Tuesday, December 30, 2008

Dumbass.

Discutie telefonica intre doo "blonde" ( io si vecina de la 4, cu care sunt prietena de cand eram in scutece ):

Ea: - Fata, ai sa imi dai si mie o bluza neagra?
Io: - Pai nu stiu fata, sa vad daca mi-am adus toate lucrurile de la Bucuresti.
Ea: - Am si io nevoie de o bluza neagra, ca s-o iau pe sub sacou ...vezi si tu ..
Io: - Bine, fata .. Cred ca am .. dar e o helanca neagra, nu e mare lucru ..
Ea: - Lasa fata, buna si aia.. ca eu nu am deloc.

Pauza de cateva minute, timp in care eu mi-am intors sifonierul cu susul in jos, si am gasit 3 bluze negre. Vecina de la 4 coboara la 2, sa revendice una.

Io: - Uite, am gasit astea 3 .. sa le mai calci si tu, daca e ..
Ea: - Da, dar iau doar una oricum...
Io: - Bine, fata. Uite.. helanca asta neagra, simpla... asta e cu umerii goi.. si daca vrei ceva mai sexos.. uite pe asta ca e mai transparenta si merge super misto cu un sacou ..
Ea: - Fata, iau helanca ..
Io: - Hai fata , ia-o macar pe asta cu umerii goi.. sa fii si tu mai indrazneata de Revelion.
Ea: - Fata, dar eu ma duc la inmormantare !

Of, fata ...

Web <3


Si daca credeati ca romantismul a murit demult, ar trebui sa stiti ca el exista sau a fost inviat. Unde? Nu in Paris, nici la Roma .. ci in New York!
" Rasfoind " niste articole de pe un site misto, am dat peste stirea asta

O poveste simpla si frumoasa ce pare greu de crezut, dar care i se poate intampla oricui. Sunt sigura ca vi s-a intamplat cel putin o data sa mergeti cu metroul, autobuzul si sa vi se puna pata pe o anumita persoana. Sa fie atat de fermecatoare si aproape perfecta, incat ati putea deja sa intrezariti un viitor comun cu respectiva. Dar emotiile si mai ales realitatea va impiedica sa faceti gesturi prostesti.

Un tanar cu tupeu de 21 de ani din New York a fost sagetat de Cupi in metrou. A zarit una bucata fata frumoasa, au mers impreuna o statie , doua ( nu stiu exact pentru ca asta nu au precizat ), insa el nu a avut curajul sa se apropie, sa intre in vorba sau sa ii ceara vreun numar... de telefon.

Asa ca tipa a plecat la treaba ei, insa el nu a putut sa se gandeasca decat la ea. Intre 8 milioane de locuitori, ar fi facut orice sa o revada, si sa dea de ea. Si a ales varianta cea mai potrivita. A creat un site unde a postat portretele amandurora, la care a adaugat locul, ora unde a avut loc " intalnirea ".

Gratie internetului, nenea a luat legatura cu tanti in mai putin de 48 de ore.
Chiar daca relatia nu a mers, ei au ramas in continuare buni amici ( cough ) si s-au ales cu o frumoasa poveste pentru viitori nepoti.

Monday, December 29, 2008

Ms. Lonely :P

Cineva destept spunea:

" zambesc celor care ma urasc, sa simta ura mea. zambesc celor care ma iubesc, sa simta dragostea mea, iar daca intr-o zi cei pe care ii iubesc ma vor dezamagi, le voi zambi sa simta indiferenta mea. "

Hurt and dissapointed, lookin` for a bestfriend.

Sunday, December 28, 2008

Let it snow ! Please ?!?

Pentru invocarea ploii, exista numeroase cantecele din popor. Cateva dintre ele le stiu si eu. Dar pentru invocarea ninsorii nu cunosc niciunul si nu am habar daca exista asa ceva. Prin toate colturile tarii am vazut ca e zapada din plin, asa cum trebe.
Dar pe la mine nu a ajuns. Decat cateva fulguieli usoare, care nu s-au asezat. Si imi doresc zapada pentru ca:

- daca trec toate sarbatorile fara ea, nu mai are niciun rost daca ninge in ianuarie ;
- am tot fameleonu` acasa si am putea sa ne bucuram impreuna de ea;
- vreau sa fac primul omulet de zapada pentru Sara ;
- Happy e atat de funny cand se tavaleste in ea;
- sa ma razbun pe pisoi pentru iernile trecute si sa-l frec pana i se face rau ;

Iar voi cei care profitati de zapada in perioada asta, ganditi-va si la un suflet sarman! Poate gand la gand va fi cu bucurie!! :) Sarbatori fericite in continuare!

Friday, December 26, 2008

De Craciun.

Stiu ca am rochita si sunt dulce, dar va rog sa nu sariti iar toti pe mine!

Ok.. ok.. pe rand macar !

Relaxul din Ajun..

Mamaie, tataia lucreaza si de sarbatori?

Si surpriza: am fost Mos Craciunul lui mami si tati

Si a lu` Duda si Cata ...

Si al lui Ionut si Rox ...

Dupa atata treaba, merit un somnic.


Sarbatori fericite !!!! :D

Monday, December 22, 2008

I heart you.

funny pictures of cats with captions
more animals

Bah, mi-e naspa sa dorm fara tine !

Promit sa nu te mai dezvelesc si sa nu ma mai supar ca imi dormi in carca toata noaptea! :)
Pisoi pruost ...


* back home.

Thursday, December 11, 2008

Cersetori ..

