Sunday, February 24, 2008

De Dragobete ...


... va urez sa va iubiti mult !
Romaneste, candid si in spiritul primaverii!

Saturday, February 23, 2008

Happiest girl ! :)


A trecut o saptamana, dar tot ma simt cea mai fericita fata din lume. E incredibil cum gandul ca voi avea un nepotel/ica, ma face sa plutesc pe mii de nori pufosi si calzi ( pe care nu demult ii credeam pierduti ).

De la o vreme totul in jurul meu pare sa fie perfect, si sentimentul asta ma bucura si ingrijoreaza in egala masura. Ma dezobisnuisem sa ranjesc la minut, sa cant ca dementa, sa topai si sa ma bucur de viata la modul asta, dar iata ca ma regasesc acum, ca in postura mea de fetita de 15 ani: naiva, vesela, si cu pofta de viata.

In mare parte e si primavara de vina. Ultimele doua zile au fost insorite. Peste tot puzderie de flori, de lume parca mai zambareata, de tarabe infinite de martisoare ... totul vuieste in jur... a bine !

N-o sa ma gandesc acum ca am inceput totusi facultatea, ca ma asteapta mult lucru si invatat. I`ll just smile and wave, smile and wave ... ! :D

Sunday, February 17, 2008

Minunea vietii ...


Nu am cum sa descriu in cuvinte emotia puternica prin care am trecut azi. Vreau sa spun doar atat! Ca in aproape douaj` de ani de cand sunt pe lumea asta, nu am mai fost atat de fericita... am plans pentru prima oara in hohote... de fericire !
O sa fiu matusa !!! Sora mea e insarcinata !! O sa aiba un bebe strumf !! :X :X :X
Doamne ajuta, sa fie totul bine si sa ajunga sanatos pe lumea asta!
Va iubesc !!!

Friday, February 15, 2008

Na belea !



Azi sunt botoasa. I`ll better stay off! ...

Monday, February 11, 2008

Another chance.



Pe cat de veche, pe atat de frumoasa e melodia si clipul acesta. Eram destul de mica atunci cand rula la Mtv, si totusi eram fascinata de povestea din clip, de fata aia cu inima ei mare... care devenea cu timpul, din ce in ce mai mica ...

He: You need help ?
She: Who doesn`t ?
He: It`s that your heart ?
She: Yeah ...
He: Big ...
She: It`s small now.
He: Small ?!
She: It was bigger before ...
He: Scary ...

Va suna cunoscut ? ;) Trist.
Partea buna e ca undeva, candva se va gasi cineva care sa nu se mai sperie de asta ... [ asta pentru ca imi plac povestile cu final fericit, si mai ales pentru ca stiu ] ...

Nu de alta, dar ... " dupa dansuri in noroi, e dansu` nostru`n doi .. " :)

Love you! !

Astept sa ...


Sa te urci mai repede in avion ...

Sa vii acasa ...

Sa te sarut dar sa nu recunosc ca mi-a fost dor de tine ( decat mai tarziu ) ...

Sa facem noapte alba ...


Mai sunt 2 ore ... :X

Sunday, February 10, 2008

D-ale mele.


A trecut si sesiunea, asa ca de vineri incoace o duc tot intr-o leneveala binemeritata. Am avut mai mult timp pentru mine decat as fi vrut, dat fiind faptul ca baiatul meu e plecat cateva zile.

Asa ca am dormit mult, m-am dat pe net, m-am plictisit la greu. Aseara m-am revazut cu o parte dintre colegii de liceu si cu dirigul. Am stat la suc, am povestit, ne-am plans de mila si ne-am amintit de vremurili frumoase. Reuniuni din astea tot am mai avut, dar parca cea de aseara a fost mai frumoasa decat celelalte. Am ras mult. :D

Azi am fost in vizita la un kid pe care nu-l mai vazusem demult, dar la care imi petreceam tot timpul mai demult, pana a implinit el 7 ani. Acum are 10 ani, a crescut asa mult, si era foarte rusinat cand m-a vazut. :) Ce mai trece timpul... Cu ocazia asta am stat si ne-am uitat vreo 2 ore la desene si am mancat cioco. Ar trebui sa fac asta mai des...

Si o poza din vacanta de Craciun, cu colegii de liceu! :X Va iubesc, mah! :*:*

Wednesday, February 06, 2008

Trecut / Prezent

Am primit un mass de dimineata cu clipul si melodia asta. Foarte tare, intr-adevar! Saru-mana! :*

Tuesday, February 05, 2008

O da. :))

Duda studiaza.

