Friday, November 30, 2007

Dumnezeu sa te odihneasca !


M-am gandit mai bine, si nu am ce sa povestesc, cuvintele sunt de prisos.
Un lucru e sigur, toti prietenii si cei dragi te plang. Iti plang tineretea, iti plang moartea neasteptata, iti plang fericirea si pofta de viata.

Asta ai scris tu, candva, despre tine: " Imi place sa traiesc clipa ca tocmai de aceea ma ghidez ca sa zic asa dupa sintaxa:'Cand o fi sa mor mai bine sa regret ca am facut un lucru decat sa regret ca nu l`am facut' ...

Sper sa nu ai niciun regret. Mereu o sa imi aduc aminte de tine, ca cea mai vesela persoana de pe pamant. Sa ne zambesti mereu, Marius!

Dumnezeu sa te odihneasca !

Off.

Inca nu am puterea necesara sa scriu despre evenimentul tragic care s-a intamplat duminica, s-a continuat in zilele urmatoare, si va avea rasunet mereu in sufletele a catorva dintre noi. Nu vreau nici sa ma intristez din nou, data fiind ora tarzie, asa ca o sa imi pastrez rezervele sufletesti pentru perioada in care ma voi simti suficient de tare, incat sa relatez...
Acum, ca de obicei, e o ora tarzie, eu nu am somn din milioane de motive. In mod surprinzator e joi, iar eu sunt acasa. M-am indurat cu chiu cu vai, sa lipsesc maine de la cursuri, si sa ma lafai o noapte in plus, in cearsafurile patului de acasa...

Si totusi, am constatat ca mai bine dorm cand sunt la Bucuresti. Somnul ma ia mult mai usor. Cand ajung acasa, nu-mi vine sa ma dezlipesc de pc, iar patul parca imi e strain, nu am loc...probabil pentru asta tot Greta e de vina...m-am obisnuit sa dorm cuibarita langa ea... acum nici macar nu mai tresar cand mai vorbeste in somn.. :)

As vrea sa scriu atat de multe, dar oboseala acumulata in ultimele zile isi spune cuvantul, iar ideile mi se invalmasesc fara sens in minte... Poate ca inca nu sunt pregatita...

Off. Macar putin.

Sunday, November 25, 2007

Cantecel.



Iris-Ultima toamna

Hai la visare...vot..sau ce-o mai fi...

M-am trezit de dimineata, adica pe la 12 asa, morocanoasa ca de obicei si iubind patul mai mult ca niciodata. Nu aveam de gand sa-mi misc posteriorul, dar mama a intrat zambind in camera, amintindu-mi ca trebuie totusi sa ma trezesc, pentru ca mai am ceva treaba de facut, si trebuie sa mai plec si la Bucuresti.
De pe hol, tata m-a intampinat: e 25 noiembrie, tata!
Eu: ... uhm.. so? si dintr-o data mi-am amintit ( Dumnezeule, e 25 noiembrie. Si o serie de amintiri mi s-au invalmasit in cap. M-am uitat pe geam, o ceata sufocanta [oare asa era si atunci] nu conta, nici nu cred ca am tinut cont de ce vreme era atunci. Stiu doar ca eram mica si indragostita. Si chiar nu mai conta nimic...It must have been love. And it was. ).
Tata ma intrerupe din visare, zicandu-mi: Adica trebuie sa mergem la vot! Uninominalu`, stii tu! Imbraca-te!
Am zambit cu jumatate de gura ( exact la aia ma gandeam si eu O_o` ). Am fost cu ai mei sa votam, pe strazi era mai pustiu ca niciodata. In salile de vot, la fel. Eu, mama, tata, si o babuta ratacita care se chinuia sa isi bage buletinul de vot in urna. Am asteptat putin, si inca putin, apoi am ajutat-o. ( trebuia indoit, that is. )

Cand ne intorceam acasa, ne-am intalnit cu o cunostinta de-alor mei. Discutii: ce faci? nu te duci la vot? Nenea cu pricina: ce dreacu sa caut eu la vot? ma duc la vot doar cand ie sa votez vrun primar mai delicat..altfe.l..da-i dracu cu mama lor, ca ne-au mancat zilele.