Intotdeauna m-au impresionat cersetorii. Si niciodata nu am stiut sa fac diferenta intre cei prefacuti si adevaratii muritori de foame. Dar de ieri mi-am propus sa nu mai dau nimanui nimic. Sa vad cat o sa ma tina.

Cum vine sarbatorile, pe langa beculetele colorate si globulete sclipuricioase, s-a inmultit si numarul cersetorilor. La metrou cel putin ne calcam in picioare reciproc, pentru un loc inauntru [ ma intreb de unde or avea bani de cartele ].

Asa ... primul care m-a suparat a fost un mosulet caruia mereu ii dadeam cate ceva. In general arata relativ ok, teapan, sanatos, semana cu Santa. Ieri l-am vazut cocosandu-se, tipand, schiopatand. Melodramatic, dezamagitor si fara efect. Nu a strans niciun leu, spre deosebire de datile in care se prezenta doar ca un batran nevoias.

Un altul care ma induosa de obicei, era un copil de la unirii, care incerca saptamanal sa imi vanda pentru 2 lei revista 7 seri. Si am cumparat-o de 2 ori. Aseara insa ma grabeam si nu l-am luat in seama. Fapt pentru care m-a injurat prieteneste. Pe mine si tot neamul meu, of course.
Asa ca intru in greva pentru o perioada. Ca tot vin sarbatorile si fiecare leu conteaza.
Singurul caruia ii voi ramane fidela va fi nenea fara picioare de la Universitate, care canta la acordeon si tine si un cantar langa el.

Meanwhile, am scris postul asta in timp ce vorbeam cu un englezoi la telefon. Sa mai spuna careva ca nu am atentie distributiva...

Wednesday, December 03, 2008

Povesti de adormit copiii.

In seara asta mi-am dat seama ca nu mai stiu povesti. Sau ca am o capacitate fabuloasa de a le sintetiza pana ajung scurte de tot. Dupa ce ne-am fugarit, jucat cu masinutele, papat, spalat, schimbat ( eu si razvy ), am ajuns si la momentul mult asteptat: nani pui.

Cum tv-ul era stricat si nu avea cum sa adoarma ca de obicei uitandu-se la el, am zis sa il ademenesc cu niste povesti. Toate bune si frumoase: ne-am asezat cap in cap, ne-am luat in brate, si am debutat artistic cu " Capra cu 3 iezi ". Pana mi-am dat seama ca eu nu mai stiu povestea. Stiu ca era capra cu iezii, ca vine lupu` si ii haleste, dar la partea cu razbunarea caprei a trebuit sa improvizez. As in : " si capra a fugarit lupul prin padure si l-a ars ". Cam sadic pentru un copil de 2 ani ce ma privea cu ochii mari in timp ce rontaia tetina biberonului.

Pentru ca dadusem chix cu capra, am zis sa imi iau revansa si sa ii zic o poveste mai vesela. Mi-am adus aminte de o poveste cu o vulpe, un iepuras si un cocos. Vulpea era rea cu iepurasul si cocosul o pedepseste. Era funny pentru ca avea si niste cantecele idioate ( pe care evident, mi le amintesc perfect ). Insa in 3 minute s-a terminat si povestea asta. Oricat as incerca sa taraganez, sa schimb vocile sau sa improvizez, le termin prea repede.

In conscinta, maine va trebui sa cumpar o carte de povesti. Chiar daca mi-a adormit copilul cu zambetul pe buze, vreau ca data viitoare sa fiu ce am fost odata :)) O buna turuitoare de povesti.

Tuesday, December 02, 2008

Bebe.

Ghiciti cine e iepunash.

I haz a special car seat.

Luptatori.

Intr-o lume in care ne scaldam in prostie, rautate, invidie, e bine sa vezi ca langa tine exista si persoane deosebite, luptatoare adevarate.
De fiecare data cand am o pasa proasta, cand simt ca am prea mult de invatat, ca profii sunt naspa, ca ma paste sesiunea si o sa imi fie greu, incerc sa imi dau doua peste bot si sa ma calmez. Si nu e greu sa fac asta, pentru ca langa mine sunt oameni carora le este de mii de ori mai greu decat mie. Si nu se plang de asta.

Am ales exemplul facultatii pentru ca Ingrid este colega mea de an, de la traducatori. Suntem in grupe diferite, insa avem si cursuri in comun. La inceputul primului an nu mi-a atras atentia in mod special, doar ca incerca intotdeauna sa stea in prima banca, isi purta parul pe fata ( credeam ca e emo ) si nu comunica aproape deloc cu cei din jur.

La un curs m-am asezat langa ea, am salutat-o pentru a face cunostinta. Si atunci am vazut ca Ingrid e oarba. Am fost putin pierduta dar m-am adunat pentru a nu se simti ea jenata. Am discutat despre scoala, despre profesori, desi ma simteam foarte ciudat si ma minunam cum se poate descurca. Sistemul ei de invatare se bazeaza pe reportofonul pe care il lasa mereu pe catedra profesorilor. Mi-a spus ca ii place mult limba franceza si engleza si ca isi doreste sa devina translator.

Sunt sigura ca va reusi. Are note bune si o voce foaarte dulce si placuta. Chiar daca persoanele cu dizabilitati sunt compromise in fata unui vieti normale, cei care nu isi pierd speranta si lupta pentru viitorul lor merita tot sprijinul si admiratia din lume !

Din categoria luptatorilor mai face parte si colegul invalid de la filologie germana despre care nu stiu decat ca e bursier si foarte de treaba. Si copilul ce creste singur un copil minunat, my Cutie. ( luv u, girl )

Tu cunosti luptatori?