Thursday, May 31, 2007

Aberatii nocturne

Am incheiat noaptea trecuta analizand o broscuta. Eram distrata, mai ales dupa ce ma chefuisem cu fetele pana mai tarziu. Stiam ca nu e bine sa bem mai mult de o bere, mai ales cand suntem la gramada. Dupa rasetele zgomoase, am dat-o fiecare in sentimentalisme, si am incheiat cu mai multe sau mai putine lacrimi. De ce atunci cand esti all dizzy, ajungi la concluzia ca "toti e baietii `e` porci si niciunul nu merita"? Nici nu vreau sa aflu raspunsul, de fapt. Prea simplu.
Revenind la broscuta mea, era mica si foarte probabil raioasa. Broastele topaind in trotuar dupa ploaie sunt un lucru normal, le stiu de cand eram mica, doar ca de data asta i-am dat mai multa atentie decat de obicei. Merita sau nu, m-am amuzat pe seama ei. Era foarte funny, cu ochii aia mari.

La scoala a fost plictiseala. Nu am intrat decat la primele doua ore, apoi s-a lasat cu un chiul in masa. Am stat in curtea liceului, lungiti pe iarba, tigarile la purtator si nostalgia sfarsitului in gand. Am facut misto unii de alti, mai ales ca jumatate din partea masculina a clasei (adica 2 baieti), era mahmura. Just great, mai ales ca maine trebuie sa ne sustinem atestatele.
A fost innorat toata ziua, chiar a plouat. Am dormit cateva ore dupa ce am ajuns acasa, dar ma simt inca obosita. Sunt inca socata gandindu-ma la o intamplare de azi. Intamplare care a trezit in mine un instinct necunoscut mie, pana acum, cel ucigas.
Da, as ucide cu sange rece unele persoane. Prima victima as fi vrut sa fie soferul Bmv`ului argintiu, care a vazut un pui de catelus pe drum (era un drum ferit, nu sosea), si pe langa care putea trece fara problema. Dar nu, canalia a preferat sa se indrepte in directia animalutului, si chiar sa accelereze, apropiindu-se de el. Ce a urmat? Una bucata catelus strivit (in mod dubios nu a murit pe loc, desi a fost lovit din plin), o catea disperata care urla langa puiul ei, eu incremenita cu Happy in brate. Am inceput sa plang instantaneu, mai ales ca aveam de gand sa ma duc la catelus, sa ma joc cu el si cu restul, fiind mai multi. Le dau zilnic mancare si apa.
De la faza asta, am fost data peste cap toata ziua. Stiu ca poate nu ar trebui sa ma afecteze toate porcarioarele de genul asta, si sa pun atat la suflet, dar asta sunt eu. Stiu ca pretutindeni sunt tragedii si mai mari, si ca asta nu e decat un fleac pentru unii, dar nu-mi pasa. Rest in peace, lil`puppy! :(
...

New funn(k)y avatar


This is Chico. Chico is sweet. Me luvz Chico.

Wednesday, May 30, 2007

La multi ani!

30 mai 2006: "Si chiar daca nu sunt prima care iti spune `la multi ani`, stii foarte bine ca sunt singura care conteaza! La multi ani, Robotzel!"
30 mai 2007: "La multi ani, Vitah! Sa fii fericit!"

P.S: C ya next year!
Jamais. :P
La multi ani!

Tuesday, May 29, 2007

Oboseala...

Vineri trebuie sa prezint lucrarea de atestat la franceza. E al doilea examen oral pe care o sa il sustin, si am emotii, mai ales ca sunt si prima care va intra. (Intotdeauna am urat sa fiu prima la catalog, dar macar scap mai repede).
Aseara am stat cu Gretutzu pana tarziu, ca sa ne tastam lucrarile. Mare chin dom`le cu Word 2007! Noroc cu niste persoane miloase care s-au indurat de noi si ne-a explicat in detaliu ce e de facut. (Am ramas datoare inca o bere, Beculetz, I know :D ).
Acum sunt lesinata de somn, am dormit doar 3 ore toata noaptea. Macar a fost somn dulce langa fata mea :)
Rasfoind aiurea fisierele prin pc, am gasit ceva de care uitasem. Melcul-bloasca mica..*big grin*. Of course, oboseala e de vina...

Later, folks! ;)

Thursday, May 24, 2007

Doggie style...

