Sunday, January 23, 2011

D`ale mele

Din nou duminică. A început să îmi placă ziua asta, pentru că mi-am creat o regulă : leneveală crasă, toată ziua. E ziua mea " azi nu ". Dacă e nevoie de mine, vinerea și sâmbăta sunt cel mai energic și fericit om. Duminica, îmi fac plinul, mă liniștesc. Prin leneveală înțeleg somn, film , lectură, somn, lectură, somn. Printre rânduri, fac loc și pentru ceva mâncare.

Astăzi a trebuit să îmi calc puțin pe lene și să ies să fac cumpărături, frigiderul meu se simțea singur și gol. Stomacul, la fel. M-am dat jos din pat ( în reluare, cu plapuma pe umeri ), și am deschis ușa de la balcon, ca să inspectez starea vremii. Nasul mi s-a înroșit instant și când am văzut marea de zăpadă și atmosfera liniștită de Crăciun ( nu știu de ce i se mai spune de Crăciun, de câțiva ani buni nu am mai avut zăpada frumoasă fix în ziua sfântă ), am dat artistic ochii peste cap. Fleoșcăială, bine ai revenit!

Deși contrariată, am luat aparatul să fac o poză peisajului plăcut privirii. Battery low, elanul la fel. M-am îmbrăcat și am cutreierat nămeții până la primul supermarket. Acolo, îmbulzeala tipică de weekend și dovada că suntem un popor de curajoși: nimeni și nimic nu ne stă în cale atunci când e nevoie de cumpărături! Ca tot omul, mi-am văzut liniștită de treabă și tocmai când analizam cu atenție o cutie de ceai Roiboos cu vanilie ( gotta try it , e super bun! ),auz că cineva trântește sictirit un pachet de brânză Feta, peste al meu. Îmi urc privirile și văd un nene mare care privea foarte nervos în coșul meu. Înainte să apuc să zic ceva, nenea-ncepe a zbiera:
" Fă, n-am zis că iau eu brânza și tu te duci la mezeluri? Și la ce căcat îti trebe ție pâine feliată? "
După ce și-a înălțat privirile și m-a văzut, mică și înghețată, ma gândeam că o să înceapă să îmi spurce și pachețelul de ceai, iar asta chiar nu aș fi suportat. :)) Așadar, i-am zâmbit nervos și atunci dumnealui a luat măsuri:
" Vai de mine, domnișoară.. mă scuzați! ( pot să jur că a și roșit, mititelul )Am crezut că sunteți nevastă-mea. Îmi cer scuze, mii de scuze, sărut mâinile! " Și țuști, a zbughit-o. Ce pot să zic, sunt o norocoasă, am parte de scene casnice , chiar dacă nu vreau să mă leg la cap sub nicio formă.

La coada de la casă era un băiețel foarte drăguț de vreo 3-4 ani. I-am zâmbit înduioșată și atât mi-a trebuit. În secunda doi era deja urcat în coșul meu, aruncând pe jos tot ce găsea. L-am luat de mânuță și atunci tatăl s-a întors:
" Dragoșeee, iar te porți ca un sălbatic? Ce dracu` mă tată, zici că ești prima dată în magazin!! Domnișoară, aveați ouă cumva? Le-a spart? " Hmm, bună întrebare, zic, aveam și slavă Domnului consider că sunt destul de puternică încât să mă descurc în continuare cu ele. Dar nu, ouăle propriu-zise nu au fost lezate în urma acestui episod. Totuși, cred că ar fi fost destul de interesant dacă Dragoș ar fi sărit în coșul unui bărbat. It would have been quite a manly chit chat.

De prisos să menționez că una dintre sacoșe mi s-a rupt fix la ușa de la intrarea în bloc. Culesul de produse din zăpadă a fost ca un joc pentru mine, căci, nu-i așa, deja mă simțeam ca la circ. Daaar, acum nu mai contează nimic, mi-am facut de mâncare și am de gând să profit de ziua asta așa cum ar fi trebuit de la început: lenevind!

În încheiere, un clipuleț în care vedem ce și cum să facem la supermarket. Educativ, chiar! :))

Saturday, January 22, 2011

MASH 4077 tribute

Dulce mai e sentimentul regăsirii.
Când eram mică, mă uitam cu drag împreună cu fratele și sora mea la Mash. Erau câte 2 episoade în fiecare seară și le așteptam cu sufletul la gură. Deși nu înțelegeam chiar tot ce se petrecea acolo, atmosfera m-a captivat și m-a făcut să îndrăgesc din toată inima serialul.
După mai bine de 10 ani, mi-am amintit de el și am început să îl văd din nou. Mă uit de regulă la 2 episoade înainte de culcare și mă linișteste total.
De ce îmi place atât de mult? În primul rând pentru că tratează un subiect realist și crud: războiul. Apoi oamenii în uniformă, armata și sacrificiile ridicate la rang de artă. Umorul de bun gust și actorii de calitate. Și probabil ce e mai important: optimismul și voia bună, păstrate chiar și în cele mai negre momente. Totul a pus amprenta peste ani, astfel încât chiar și acum în epoca Facebookului ( si a Vplay-ului de unde urmăresc serialul), încă zâmbesc înduioșător când aud de Hawkeye, Radar and Hot Lips.
Dacă până acum nu ați văzut , vă recomand sincer M.A.S.H!

