Monday, March 31, 2008

Changes.

M-am transformat. Nu radical, dar sesizabil. Si respir usurata, ca nu a fost chiar atat de rau. Sper sa placa :)

Tye tye, pink! :(


Ma bate gandul sa imi transform blogul. Nu sa il mut prin alte locuri, pentru ca oricum sunt paralela cu chestiile de genul, iar blogspotu` chiar imi convine, dar nu-sh ... to be or not to be... pink?!

Sa vedem : blogul il am de aproape 2 ani si de atunci nu i-am schimbat culoarea. Mi s-a parut de la inceput, cald si copilaros ( asa ca mine * blink * ). Dar lately, pare sa ma enerveze atat de mult roz... si as vrea mai degraba, ca nuanta asta sa vizeze viata unui strumf.. pe a mea a bantuit-o destul.

Ca dupa orice transformare, exista posibilitatea sa nu imi placa. Sau sa imi placa o perioada, apoi sa mi se faca dor de roz. Dar odata ce mi se pune pata, tre` sa imi satisfac moftu`. Asa ca sunt in cautare ceva nou.

See u soon, in format nou :)

Saturday, March 29, 2008

Modelino! :D


Va amintiti de Modelino? E jucaria care mi-a marcat o parte din copilarie. Imi aduc aminte de reclama de la tv: era colorata, avea drept linie sonora un cantecel idiotic, dar care ramanea imprimat in creieras ( drept dovada, mi-l amintesc perfect si azi :| ). Ceva de genul: " Ia te uita ce haaazlie, e aceeeasta jucaaarie, modeleaza si zambeste, si mutrita-si innoieste ". ( traume, stiu. )

Primul Modelino pe care l-am avut era mare, albastru. Si avea nasuc. Eram in al noualea cer cand l-am primit de la sor-mea. In oras nu gaseam asa ceva, si nici comanda nu reusisem sa dau, asa ca mi-a adus ea de la mare. Inainte sa apuc sa pun mana pe el, a incercat sa imi arate in ce fel il pot schimonosi. Din doua miscari, l-a rupt. Si am plans. Sa il vad pe Modelino al meu, colorat si zambaret, transformat intr-o gramajoara de faina. Consecinte: sor-mea s-a speriat, eu am inceput sa oracai, mama nu se mai putea opri din ras.

Ow well.. a venit si vremea mea. Asa ca am gasit d-astia mici de vanzare in Cismigiu. N-a fost atat de usor sa il aduc acasa. Un aurolac a vrut sa mi-l fure. Dar l-am salvat. Now he`s all mine. Wuv wuv :X

Later edit: Asemanarea e pura coincidenta.

Sunday, March 23, 2008

20 ani.



Am schimbat prefixul. Emotii, rasete, pe alocuri lacrimi. Va multumesc tuturor pentru tot! Si va iubesc la fel de mult!

Saturday, March 22, 2008

:D


`Ewow, lume! Am revenit din nou in verva cu degetele pe tastatura ( o tura mica, pentru ca am casa plina cu familionu`, si toata lumea are treaba la pc: muzica, clipuri funny, bla bla ). Asa ca dupa ce ca nu prea am parte de pc in timpul saptamanii, chiar si in weekend voi fi nevoita sa stau la distanta. ( dar nu-i nimic, asa-i frumos ).

Saptamana asta nu prea am servit scoala, in sensul ca o parte din cursuri nu s-a facut nu stiu prin ce minune, iar luni mi-am luat liber, pentru ca mi-a fost efectiv imposibil sa ma trezesc de la 6.30.
In rest, m-am plimbat mult prin magazine, mi-am si am luat cadouri ( pentru Costina si mami ), am vazut animalute, am papat dulciuri. Si piesa de rezistenta: tura binefacatoare din Cismigiu! Splendid.

Va las, va pup si ne vorbim maine, pe fuga.

Saturday, March 15, 2008

Puppy !!! :X




Doar ce m-am intors de la o tura p-afara cu Happy si cu pisoiul. Dupa blocurile gri stateau de data asta ascunsi, nu smecherii, ci muuuuulti catelusi.
Fulfilled. :D

Carturesti. Sa traiesti !


E aproape 3 in ze morning si eu sunt total plictisita. M-am indopat cu cioco si Nestea ( la ore d-astea, stiu , sunt nebuna, dar imi permit. ce pana mea ! ) si acum nu mai am stare. Mi-ar placea super mult sa fiu acum in Carturesti, sa stau lungita pe un scaun mic si sa citesc ...

Daca esti din Bucuresti si iti place sa citesti, e imposibil sa nu stii de Carturesti. E libraria aia mare si frumoasa din Romana. De acolo, pe langa faptul ca poti cumpara carti, ceai, cescute si alte chestii de genul, poti ramane sa citesti cat vrea muschiuletul tau si orarul librariei.