Nu urmeaza nimic pervers, e doar inca una din intamplarile ciudate pe care am fost nevoita sa le traiesc.
Dupa-amiaza am scos-o pe Happy, ca de obicei, la plimbare. Eram chiar fericita, vorbeam la telefon, devoram o inghetata, ca tot omul plictisit si lesinat de caldura. Deodata, apare in fata una bucata dulau dog german. Nu avea lesa, mergea de nebun...dar nu i-am dat atentie, pentru ca nici eu nu o plimb pe Happy in lesa, deci nimic deosebit.
Animalul s-a aratat interesat de Happy, cu care ar fi vrut mai mult decat sa se joace, asa ca am luat-o imediat in brate. Privind stanga-dreapta, am realizat ca dulaul chiar nu avea stapanul la purtator si ca trebuia sa ma descurc de una singura sa-i potolesc avantul.
Um...am inaintat, strangand-o pe Happy in brate, in timp ce animalul se ridicase in doua labe si pusese stapanire pe piciorul meu. Cred ca era mai greu decat mine, situatia era total patetica, nu aveam cum sa inaintez, sau daca o faceam..o faceam tarash cu cainele lipit de mine.
Am tipat la el, l-am impins, dar fara succes. Incepusem deja sa disper, masinile treceau pe langa mine, claxonau in nestire. Ha, ha, very funny. Agresata de o javra :)) Desi nu-mi sta in fire, i-am dat cu strangere de inima cateva suturi, dar nici astea nu l-au impresionat. Am incercat sa il momesc si cu inghetata, dar n-a fost buna de nimic, asa ca a sfarsit aruncata in el.
Am ajuns acasa, dupa lupte seculare de 20 de min , desi de obicei drumul ala il faceam in 5 min. Am trantit usa de la bloc in urma mea, iar cainele a ramas lipit cu fata de geam. Cand am putut in sfarsit sa respir linistita, m-am apucat sa rad aproape isteric..Da, exact asta imi lipsea..
Acum sunt ok, inca putin crizata si cu mii de zgarieturi pe maini.

Si nu, nu mi-a placut. Die! Thanks! :))

Caldura mare, mon cher...

Si a venit caldura. Toropeala aia cumplita, in care simti ca nu mai poti respira nici macar in maieu...m-am intors lesinata de la liceu, incercand pe cat posibil sa merg pe sub copaci..cate o secunda de mers la umbra, era cea mai mare bucurie.
Trecand pe langa fosta mea scoala generala, am vazut copiii de acolo ca se stropeau cu apa. Instinctiv, am ocolit cand ma apropiam de gard, dar in sinea mea mi-as fi dorit sa ma ude careva. Macar putin...Nu mi s-a indeplinit dorinta secreta, data viitoare o sa ii provoc. Si o baba de a doishpea` se poate distra cu pustii de a 5`a...(in a non freaky way).. :P
O sa imi inec supararea intr-un pahar de Pepsi cu gheata. :D

Have a nice and refreshing day, folks! *blink*

Wednesday, May 23, 2007

Joy.

Zilele insorite nu sunt departe. Already feelin` like summer...
Alive. Again :D

Sunday, May 20, 2007

Inca o zi..

E 2:00 am, iar eu stau incremenita in fata pc-ului. Nu am ce sa fac, m-am saturat sa navighez pe site-uri aiurea, chiar si lista de mess e goala, tocmai cand aveam chef de vorba...
Dupa o noapte in care am dormit 4 ore, m-am trezit si am scris cateva ore la franceza, dupa care am continuat cu meditatiile. Ploaia s-a aratat din nou binevoitoare, asa ca am ajuns fleasca acasa. Poate intr-o zi o sa gasesc o umbrela pe placul meu. Eventual chiar sa o port cu mine.
Acasa ma asteptau au mei, sa mergem la vot. Le-am promis ca mergem impreuna, mai ales ca pentru mine a fost prima oara cand am pus o stampila cu folos. Imi imaginam ca o sa fie mare branza, dar in 5 minute am terminat. M-a nemultumit foaia, era prea subtire si se cunosteau urmele de la stampila..
Stau sa ma gandesc daca am vreun motiv pentru care sa cred ca ziua asta a fost buna de ceva...A da, am baut un suc cu prietenii si am mancat eclere de la un anume cineva, care stie ca sunt mega pofticioasa.

O sa ma culc. Nu mai astept...azi am spus NU pe foaie... o sa iti spun si tie. Walk away.