Si nu orice, ci " Bazele foneticii si fonologiei germane ". Ultimul examen il am vineri, la materia asta, si de abia astept sa se termine sesiunea, ca sa pot dormi si eu din nou ca omul si sa ma distrez. In limitele bunului simt. :P

Nu pot invata decat noaptea. Era o melodie: " Noaptea este ziua mea ", o canta o formatie care a disparut atat de repede pe cat a aparut ( cred eu ). Cam asa si eu. Mi-s copilul noptii. Ziua nu-mi intra nimic in cap ( decat la cursuri ), noaptea in schimb sunt cea mai fericita. In tot ce fac. * blink *

M-am apucat in seara asta sa invat. Din nou. Intai am iesit afara, am baut o cafea si doua cola la jumate. Exces de cofeina, mai ales ca nu sunt obsinuita. M-am oprit cand am inceput sa tremur. ( asa se intampla cand nu-mi cunosc niciodata limitele ...). Apoi am ajuns acasa, si am inceput sa rasfoiesc cu interes cursurile. Interes care evident scadea dupa fiecare pagina citita, but that`s another typical story.

In timp ce citeam, am aruncat o privire prin camera. Damn! Stiam ca sunt dezordonata, dar parca acum am intrecut toate limitele. Pat nefacut, hainele aruncate in viteza peste tot cand am ajuns acasa, ursuleti de plus daramati, pagini imprastiate. Toate astea in timp ce eu tronam la biroul decorat cu ambalaje de dulciuri. Si foi. Nu stiu ce spune asta despre mine, dar a fost prima oara cand nu mi-a placut. Sunt prea dezordonata.

Acum am facut o pauza, pentru ca ma cam doare stomacul. Cu siguranta de la Cola si cafea. Somn nu imi e ( ar fi fost culmea ) si sper sa inving lupta cu studiul asiduu nocturn. Inca ceva: de ce scriu aici? Pai bineinteles ca din nou am intrat in starea de a face orice altceva atunci cand tre` sa pun burtul pe carte. :D But shh ... ramane intre noi ...

Friday, February 01, 2008

Despre vecini.

Am scris si mai demult cate ceva despre vecini si cat de mult ne pot influenta viata, activitatea, si mai ales nivelul de stres. Am avut parte de unul mai nebun decat altul, iar cand credeam ca mai rau de atat nu se poate, m-am izbit de o alta realitate. Cruda.

Vecina mea de la etajul 6 de la Bucuresti e nebuna de legat. Nu am vazut-o niciodata fizic, dar ii cunosc toata viata de la cele mai mici detalii. Sta deasupra mea si ocupatia ei de baza este tipatul. Am aflat ca sotul ei este mare smecher nu stiu pe la ce firma, iar ea este casnica, in ideea de a se ocupa de educatia unicului lor fiu, Alex.

E normal ca lumea sa mai tipe, ca nah, nu suntem intotdeauna in cea mai buna stare de spirit. Dar sa tipi o zi intreaga, respectiv de la 6 jumatate pana in noapte tarziu, deja suna a problema psihica. Niciodata n-a fost calma, ponderata, pana si cu prietenele care vin in vizita, tipa la greu. Una mai tare decat cealalta.

Cel mai mila imi e de copil. E clasa 1, nu stiu la ce scoala. Cand vine de la scoala, dupa ce mananca, prima intentie e de a se aseza la calculator, ca tot copilul. Dar nu, mama intervine ingaduitoare si zbiara: " Bah idiotule!!! Nu stai la niciun calculator! Lasa-l dracu`! Hai sa facem teme ". Copilul se conformeaza, cunoscand prea bine iesirile mamei. La teme, alta distractie: " Ala e 6, bah??? Nu seamana cu 6!!!!". Copilul plange: " Mami, nu rupe pagina, pe restul de 6 i-am facut frumos!!". Too late, sunetul de pagina rupta se aude.

Dupa imense chinuri, se termina si scrisul temelor. Copilul, fericit, da fuga la calculator, sa se joace. Mama se aude din nou: " Ce faci, bah?? Alexaaaaandru!! Lasa-l dracu` de calculator!! ". Copilul bazaie, dar se conformeza si de data asta.

Frumos e cand se pune pe dat telefoane. Se aude tot, asta pentru ca, repet, nu stie decat sa zbiere. Asa am aflat prin cate a trecut ea la coafor, la baie, cu redecoratul casei, and so on. Trist este ca aproape niciodata nu pleaca de acasa, trebuie sa fie in permanenta galagie.