Eu am auzit prima oara de Carturesti in liceu, de la profa de latina, care ma batea la cap sa ma duc acolo, pentru ca o sa imi placa mult ( cat de bine ma cunostea, si cat de dor imi e de ea ... ) . Norocul a facut ca o parte din cursuri sa le tin in Pitar Mos, deci foarte aproape de libraria asta. Am fost o data, de doua ori, si uite asa m-am indragostit de carti, de atmosfera, de ceaiul si de muzica de acolo.

Putina reclama nu strica. Si o recomandare: Nina Berberova - Cartea fericirii. Asta am citit ultima oara cand am fost acolo. E drept, doar jumatate, sper ca pe cealalta s-o devorez saptamana ce vine. Pam pam! :)

Thursday, March 13, 2008

In memoriam.



Pe blog, in inima, si in amintire mereu ! Dumnezeu sa te ierte!

Nenea Nae ...

Nu pot sa adorm. Asa ca mai bine am sa va spun o poveste. Povestea unui om simplu, pe care am avut onoarea sa il cunosc si in preajma caruia am copilarit: nenea Nae.

Nenea Nae si tanti Mia locuiau la parterul blocului meu. Erau oameni simpli, dar foarte de treaba. Balconul lor a fost magazin de cand ma stiu: aveau paine, sifon si suc la dozator. In spatele blocului si in preajma magazinului, era un teren gol. Nenea Nae a plantat copaci de jur imprejur, astfel incat am avut in scurt timp o mica padurice in care se strangeau totii copii de prin zona.

Vara intindea mese si scaune, si facea o mini terasa in natura. Generatiile mai mari ( adica sor-mea, frate-miu, baiatul lor ) se strangeau acolo si jucau rummy. Dupa ce ei au crescut, am ramas noi, aia mai mici, carora nenea Nae le-a creat acelasi mediu.

Eu eram favorita lui. Ma lasa sa intru in magazin, si sa imi pun singura suc de la dozator. Cel mai mult imi placeau cocktailurile :)) Imi amestecam eu toate felurile de sucuri, si iesea ceva pe care acum cu greu m-as lasa convinsa sa mai beau. Dar atunci era cel mai bun suc.

Stateam mereu de vorba cu el si radeam. Ma invata tot felul de jocuri si se punea la mintea copiilor. In curand, nenea Nae si tanti Mia au mai facut un baietel. Implinisem 7 ani cand a aparut pe lume, Bogdanel. Am devenit un membru nelipsit al casei lor. Toata ziua eram cu ala mic: ma jucam, il pupam, il plimbam, ii dadeam sa manance. Cand a inceput sa vorbeasca, eram singura care ii deslusea limbajul, si singura cu care putea sa adoarma.

Astfel, nenea Nae ma iubea si mai mult. Ne rasfata in egala masura si ne facea toate nazurile: de la dulciuri, la jucarii. Era singurul care ma intelegea. Veneam mereu cu cate o vrabiuta moarta, sau ce mai gasem pe drum si ma induiosa. Ma ajuta sa le ingrop acolo, in padurice. Apoi ma suia in copac sa imi aleg corcoduse si sa le presar pe " mormant ". Asa faceam pomana.

Intre timp, nenea Nae s-a mutat. Si nu aproape de oras. Bogdanel avea 8 ani cand a plecat de langa mine si imi amintesc ca a fost groaznic. Paduricea nu mai avea farmec, copiii nu se mai strangeau, nenea Nae nu mai era acolo sa stea si sa glumeasca cu noi.

Nu l-am mai vazut de atunci. Acum magazinul lui s-a transformat in scoala de soferi, paduricea e in paragina si aproape inexistenta. Mi-am amintit de tot pentru ca de dimineata m-am intalnit cu tanti Mia, care initial nu m-a recunoscut. Era emotionata si foarte slabita. Mi-a spus ca Bogdan are 14 ani acum, ca a crescut mult si ca e frumos.

Iar nenea Nae are cancer.

...

M-am analizat.

Astazi am fost matinala, pentru ca, dupa cum am mai spus, m-am dus cu mama sa ne facem analizele. M-am trezit buimaca pe la 6.15, ca sa ne numaram printre primele pe acolo, mai ales ca mama nu putea sa lipseasca mult de la serviciu.

Am ajuns, la cabinet era inchis, ne-am mai plimbat putin prin oras, pana au inceput sa se buluceasca pensionarii la usi. ( they are everywhere ). Si e amuzant, ca multi stateau de aiurea: " Stau pentru o vecina aici... sa ii tin randul .. ", etc.

Anyway, am fost a treia la rand. Toate bune si frumoase pana am intrat si am vazut in fata mea pe un nenea caruia ii lua sange. M-am facut alb-galbui la fata si am tacut malc. I-am zis mamei ca mi-e frica, si ca toata temeritatea mi se prelinge-n blugi ( cu alte cuvinte, thow). Cand m-a vazut usor crispata, doctora mi-a spus: " Sa nu lesini p-aici c-am palma grea, si n-am chef sa te invinetesc ". ( am ras si m-am detensionat, crezand-o totodata, pentru ca era destul de solida ).