Saturday, May 19, 2007

I know we`re cool...




Remember Harbor Boulevard
The dreaming days where the mess was made
Look how all the kids have grown
We have changed but we're still the same
After all that we've been through
I know we're cool...

Friday, May 18, 2007

Ploaie in luna lui Mai...

Azi a fost prima dimineata in care am plecat la scoala, voioasa si cu gandul de a nu mai indura caldura coplesitoare. Asa ca pe sub sacoul de la uniforma, nu am luat decat un maieu. Evident ca am fost prost inspirata, pentru ca pe la jumatatea drumului spre liceu a inceput o ploaie torentiala, rece ...
Nu pot sa zic ca m-a incantat in mod deosebit sa ajung uda leoarca in clasa, sau sa am parul unui caine ud, dar mi-a placut senzatia...poate sa fie si potop, sa merg prin ploaie imi place la nebunie, ma face sa am un ranjet tamp pe fata. Oare ploua cand m-am nascut?
La intoarcere nu a mai plouat, dar norii sunt si acum pe cer. As vrea sa ploua, sa am motiv sa ma fac cocolos in pat si sa dorm linistita...
E sfarsit de saptamana si sunt trista. Daca plangi cand ploua nu va observa nimeni. Vreau sa ploua...

Tuesday, May 15, 2007

`Cause you are my dear half



Da, tu esti jumatatea mea. Jumatatea mea stanga, jumatatea mea din stanga, mai ales ca tot esti stangace. Maine avem teza la romana, si de data asta am avut toata bunavointa de a invata, dar m-am trezit in pat, in mijlocul caietelor si culegerilor, molfaind niste spaghete...ca ma gandesc la tine.
Stiu ca asta e o perioada mai trista pentru amandoua, din mai multe puncte de vedere, dar stiu ca si pana acum, ca si in alte situatii...vom gasi impreuna rezolvare. Mi-e dor de anu` trecut pe vremea asta, cand n-aveam niciun stres, cand asteptam nerabdatoare vacanta de vara, cand ne faceam planurile de mare (care in mod ciudat chiar ni s-au indeplinit).
Si da, sunt melancolica pentru ca ziua de azi m-a facut asa. Pozele de sfarsit de an m-au facut sa constientizez sfarsitul unei etape din viata noastra: aia de a fi in permanenta atasata de tine (in banca, dupa ore, pe mess, la tel). Poate ca dupa sfarsitul liceului nu se va schimba decat faptul ca n-o sa mai fim colege de banca, dar totusi e trist. O sa-mi lipseasca asta, rasul ala nebunesc de la fiecare ora, privirile pe ascuns si barfa pe sub banca.
Mi-e dor sa vad cu tine un film, sa te cert ca nu esti atenta si ca n-o lasi pe Happy sa se linisteasca, mi-e dor sa dansam in fata oglinzii si sa radem pana la epuizare. Mi-e dor si sa ma trezesti in mijlocul noptii atunci cand ai cosmaruri, sau doar simti nevoia sa ma dai jos din pat, ca n-ai loc ( deh, doar suntem 2 grase).
Si imi lipsesc atat de multe lucruri, desi tu esti mereu aproape. Cel mai frumos e ca tu esti una dintre putinele certitudini din viata mea. Stiu ca prietenia noastra nu se va incheia la sfarsitul verii, ci va incepe in forta din toamna, cand sper ca ne vom implini restul planurilor.
Cand scriu postul asta, ma uit la tine in webcam, cum stai cuminte ca o chintza, si-mi vine sa imbratisez monitorul. Nu meriti sa fii trista, si n-o sa te las asa. Iti dau jumate din puterea mea si o sa iti revii. O sa fie bine, grasuta mea! Pup male.

Sunday, May 13, 2007

Friday, May 11, 2007

Wack.

Si pentru ca nu am de gand sa las posturile de copil emo ce ma aflu uneori, sa-mi depaseasca puterea de a abera, un fapt divers de azi a fost ala de a ma duce in vizita la spital la o fosta colega...care a nascut.
E ciudat sa vezi o mama la 18 ani, s-o vezi mama pe cea pe care o cunosti din clasa intai, desi nu ai avut mare contact cu ea in 12 ani. E ciudat cum devii peste noapte din copil, "om mare".
Si e ciudat cum acum mi-e atat de somn incat n-o sa duc postul asta la capat. Sa traiasca bebe si mama lui! G`nite!

