Sunday, April 25, 2010

Exercițiu de imaginație..

Ca să fii fericit trebuie să înveți să te bucuri de lucruri simple. Dacă ai simțul ăsta înnăscut, ca mine, atunci te poți considera norocos.
Pentru că sunt mai visătoare în ultima vreme ( atunci când îmi permit să mă gândesc și la altceva în afara de licență și examene ), în seara asta am făcut un exercițiu de imaginație. E drept că și mentorul meu a știut să pună punctul pe I și să mă facă să intru fix în starea de care aveam nevoie ca să mă gândesc la lucruri frumoase.
Pe scurt, treaba stă cam așa: cum ar fi dacă te-ai trezi în urma cu câțiva ani? Să zicem 3, 5 ani? Ai schimba multe din viața ta? Eu una am ajuns la concluzia că deși am momente când nu îmi convine chiar totul, per total sunt mulțumită. În momentul de față nu aș schimba nici măcar o secundă din viața mea. Aș lăsa lucrurile să decurgă după cursul lor firesc, aș face fix aceleași greșeli și drăcovenii. Pentru că acum sunt fericită și sper că voi sfârși tot așa.
De exemplu, deși cred că spun zilnic că dacă aș putea da timpul înapoi nu aș mai face aceeași facultate ( din cauza sistemului, dezorganizării, bla bla ), când privesc în spate îmi dau seama că nu a fost dracul atât de negru și că altfel nu aș fi cunoscut atâția oameni minunați, de care să mă apropii .
Și tot cu ocazia asta mi-am adus aminte de un moment special din viața mea, pe care îl păstrez în suflet și memorie de parcă ar fi fost ieri. Am dormit cu bunica până pe la vârsta de 7 ani. Într-o dimineață ( aveam vreo 4-5 ani ), m-am trezit iar ea era lângă mine croșetând, așteptând să mă trezesc. Făcea asta în fiecare zi, însă atunci am simțit mai mult ca niciodată că sunt fericită. Afară era soare, ea era lângă mine și am avut sentimentul ăla de bine, de protecție și căldură. Atunci m-am ridicat și i-am spus că aș vrea să se oprească timpul în loc și să fiu mereu la fel de fericită ca atunci. E drept că am surprins-o , am primit în schimb un : " Bată-te norocu` să te bată, fetița mamii! " și un zâmbet sincer.
De atunci, de fiecare dată când mi se intâmplă ceva urât ma gândesc la momentul ăla. Închid ochii și sper ca totul să nu fi fost decât un vis luuung și că eu mă voi trezi din nou fetița de 4-5 ani, care doarme fericită în patul ei, cu bunica alături.
Dacă norocul m-a bătut sau nu, rămâne de văzut. Dar eu cred în cuvintele spuse din inimă. Ah, și bonus, ceva vechi dar drăguț. Cum ar fi, dac-ar fi...

Monday, April 19, 2010

Cinemagia.

În ultima vreme nu duc lipsă de peripeții. Cum majoritatea sunt de bine și de ținut numa` pentru suflețelul meu mic și negru, o să vă împărtășesc noile mele experiențe cu filmele.
De ceva timp mă țineam să experiementez Imax-ul. Am ales drept cobai Alice in Wonderland. Trebuie să recunosc că mi-a picat puțin fața când am văzut cât de mare era ecranul deși știam dinainte la ce să mă aștept. Până și ochelarii mi s-au părut mai culeanu ( mai puțin cul a fost că scaunele nu aveau suport de pahar. )
Înainte de film, un nene ne-a vorbit despre minunățiile tehnologiei 3d și despre cât de cool și unic e Imax în România. Când a început filmul, deja plescăiam mulțumită și așteptam să mă pierd în basm si în ochii de nebun ai lui Madhatter. Dupa vreo 15 minute de film, se aprind luminile și imaginea se blochează. Sala a început a fremăta, dar nenea naratoru` de la începutul filmului ne-a asigurat că nu durează decât 5 minute și că își cer scuze pentru neplăcere. Buuun. Cele 5 minute trec, filmul se reia, dar bineînțeles că nu de unde rămăsese, ci undeva după. S-a înghițit în sec și s-a trecut mai departe.
Nu o să detaliez tot, însă povestea s-a repetat de 4 ori. De 4 ori aceeași scuză, de 4 ori s-a sărit peste scene din film. E drept că a patra oară nenea a spus că la ieșire ne vom recupera banii, și așa a fost. Pe lângă banii înapoiați, am primit și un voucher cu o invitație moca la orice film ( mai puțin la imax, no shit ), în orice zi, la orice oră.
Ieri fiind mai liberă, am onorat invitația. Filmul ales a fost : " The clash of titans " ( evident nu l-am ales eu, dar a fost drăguț în final și eu am rezistat eroic :D ). Doar că nici de data asta nu am avut parte de relax total cum speram, pentru că subtitrarea nu se vedea. Noroc cu un om bun care s-a dus să se plângă în numele nostru și lucrurile au revenit la normal după vreo 10 minute de film. Las` la o parte că în fața mea s-a așezat un băiat cu capul uriaș și că un altul îi citea subtitrarea copilului, destul de tare, măcar m-am distrat.
Daaaaar mi-e teamă de ce s-ar putea întâmpla la următorul film, care aș vrea să fie " Eu când vreau să fluier, fluier ". Să aștept să îl văd acasă sau să mă risc să dau din nou piept cu cinemagia? Greu.

Friday, April 16, 2010

Define purfect.


That`s my dream. What about yours?

Saturday, April 10, 2010

Feedback.



Prima oară am auzit de " feedback " prin clasa a zecea și mi s-a părut un cuvânt cool și revelator. Participam la un curs-training pentru puștani, ținut de Răzvan Crișan ( pe care l-am revăzut de curând la un festival de short movies și mi se pare la fel de tare ) și căscam urechile și ochii la tot ce ținea de arta negocierii. A fost o experiență fun și recomand tuturor liceenilor care au posibilitatea: participați la cât mai multe evenimente de genul, vă deschide apetitul pentru nou, învățați chestii mișto iar diploma de la final se poate adăuga cu succes la CV. Iar dacă asta nu va convinge, se merită măcar de dragul oamenilor și al relațiilor pe care ți le faci.
Revenind la feedback...toți avem nevoie de el. Acasă, la școală, la serviciu, în relațiile cu lumea, în relația ta cu tine... E bine când simți că munca, faptele tale nu sunt în zadar si că lumea reacționează. Pentru că toți avem nevoie de confirmări, fie ele mutuale sau concrete: " da, ai făcut ce trebuia! felicitări! " " mi-a plăcut asta, ar trebui să continui " " da bă, ai dreptate! " " ai talent, fă ceva cu el "și eu te iubesc " *wink* etc..
Greu de crezut, dar o chestie de genul îți poate da putere, te ajută să capeți încredere și să mergi mai departe cu ușurință. Nu costă nimic, dar valorează enorm. Cu ocazia asta, pentru vacile mele:
- Deedee: capu` sus, ascultă-ți inima și continuă să zâmbești. :)
- Cint: distanța întărește iubirile adevărate. o să fie bine!
- Gret: rămâi așa, mereu blândă și bună!
- Den: întoarce-te la noi, we miss u.
Iar eu vreau să vă mulțumesc vouă, celor care mi-ați dat mesaje pe facebook și pe blog. Nu știam că vă place atât " blogu`meu ", plecăciuni. Să ne recitim bucuroși! :*