de gard, dar in sinea mea mi-as fi dorit sa ma ude careva. Macar putin...Nu mi s-a indeplinit dorinta secreta, data viitoare o sa ii provoc. Si o baba de a doishpea` se poate distra cu pustii de a 5`a...(in a non freaky way).. :P
O sa imi inec supararea intr-un pahar de Pepsi cu gheata. :D

Have a nice and refreshing day, folks! *blink*

Wednesday, May 23, 2007

Joy.

Zilele insorite nu sunt departe. Already feelin` like summer...
Alive. Again :D

Sunday, May 20, 2007

Inca o zi..

E 2:00 am, iar eu stau incremenita in fata pc-ului. Nu am ce sa fac, m-am saturat sa navighez pe site-uri aiurea, chiar si lista de mess e goala, tocmai cand aveam chef de vorba...
Dupa o noapte in care am dormit 4 ore, m-am trezit si am scris cateva ore la franceza, dupa care am continuat cu meditatiile. Ploaia s-a aratat din nou binevoitoare, asa ca am ajuns fleasca acasa. Poate intr-o zi o sa gasesc o umbrela pe placul meu. Eventual chiar sa o port cu mine.
Acasa ma asteptau au mei, sa mergem la vot. Le-am promis ca mergem impreuna, mai ales ca pentru mine a fost prima oara cand am pus o stampila cu folos. Imi imaginam ca o sa fie mare branza, dar in 5 minute am terminat. M-a nemultumit foaia, era prea subtire si se cunosteau urmele de la stampila..
Stau sa ma gandesc daca am vreun motiv pentru care sa cred ca ziua asta a fost buna de ceva...A da, am baut un suc cu prietenii si am mancat eclere de la un anume cineva, care stie ca sunt mega pofticioasa.

O sa ma culc. Nu mai astept...azi am spus NU pe foaie... o sa iti spun si tie. Walk away.

Saturday, May 19, 2007

I know we`re cool...




Remember Harbor Boulevard
The dreaming days where the mess was made
Look how all the kids have grown
We have changed but we're still the same
After all that we've been through
I know we're cool...

Friday, May 18, 2007

Ploaie in luna lui Mai...

Azi a fost prima dimineata in care am plecat la scoala, voioasa si cu gandul de a nu mai indura caldura coplesitoare. Asa ca pe sub sacoul de la uniforma, nu am luat decat un maieu. Evident ca am fost prost inspirata, pentru ca pe la jumatatea drumului spre liceu a inceput o ploaie torentiala, rece ...
Nu pot sa zic ca m-a incantat in mod deosebit sa ajung uda leoarca in clasa, sau sa am parul unui caine ud, dar mi-a placut senzatia...poate sa fie si potop, sa merg prin ploaie imi place la nebunie, ma face sa am un ranjet tamp pe fata. Oare ploua cand m-am nascut?
La intoarcere nu a mai plouat, dar norii sunt si acum pe cer. As vrea sa ploua, sa am motiv sa ma fac cocolos in pat si sa dorm linistita...
E sfarsit de saptamana si sunt trista. Daca plangi cand ploua nu va observa nimeni. Vreau sa ploua...

Tuesday, May 15, 2007

`Cause you are my dear half



Da, tu esti jumatatea mea. Jumatatea mea stanga, jumatatea mea din stanga, mai ales ca tot esti stangace. Maine avem teza la romana, si de data asta am avut toata bunavointa de a invata, dar m-am trezit in pat, in mijlocul caietelor si culegerilor, molfaind niste spaghete...ca ma gandesc la tine.
Stiu ca asta e o perioada mai trista pentru amandoua, din mai multe puncte de vedere, dar stiu ca si pana acum, ca si in alte situatii...vom gasi impreuna rezolvare. Mi-e dor de anu` trecut pe vremea asta, cand n-aveam niciun stres, cand asteptam nerabdatoare vacanta de vara, cand ne faceam planurile de mare (care in mod ciudat chiar ni s-au indeplinit).
Si da, sunt melancolica pentru ca ziua de azi m-a facut asa. Pozele de sfarsit de an m-au facut sa constientizez sfarsitul unei etape din viata noastra: aia de a fi in permanenta atasata de tine (in banca, dupa ore, pe mess, la tel). Poate ca dupa sfarsitul liceului nu se va schimba decat faptul ca n-o sa mai fim colege de banca, dar totusi e trist. O sa-mi lipseasca asta, rasul ala nebunesc de la fiecare ora, privirile pe ascuns si barfa pe sub banca.
Mi-e dor sa vad cu tine un film, sa te cert ca nu esti atenta si ca n-o lasi pe Happy sa se linisteasca, mi-e dor sa dansam in fata oglinzii si sa radem pana la epuizare. Mi-e dor si sa ma trezesti in mijlocul noptii atunci cand ai cosmaruri, sau doar simti nevoia sa ma dai jos din pat, ca n-ai loc ( deh, doar suntem 2 grase).
Si imi lipsesc atat de multe lucruri, desi tu esti mereu aproape. Cel mai frumos e ca tu esti una dintre putinele certitudini din viata mea. Stiu ca prietenia noastra nu se va incheia la sfarsitul verii, ci va incepe in forta din toamna, cand sper ca ne vom implini restul planurilor.
Cand scriu postul asta, ma uit la tine in webcam, cum stai cuminte ca o chintza, si-mi vine sa imbratisez monitorul. Nu meriti sa fii trista, si n-o sa te las asa. Iti dau jumate din puterea mea si o sa iti revii. O sa fie bine, grasuta mea! Pup male.

Sunday, May 13, 2007

Friday, May 11, 2007

Wack.

Si pentru ca nu am de gand sa las posturile de copil emo ce ma aflu uneori, sa-mi depaseasca puterea de a abera, un fapt divers de azi a fost ala de a ma duce in vizita la spital la o fosta colega...care a nascut.
E ciudat sa vezi o mama la 18 ani, s-o vezi mama pe cea pe care o cunosti din clasa intai, desi nu ai avut mare contact cu ea in 12 ani. E ciudat cum devii peste noapte din copil, "om mare".
Si e ciudat cum acum mi-e atat de somn incat n-o sa duc postul asta la capat. Sa traiasca bebe si mama lui! G`nite!

Are you so strong or is the weakness in me?



Jamais!

Wednesday, May 09, 2007

:(



Et si tu crois que c`est fini...Jamais!