Are you so strong or is the weakness in me?



Jamais!

Wednesday, May 09, 2007

:(



Et si tu crois que c`est fini...Jamais!

Sunday, May 06, 2007

Clovn...


E zi de duminca, deprimanta prin definitie. E nor si racoare si am o stare naspa. Gandindu-ma la tot felul de lucruri, m-am decis sa scriu despre clovni. Pur si simplu...
Nu-mi plac clovnii, aproape ca am fobie la ei. Niciodata nu mi-au placut, desi eram si sunt copilaroasa, maimutareala lor de la circ ma lasa rece. Imi placeau ca radeau tot timpul, doar atat. Prin clasa intai, am fost in excursie cu clasa la circul Globus. Pentru ca nu aveam stare, pana a inceput spectacolul, am luat hotararea de a ma plimba de nebuna pe acolo.
Sala fiind mare, eu dusa...am nimerit in culise. Involuntar. Langa o cortina statea un om pe jumatate clovn. Era imbracat in costum, dar nemachiat. Parul ii era tipic: chelios in centru, dar cu par pe langa tample (ok, asta suna ciudat). Am ramas socata, pentru ca desi stiam ca clovnii nu sunt o specie diferita de oameni, nu mi-a placut sa vad omul acela, real. Dupa cum am spus, tipul vorbea la telefon, fuma nervos o tigara si injura printre dinti.
Eu ramasesem inlemnita, stiam ca trebuia sa plec, dar nu puteam. Aproape ca imi venea sa plang, dezamagita fiind de ce vedeam. La un moment dat, nenea m-a vazut, dar nu a fost atat de prietenos cum ar trebui sa fie clovnii...a lasat omul din el sa reactioneze. A venit in viteza la mine, m-a strans cu putere de brat (am fost una dintre norocoasele careia clovnul i-a facut cadou o vanataie, nu doar baloane), si mi-a zis cateva cuvinte de dulce.
M-am dus mai cuminte ca niciodata la locul meu, iar pe la jumatatea spectacolului, apare pe scena nenea clovnu`...de data asta arata ca un clovn in toata regula. Avea fluiere, trotinete, baloane, radea continuu. Ma uitam la copiii din jurul meu care se amuzau teribil si se inghesuiau sa cumpere baloane in forma de animale. Mi se pareau stupizi, iar clovnul ma dezgusta.

Inca un motiv pentru care nu-mi plac clovnii, e un film de groaza pe care l-am vazut cativa ani mai tarziu de la intamplarea aia. Nu mai tin minte cum se numea filmul, imi amintesc doar ca aratarea aia se numea Pennywise si arata de-a dreptul infricosator. Dupa ce am vazut filmul, am reactionat in consecinta, n-am mai dormit nopti de-a randul. Ow well...
Si s-ar zice ca am mai crescut si ca am petrecut peste. Acum nu pot sa zic ca ma deranjeaza, dar sunt cumplit de stresanti. Vara asta ma uitam la clovnii din Mamaia, care stiu ca sunt de regula studenti, tineri care au un job de vara. Tot nu mi se pareau funny, dar unii aratau chiar bine. :D

Si totusi, exista un clovn care imi place. Unul trist. Se stie ca in general oamenii din spatele clovnilor sunt niste tristi...sau cel putin clovnii din povestirile pe care le-am citit.
Singurul lucru pentru care un clovn trebuie sa fie apreciat, e pentru ca rade mereu. Iar zambetul permanent in umbra caruia se ascunde ceva cu adevarat trist, e cel mai dureros.
Credeti-ma, eu stiu.
...

Saturday, May 05, 2007

Steaua-Unirea

Galagie, agitatie, nebuneala si restul chestiilor de genul asta se resimt azi in oras! Toata lumea se ingramadeste pe stadion, soseaua principala vibreaza de la claxoane, trompete, tipete...astazi are loc meciul Steaua-Unirea, la noi pe stadion.
Vroiam sa ma duc la meci, dar am renuntat la idee intre timp. Desi nu sunt microbista, totusi de mica imi placea sa zic ca tin cu Steaua, ma bucuram cand auzeam ca e campioana, imi placea sa ma contrazic cu fanii celorlalte echipe...deh, chestii tipice.
Dar e normal sa tin si cu Unirea, pentru ca e echipa noastra, ne reprezinta, a fost atat de buna in ultimele etape. Asa ca e greu sa spun cine imi doresc cel mai mult sa castige. Cel mai mult mi-ar placea un egal. :D
Ramane de vazut...Hai Steaua! Hai Unirea! ^^

Friday, May 04, 2007

Vama veche...