Si e trist ca multa lume priveste lucrurile asa. Si poate ca votul meu nu va schimba nimic, dar stiu ca m-am implicat atat cat m-a privit, ca cetatean.
Si e si mai trist ca e 25 noiembrie :|

Saturday, November 24, 2007

Vin sarbatorili! Din nou. :D

Si aproape ca a mai trecut un an. Si se apropie Craciunul, cu pasi repezi. Anul asta nu vreau sa mai fiu deprimata in timpul sarbatorii mele preferate ( dupa ziua mea ).
Saptamana asta am stat vreo 3 ore prin Cora, am luat toate standurile la rand, dar m-am holbat cu precadere la cele cu decoratiuni de Craciun, cu bradulete and so on. Foarte marfa senzatia! Chiar daca era dupa o zi si o noapte obositoare, chestia asta mi-a prins foarte bine si am ramas cu ranjetul pe buze toata seara.
Totodata, mi-am pierdut vremea imbratisand toate animalutele de plus de pe acolo. A fost ca o minivacanta. Eu si grasa mea, in tara minunilor. Ma uitam ca o tanti de pe alte vremuri si ma gandeam ce bine ar fi fost sa am si eu jucariile alea " pe vremea mea". Toate chestiile posibile si imposibile aparute. Am fost in special atrasa de un set de tobe si basi. Am zanganit acolo pana am simtit ca devin patetica. Dar cum nu am simtul asta prea dezvoltat...

Anyway, ideea era ca incep sa simt vacanta care se apropie, si sarbatoarea asta mare pe care o vreau si cu siguranta va fi in familie! O sa ma simt de doua ori mai mult acasa. Cred ca o sa imi iau sacul de dormit si o sa dorm cu Happy sub brad. Tanjesc dupa copilul din mine...si dupa fericirea de atunci.

Nostalgie, nostalgie, dar mosu` is still alive si cu forte noi anul asta! Plus ca am de gand sa impodobesc 2 brazi: la Bucuresti si acasa. Yay! :D

Sunday, November 18, 2007

Duale.


Mi s-a imbolnavit puiul. A facut otita. De cateva zile doarme continuu, se trezeste doar pentru chestii strict necesare si pentru injectii.
Ma doare inima sa o vad asa de posomarata, ea care zburda de regula ca un iepuroi prin casa. O sa omor pe cineva, daca nu se face bine cat mai repede! Asta daca nu mor eu inainte.

:(

Saturday, November 17, 2007

Moodie.

Exista vreun moment potrivit pentru a sti cand sa spui " stop " ? Si daca da, cum iti dai seama cand vine? Poate ca experienta ar trebui sa te invete, dar cand nici asta nu te ajuta, atunci trebuie sa te invarti in juru` cozii pana ramai fara suflare si nicio solutie ( just like me puppy ).

Am spus " stop " intotdeauna, doar atunci cand am simtit ca nu mai suport, ca nu mai rezist...dar chiar si atunci erau cai de scapare, dovedeam ca sunt o fire slaba, si ca nu pot sa fiu total rationala. Inima era intotdeauna mai presus.
Totusi, am crescut, am patit-o, si am realizat ca inima nu lucreaza mereu in favoarea ta..si am invatat cum s-o calc in picioare..si m-am calit. Dar cu timpul uiti, si ajungi intr-o situatie similara, te invarti in propriul cerc. Si iar nu stii cum sa reactionezi.

La ce ma ajuta sa am o viziune diferita acum fata de cea de acum 2 ani, daca tot am ajuns de unde am plecat, dar in circumstante diferite?
Incep sa cred ca viata mea e o telenovela. Daca asa e, atunci invata-ti-ma fratilor cum sa fiu o actrita buna! ( nu doar sa pish ochii si sa imi fac griji pentru ce se va intampla cu noi maine...)

Vand naivitate. La kg.

Paparazzi


Surrounded by me girls. A part of them!

Saturday, November 03, 2007

<3


* Loving you *

Zzzleepless.