O data, Alex alerga prin casa. Bum bum, buf. S-a auzit puternic cand a cazut. A inceput sa planga. Din bucatarie se aude: " Ceeee faaaaaci, baaaah?????". Pasi, se apropie de el. Copilul: " Mami, ma doare rau mana". Mama, calda: " Boooule! ". Comentariile sunt de prisos.

Mi-am adus aminte de coana asta, pentru ca azi m-am trezit acasa, in liniste. Nu mai dormisem demult pana la ora 11, fara sa ma deranjeze nimeni, fara sa stiu cand spala ea vasele si isi cheama prietenele la o cafea, fara certatul matinal , etc. Oare e atat de greu sa iti respecti macar putin vecinii?

Aberatii nocturne 2

Dupa ce o noapte intreaga am invatat, de dimineata cand a sunat ceasul la 8, ca sa ma pregatesc sa plec la examen, imi venea sa plang. Examenul era la 11:00, dar ca o lil`nerdie care se respecta, vroiam sa mai repet ceva pe ultima suta de metri. Totusi, m-am inteles din priviri, mormaieli cu Greta, si am zis ca fuck it, tre` sa mai dormim. Asa ca nu am mai repetat :D

Cand intr-un final ne-am trezit, am ajuns la metrou, pe care a trebuit sa il asteptam o suta de mii de ani ( mai exact 9 minute, dar urasc asteptarea asta de pe peron, mai ales atunci cand ma grabesc ). Spre fericirea mea, am gasit locuri libere, si mi-am rasfoit in liniste paginile de curs. Tipa de langa mine era toata bagata in foile mele O_O, probabil limba franceza si originile ei, chiar erau fascinante.

Pasajul Unirii, full ca de obicei. Am constatat de data asta lipsa batranului fara picioare, in carje, care se taraste pe acolo, si care, spre fericirea, mereu primeste multi bani ( nu ma intereseaza ce face cu ei, ma bucur ca ii are ). In schimb, la Universitate, regizorul batran, bolnav si sarac, isi tinea pancarta cu sfintenie ( l-am luat ca punct de reper, inca de cand am dat admiterea ).

Am ajuns in final la facultate, unde se gaseau fetele mele mai crispate ca de obicei ( las` ca trece si stresiunea asta ). Am dat examenul cu babuta mea favorita Ciuchi, am facut tot ( ma dau mare ca merit ), si apoi am plecat spre casa, ca sa imi fac bagajele si sa vin acaaaasa la Urziceni.

Cand coboram scarile Universitatii, nu am mai cazut ca o mare fleasca pe scari, spre stupoarea Gretei, panica mea si amuzamentul celorlalti, ci mi-am mentinut firavele-mi picioarele de barza, cat mai bine infipte in sol, si am castigat lupta cu gravitatia.

Am dardait glorios in statia de autobuz ( nu stiu de ce, pentru ca afara era soare si frumos ) , iar cand in sfarsit m-am urcat, fericita ca am gasit loc si ca o sa ma lafai ca lebada pe uscat, una bucata copil cretin de langa mine ( nu Greta, ala din cealalta parte ) s-a gasit sa ma imbie cu niste manele, date la maximumul de capacitate al telefonului de invidiat, ce-i drept. M-am foit, am rabdat, m-am intors pe toate partile, pentru ca nu stiam cum sa ii zic cat mai elegant sa opreasca dracia aia odata ca ma doare capul. Cand sa imi iau inima in dinti, un nenea a` la 50 de ani l-a apostrofat parinteste: fir-ai al dracului cu muzica ta si cu telefonul tau! opreste-l in ma-ta, ca te arunc pe geam!

Am inlemnit, ca o finutza ce sunt, apoi mi-am concentrat atentia asupra unui apus de toata frumusetea, care a mers la fix cu melodia de la Magic Fm " Take my breath away ". Am ajuns si acasa, mi-am scos javrutza in parc ( initial vroiam o promenada all by ourselves, dar nu e vina nimanui ca e ea in calduri si ca ni s-au alaturat jdemii de specii de masculi feroci ).

Noroc cu el, pentru ca m-a ajutat sa inchei seara in linsite. Film, gadilat si rasfat in bratele lui. That`s why i love him! Acum o sa ma duc la nani, pentru ca nu mai pot. Ideea e ca i`m back home, si cam p-aci o sa stau toata saptamana!


Noapte buna, copii!
[ Big fluffy hug 4 minel ].