In ultimii ani, si cu precadere anul asta, se pare ca Vama Veche a devenit subiect de discutie de interes general. Vorbesc despre Vama pustii de generala, lumea la piata, noi la liceu, profesorii...etc.
E curios cum pana si baba de la 4 a auzit de "destrabalarile" si nenorocirile care se petrec acolo. Si banuiesc ca toata lumea a vazut la teve sau pe net cel putin un reportaj sau un filmulet aproape apocaliptic, care sa redea astfel de imagini.
Eu personal nu am fost niciodata in Vama. Pana acum 2 ani, nici nu stiam mare lucru despre ea. Mai vedeam pe la televizor aceleasi reportaje realizate de 1 mai pe plaja, in care aratau multa lume beata, nu`sh ce pagube provocate, chestii menite sa te faca sa dai din cap dezaprobator si sa te intrebi "pana unde se va ajunge, maica, cu lumea asta?!".
Mai mica fiind, a fost usor sa ma las influentata de ceea ce vedeam si sa imi formez o oarecare imagine. Singura chestie ce imi placea referitor la Vama, era formatia cu acelasi nume. Nu eram o mare fana, nu cunosteam decat melodiile mai populare care se difuzau la radio sau la tv.
Apoi o intamplare a facut sa vad mai demult la statusul cuiva un vers din melodia "Vama Veche". Apoi am ascultat melodia de care m-am indragostit pe loc. Si mi-am dat seama ca daca un loc atat de blamat ca ala, poate sa nasca astfel de trairi (ca in versurile melodiei) in multi oameni, atunci poate ca nu e chiar atat de rau...
Si am inceput sa vorbesc cu persoane care mi-au descris Vama Veche prin ochii lor, si mi-a placut ceea ce am auzit. Am avut o perioada in care chiar imi doream neaparat sa ajung si eu acolo, sa ma conving ca e ceva special. Poate ca din perspectiva unora, e o porcarie sa te duci intr-un loc doar pentru ca e controversat sau din curiozitate, dar pe atunci as fi plecat incarcata de cele mai ok sentimente. (sumthin` like: vreau, vreau, vreau! vreau!!!)
Acum nu mai sunt atat de convinsa, adica nu mai am inversunarea de altadata in care poate ca as fi dat orice doar sa vad Vama o data, insa in mine a ramas dorinta sa o vizitez candva. De dragul a ce a fost ea odata, de dragul cantecului, de dragul lui...
Si ce m-a determinat pe mine de fapt sa scriu postul asta este profa` de latina, care pe langa faptul ca pentru mine e una din cele mai tari persoane pe care le cunosc, este o vamaioata infocata, inca din anii 80 de cand se duce mereu. Din una in alta, am atins azi si subiectul asta, plecand de la faptul ca un coleg critica "ce se petrece acolo" pe baza a ceea ce vazuse la televizor.
Si a urmat una dintre cele mai frumoase ore. Profa` ne-a descris, din viziunea ei subiectiva si aproape poetica, cum vede si ce inseamna pentru ea Vama. Si inseamna multe, atat de multe...e aceeasi Vama regasita in versurile melodiei. Mi-a placut definitia: "Vama nu e ceva concret, Vama e o stare de spirit. Daca ii prinzi esenta, atunci o sa intelegi. Daca nu, ramai la ideea a ceea ce vezi in stanga si in dreapta, incapabil sa te autodepasesti".

Acestea fiind spuse, si parerile inca fiind impartite, mie personal nu-mi pasa. Imi place sa cred totusi in nispul ce zgarie lin si in marea amara...

Wednesday, May 02, 2007

I R dog...