Sufar de insomnie violenta. Si chiar nu pot sa ma tratez, pe bune! Acasa cel putin, nu inchid ochii pana dimineata, si atunci de abia ma las convinsa de nea` Ene ca se merita sa ma lafai in plapuma, cu capul adancit in perne... ( spun asta, poate poate, mi s-o face somn..)
In timpul saptamanii, Greta se ocupa de adormitul meu. Nu imi canta, nu descanta, nici nu ma leagana pe picioare [ God, i miss that ]. Isi intoarce posteriorul spre mine, nu-mi mai da atentie si adoarme instantaneu. Oare se spune despre cineva ca doarme cu pofta? Nu stiu, dar inaugurez eu chestia asta: ea doarme cu pofta. Are fata aia de suricata adorabila, atat de linistita, si somnul atat de profund, incat mi-e efectiv mila sa mai tin televizorul aprins, sau sa mai rasfoiesc vreo carte, de teama sa nu se trezeasca..
Asa ca intrerup orice alta activitate si incerc sa dorm. Si incerc, incerc... faza cu numaratul oilor e fumata de cand aveam 5 ani. La mine nu s-a potrivit niciodata, ba dimpotriva, era un real izvor de inspiratie. Scena tipica in care oile sar gardul, era pentru mine desfasurata intr-o panorama frumoasa, fiecare oaie trebuia sa aiba culoare diferita, si neaparat cate un mielut dupa ea :| Si uite asa, se ducea naibii bunatate de somn, in schimb viziunea mea asupra paradisului becalian, era demna de invidiat.
Revenind, ca deja gandurile mele au inceput sa zburde mai ceva ca oile, camera mea din Bucuresti are peretii tapati cu chestii fosforescente. Si nu cu chestii utile, cum ar fi planetele, ordonate numeric. Ci stelute, flori, si smileuri. Evident de culori calde si diferite, si amplasate strategic pe pereti. In fiecare seara le fac analiza, pentru a-mi da seama daca luminozitatea lor creste sau scade, de la o zi la alta...
Si nici macar sclipuricii aia nu ma ajuta sa adorm. Asa ca apelez din nou la constientul meu de <<>> : " Dormi Duda, maine ai multe cursuri. Trebuie iar sa suporti aglomeratia de la metrou, frigul de afara, si pe profa NF de la cursul de lingvistica germana ". Worthless. Asta imi face si mai rau. Imi dau seama de ce ma asteapta, si incep sa ma framant.

Dupa nopti din astea de nesomn, dimineata de abia ma ridic din pat. Si de regula, sunt ciufuta. In camera e prea cald ca sa am cea mai mica intentie sa ma dau jos din pat si sa infrunt frigul de afara, apa de la robinet prea rece, parul prea ciufulit, Greta prea binedispusa ca sa faca parte din lumea mea. Ne injuram birjareste una pe alta pana la lift, apoi ne pufneste rasul. And a new day has starded.
Nici nu vreau sa ma gandesc in ce forma de milioane o sa fiu maine. Macar o sa dorm pana nu mai pot. Macar o sa dorm. Macar sa dorm :| Sa dorm... :D

Haide pa! Nani time! Noapte buna!

Bal... Vama...

Yup yup, a fost si marele bal al bobocilor2007, pentru Facultatea de Limbi Straine si Politehnica din Bucuresti. Aseara.
Nu am participat, m-am rezumat la statutul de spectatoare! Si bine am facut! Nu mi s-a parut mare lucru, dar a mers, in lipsa de altceva ( adica in loc de a intepeni in fata tv-ului, si de a rontai chipsuri in nestire)! Asta referitor la partea organizatorica, si a concursului in sine..pentru ca avand in vedere invitatii..dam in alta poveste! :D
Primul concert a fost Morandi. What can I say? Nebunie generala, tzopaiala, tipe in delir, dansatoare frumoase. Randi parea atat de plictisit pe sub genele-i rimelate... Dar am dansat si eu, cot la cot ( maini, picioare ) cu colegele de grupa, ca deh, mi-era dor de topaiala..
Dupa inca vreo doua trei probe plictisitoare, a urmat si concertul mult asteptat, Vama. Sunt fana, si a fost prima oara cand i-am vazut in concert. Intr-adevar, nu mai aveau nevoie de prezentare, lumea tipa inca dinainte de a apare Tudor pe scena... si cand a aparut... :D
Am cantat cu ei, am tipat efectiv, am privit cu drag cum publicul se exalta, am zambit larg la nenea pozarul care dadea din cap incantat vazandu-ma agitata, si m-am convins ca blogul "bed for love " e pe bune al lor.

Ma gandeam ca o sa indrug aici o gramada de chestii, la cat de fericita eram azi noapte pe vremea asta, referitor la concert, dar mi-am pierdut cuvintele si le-am transformat in amintiri frumoase. Vama Veche, Vama, sau cum o vrea ea sa fie, va ramane intotdeauna o bucatica din sufletul meu! ( cu tot cu tren accelerat Bucuresti-Mangalia, cu mare, scoici, zile de joi si vise sub apa).

* Loving Vama * ... :X