P.S: Pe loc repaus, pentru clipul de mai jos ..

Monday, January 17, 2011

You can do it..

Cu o rază de soare, nu se face primăvară. Dar cu siguranță îți poate crea senzația. Astăzi, într-o pauză de afumat plămânașu`, am simțit aer proaspăt și călduț. Și m-a lovit nostalgia primăverii pentru câteva clipe. Mai e ceva până să mă lovesc de cupluri îndrăgostite la fiecare pas, să respir verde proaspăt și să ma îmbrac lejer. Dar de abia aștept.
Am început cu planuri mărețe. Dacă primăvara e atât de aproape, e timpul să mă pun la treabă. În seara asta m-am apucat cu Lully de exerciții de întreținere. A durat ceva timp până să ne îndurăm: trebuia neapărat să sacrificam o țigară și un gât de Pepsi înainte. După asta, totul a venit de la sine: am aruncat una bucată pătură pe jos, am pregătit un playlist agresiv ( you can do it, put your ass into it ) și am pus trupușoarele la muncă. Idilic.
Fu greu, maică :)) Nu am luat-o prea tare de la început ( sper ca mâine să mai fiu în stare să mă ridic din pat și să nu merg toata ziua ca un rățoi ) dar ultimele 25 de genoflexiuni mi-au pus capac. Așadar, lăsăm tutunul, dăm porcu` jos și o ardem pe salate.
Între timp, mă duc sa torn niscaiva apă fierbinte pe mine
V-am pupat!

Thursday, January 13, 2011

Usturoiul, bată-l vina!

O vorbă din bătrâni zice că usturoiul te ferește de strigoi. Dacă aș fi fost puțin mai paranoică, probabil că aș fi păstrat o legătură prin casă, just in case. Acum nu știu dacă vecinii mei sunt doar foarte mari fani ai aceste.. legume? daaaar problema e că ..miroase în tot blocul de te trăznește, fraților! :))
Încă de când am intrat în bloc, m-a izbit mireasma atât de cunoscută și nu tocmai îndrăgită. După, în lift, mirosul a persistat cele 10 etaje pe care le-am urcat. Când am descuiat ușa și am pătruns în casă, am zis că nu e adevărat. Pentru o minisecundă m-am simțit responsabilă pentru toată tevatura ( deși în apartament nu exista nici urmă de așa ceva ) și am început să cotrobăi prin frigider să văd de unde vine mirosul. Acolo, nimic nelalocul lui. Am verificat baia, bucătăria, balconul, geamurile fuseseră închise. Și totuși, persistă!
Nu știu cum sunt gândite conductele și țevile de aerisire de la baie, dar cred că de acolo se trage totul. Baia, acest generator de plăceri olfactive. Pe unde am mai stat înainte, am trecut prin toate experiențele: miros de ghenă, de subsol, etc.. dar de usturoi niciodată :)) Weekendul ăsta am fost la frate-miu și el se confrunta cu aceeași problemă: de fiecare dată când un vecin gătește, tot mirosul de mâncare vine-n baie. Cum? Mister total: nicio spărtură nicăieri, țevile de aerisire perfect sudate...iar de la bucătăria vecinului până la baia celuilalt, e cale lungă!
În seara asta am aerisit ca lumea în cameră, în casă, am parfumat, a fost totul ok 25 de minute, după care teroarea a revenit. Simt că sunt toata impregnată, chiar daca aș face 5 dușuri și ce ma disperă și mai tare e că nu găsesc soluție la treaba asta. Să sperăm că e o chestie ce va rămâne în istorie doar acum, daca nu .. tre` să prestez despre niște vizite supărătoare la adminstrație.
Sper să trec cu bine peste noaptea asta. Sniff. :))

Tuesday, January 04, 2011

Ram bum bum bum!



În seara asta am primit ( probabil cu dedicație, pentru că sunt cam scorțoasă cu băiețeii în ultima vreme ) o melodie frumoasă pe care în mod ciudat nu o mai auzisem, deși îmi place Rihanna. Piesa e pe feeling rău și simt că mi se potrivește ca o mănușă. De ce? Because oh mama, I just shot a man down !!! ^^

Sunday, January 02, 2011

2011


Cu prieteni dragi.

Știu că mă lăudam că o să fac un revelion la " Cabana Plăpumioara " ( ca să îl citez pe Cioc ), dar până la urmă m-am hotărât să ies în oraș cu niște prieteni. A fost ceva drăguț și liniștit, într-un local deosebit, cu specific indian. ( Ramayana Cafe, o atmosferă inedită, vă asigur! ).
La miezul nopții am ciocnit șampanie și ne-am propus lucruri mărețe pentru 2011. Eu una mi-am pus speranțe mari, dat fiind 2010 care m-a pus la grele încercări. În prima zi din an m-am odihnit și am gătit. Cine știe, poate mă ține tot anul așa. Meniu complet, plus desert.
Încep și al 5-lea an de blogging, sper să am mai multă dispoziție și disponibilitate și să vă surprind cu chestii drăguțe, pe blogu`meu :)

În rest, nu pot sa vă urez decat toate cele bune! Și la mulți ani! :)