Deci sunt bine, cat de sanatoasa sunt, voi vedea luni. Pana atunci ma duc sa trag un pui de somn.

New hi5 pic


De la stanga la dreapta: Greta si Dooda. :D Dupa o tura cu motoarele, cum ne-ar placea sa credem.

Fara griji ...


Am venit acasa mai devreme decat de obicei pentru ca maine ma duc sa imi fac si eu analizele alea gratuite. Nu mi-am facut niciodata pana acum, si cam am emotii. Ma tem putin de faptul ca o sa mi se ia sange, dar nu cred ca o sa mor, mai ales ca eu de regula am fost prima la vaccinat, atunci cand era cazul.

Azi, 13 martie, este ziua Costinei [ La multi ani, puiule ! ]. O fosta colega de liceu, si o fiinta mult draga de mie. Si am picat putin pe ganduri ( dat fiind pms-ul si in concluzie, emotiile exagerate ). Ea a fost intotdeauna spiridusul clasei. Mica si adorabila. Iar azi implineste 20 de ani. O varsta pe cat de frumoasa, pe atat de intriganta. Si peste 10 zile voi face si eu 20 de ani.

Si gandul asta ma inspaimanta. Nu e ca si cum as face 50 de ani, ca sa ma uit cu teama atat inainte cat si inapoi, dar nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut timpul. Parca ieri eram fetita-baietel ( slabanoaga, energica, tunsa bros, bateam mingea pe maidan cu baietii si nu aveam nevoie de nimic altceva ).

E normal ca timpul sa treaca si sa te schimbe... evoluezi de la fetita la fata, apoi la femeie. Nu ma simt nici fetita, nici femeie. Desi uneori starile sunt contradictorii. Nu e bine nici sa fiu considerata aia mica si de neluat in seama, dar parca nici femeie nu e bine ...

Ce am lasat eu in urma in puzderia asta de ani traiti? :) Nimic... astept inca 20 de ani pentru ca sa am despre ce sa vorbesc... in principiu am plans si am zambit mult. Si aproape in egala masura. Iar zambetul nu mi-l voi pierde never ever. Cross my heart and hope to die.

Asaa.... :D revenind la lucruri mai serioase, ar trebui sa fac o lista mare cu ce vreau de ziua mea. Las la o parte nevoia continua de a fi cu ai mei. Chiar daca asta primeaza intotdeauna. Aviz amatorilor:
- tort de cioco ;
- multa pupaceala ;
- ceva mic de plus. [ roz ]
- botul lui Happy manjit de frisca [ aici las loc ingeniozitatii.. avand in vedere ca tortul tre` sa fie de ciocolata ] ;
- o lumanare parfumata ;
- sampanie [ ca sa zambesc si mai mult ].

Atat. Hai ca va iubesc, si stiu ca se poate ...

Sunday, March 09, 2008

Endless love 2.

Poza e facuta intr-o dimineata, la Universitate. In fata mea era acest cuplu de batranei. Vantul batea puternic, toata lumea era grabita si precipitata. Doar ei mergeu linistiti, tinandu-se de mana.
Mi-au facut ziua frumoasa.

Saturday, March 08, 2008

Retrospectiva.


Este 8 martie.
La multi ani, mami ! Te iubesc mult! Si pe tine sister! Si Roxi! :*
Si la multi ani pentru toate femeile, evident !

Am avut o saptamana plina, fara sa fac nimic deosebit. Traseul meu zilnic e facultate - acasa, asa ca nimic special la orizont, dar totusi ma simt obosita. Mai nou imi place sa ma plimb mult pe jos.

Saptamana asta trebuia sa fie ziua lui. Ar fi implinit 22 de ani. O sa traiesti vesnic in sufletele noastre, Marius ! Ne e dor de tine. Nu prea cred in vise, dar il visez mereu fericit si razand, asa cum era intotdeauna. Intr-o seara mi-a zis " Pufule, sunt bine! Nu mai fii suparata ! ". Si lucrul asta ma bucura.

De o luna, proprietarii s-au mutat cu noi ( eu si Greta ). Sunt niste oameni deosebiti. Iar doamna ne face in fiecare seara prajituri. Cu ocazia asta, am invatat sa fac placinta de mere. Care iese comestibila, garantat. Mai greu a fost la inceput. Cand am ras mere rosii si juma` de degetel.

Ma duc sa dorm cu Happy. Ma asteapta cuminte in pat. :)

V-am pupat !

Saturday, March 01, 2008

De Martisor ...


Un gand bun ! Si o primavara frumoasa ! :D

( am ajuns sa scriu numai despre ocazii din astea... nu mi-a zburat cheful sau inspiratia pe geam, dar nu prea am timp! )

Imbratisari ...

" Cine-i nascut in Martie, hai sus... hai sus, hai sus .. ! "\:D/

:X


Sa nu uiti, da? Nici macar atunci cand sunt plecata zile intregi. Sau cand te cert.