Ow well, ea e Happy. Piticania mea jumate caine, jumate pisica. In general se stie de pichinezi ca sunt mici si ai dracu`, de regula sunt odraslele rasfatate ale unei generatii trecute. Chiar eu cunosc cateva specimene de mini javre, care se zbenguie de nebune in lesa unei batrane, incercand sa muste pe cine apuca. Dar deh, Happy nu e asa. Ea e mai speciala, ea chiar se crede pisica.
Am primit-o cadou de ziua mea. Desi mai aveam un papagal, o broasca testoasa si o pisica, simteam lipsa unui caine in preajma, asa ca pana la urma bocetele mele si-au gasit rezolvarea intr-o mogaldeata mica de blana. Prima reactie, pe care am avut-o cand am vazut-o, a fost evident ca am inceput sa plang. O tineam in palma, atat era de mare, si avea niste ochi mari si blanzi. Era total dulce si funny. Un smoc ochios :))
Pentru ca nu avea decat o luna de zile cand am primit-o, inca simtea lipsa mamei, asa ca si-a gasit o mama vitrega in pisica mea. Nu ma asteptam ca matza, de altfel foarte rasfatata, sa o accepte ca puiul ei, dar asa a fost. Timp de un an au fost nedespartite, pana un incident urat a facut ca matza mea sa dispara din peisaj :|
Trecand peste, Happy a avut multe de invatat intr-un an de zile. Are deprinderi de pisica. E obsedata sa fie mangaiata tot timpul, se intinde si se arcuieste ca o pisica atunci cand ii e frica sau cand cica ataca, isi linge labutzele si blana in mod specific. In nici un caz nu mananca Pedigree sau alte boabe pentru caini, ci doar pentru pisica.
Mai devreme am fost sa ii cumpar o zgarda anti-purici, pentru ca dupa ce s-a jucat in parc cu un caine mai vagabond de fel, Happy s-a ales cu o frumoasa familie de purici. (sper sa nu ma atasez si de ei). Mi-am adus aminte ca am mai avut cateva tentative de a o convinge sa poarte zgarda de genul asta, dar au fost bineinteles esuate. Nu suporta mirosul si atingerea lor, asa ca statea intepenita. Nu se misca, nu manca, nu mai facea absolut nimic.
Totusi, m-am riscat sa ii cumpar una acum pentru ca e necesar. Prefer sa o stiu intepenita cateva ore, decat chinuita in alte feluri. I-am explicat vanzatoarei nazurile patrupedei mele, si a incercat sa desluseasca misterul, pentru ca zgarda respectiva nu contine toxine care sa ii dauneze sau sa ii provoace astfel de reactii. Pentru ca nu era convinsa de spusele mele, am lasat-o sa se convinga singura de asta.
Dupa ce si-a pus zgarda de caini anti-purici, pitica a incremenit. Asa ca doamnei i-a venit ideea geniala de a incerca sa ii puna la gat o zgarda anti-purici pentru pisici. In fond, diferentele nu erau extraordinare, si mai bine asa decat deloc. Spre surprinderea mea, Happy a fost chiar incantata de noua achizitie si a iesit din magazin, zburdand.
Deci da, asta era. Bucuria de a fi recunoscuta in mod oficial si de un specialist in animale, ca fiind pisica. Sa inteleg ca trebuie sa renunt la ideea de a posta in fata usii o placuta cu "Pazea, caine rau!". "Sweet kitty" e mai realistic :)

3...2...1 mai

Nu am de gand sa povestesc detaliat ce s-a intamplat zilele astea, cum si ce am facut de 1 mai si nu numai, vreau doar sa zic ca a fost ok...desi in mod sigur se putea si mai bine.
Vineri a avut loc Balul Umanistilor organizat de liceul nostru, si 12 F, adica clasa noastra..a iesit invingatoare! E primul bal pe care il castigam in 4 ani, asa ca a fost prilej de sarbatoare. Ce m-a bucurat cel mai mult nu a fost trofeul care o sa zaca frumos aranjat pe biroul domnului diriginte, ci sentimentele pe care le-am trait cu totii muncind pentru treaba asta. (chiar daca unii, cu precadere unul, a muncit cel mai mult pentru treaba asta!).
Duminica am mers impreuna cu clasa, cu dirigu` si familia lui la padure. Friptura si micii au fost mai gustosi ca niciodata, avand in vedere ca niste adulti s-au ocupat de gratar, in timp ce noi ne zbenguiam in iarba. Pana si peisajul a fost frumos, in apropierea padurii fiind un baraj. Am profitat de ocazie si ne-am dus sa-l vedem. Evident ne-am facut praf aparatele de la stropii de apa care picau din toate partile, dar s-a meritat.
De 1 mai am fost cu fetele pe dig, am lenevit pe patura la soare si am petrecut in stil caracteristic. Busuioaca de bohotin ftw! rezumatul fiind facut, ma duc sa dorm. Adevarata distractie de abia acum incepe, mai e atat de putin pana la bac!